Dupã startul furat din 1990, în care securiºtii ºi membrii de partid ai PCR-ului puseserã stãpânire pe România fãrã nici o opreliºte, speranþa renaºte din nou pentru români.

Dacã intelectualitatea, oamenii capabili ºi de bunã credinþã alegeau in 1990-1991 sã emigreze în masã cãtre Vest, conºtienþi de caracatiþa comunistoidã care pusese stãpânire pe România, astãzi lucrurile se schimbã.

Vedem aruncaþi în puºcãrii zeci ºi sute de potentaþi ai sistemului. De la secretari de comune la primari; de la prefecþi la miniºtri; bãieþi “deºtepþi” din afacerile cu Statul; manipulatori ai informaþiei ºi ai banului public. Toþi sunt prinºi într-o imensã horã a justiþiei, atraºi inexorabil în maelstromul gãurii negre a puºcãriei, agãþându-se disperaþi unii de alþii într-o reþea de denunþuri, încercând sã scape de pedepse înfundând pe alþii în locul lor. Uºor uºor, reþeaua densã de cumetrii, relaþii ºi aranjamente a pãturii de parveniþi care sufoca România, se destramã sub  loviturile dure ale Justiþiei.

Am trãit sã vãd ziua în care borfaºii de la ANRP, Tarom ºi alte instituþii ale bugetului de stat îºi dau demisiile în masã, de teama puºcãriei. Asta înseamnã cã ABIA ACUM, pentru prima oarã în 25 de ani, avem ºansa primenirii conducerii instituþionale a României, cu oameni oneºti, devotaþi binelui public.

Asta înseamnã cã trãim vremurile de excepþie ale destructurãrii mafiei post-decembriste, similare ca fenomen destructurãrii caracatiþei mafiei italiene din anii `80.

Existã similitudini remarcabile între cele douã episoade. ªi în România  ºi în Italia, lupta contra Mafiei a pornit cu sprijinul ºi la iniþiativa SUA. Datoritã faptului cã italienii au trecut deja prin asta, avem multe de învãþat din lecþia italianã. În primul rând, trebuie sã avem rãbdare. Lupta cu mafia italianã a durat cam 20 de ani, e drept cã metodele anchetei s-au perfecþionat, dar eu zic cã mai devreme de 10 ani nu putem spera sã scãpãm de hoþi. Deci, cine doreºte sã construiascã socialismul sub conducerea premierului Ponta, ºi sã se bucure de “binefacerile” noului Cod Fiscal, nu are decât sã rãmânã sã munceascã în România, þarã care va continua sã aibã cel mai mare TVA ºi taxe din Uniunea Europeanã.

Sã vorbim însã puþin ºi despre hoþi. κi vor pãstra oare ei averile ? Posibil, însã puþin probabil. E drept, de confiscarea extinsã specialã, i-a scãpat domnul Toni Grebã prin decizia Curþii Constituþionale care a zis cã nu e frumos sã iei înapoi ce s-a furat înainte de 2012. Numai pentru aceastã decizie, judecãtorii Curþii Constituþionale care au dat aceastã decizie ar merita împuºcaþi pe stadion. Aceºti imbecili comunistoizi refuzã aplicarea legii penale mai favorabile când vine vorba de redozarea pedepselor, însã atunci când prietenii lor din politicã sunt atinºi la buzunar, îºi amintesc brusc de “neretroactivitatea legii penale, cu excepþia celei mai favorabile” ! Hai sictir ! Nu întâmplãtor DNA-ul a pus tunurile pe domnul “judecãtor” Toni Greblã la scurt timp dupã ce au dat acea infamã decizie nr.11 din 15 ianuarie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.112¹ alin.(2) lit.a) din Codul penal.

Ei bine, mulþi astfel de hoþi autohtoni au lasat banii pe numele nevestelor, de care au divorþat în acte, la miºto, sã nu se prindã fraierii de judecãtori unde sunt pãstraþi banii furaþi, cât sunt ei ocupaþi cu puºcãria.

La unii dintre ei treaba asta funcþioneazã, în special la þigani unde familia e unitã ºi neamurile o linºeazã pe piranda rãmasã la crescut copii ºi dus pachete la penitenciar – ºi care ar îndrãzni sã iasã din cuvântul barbatului.

Sunt destul de dese însã cazurile de infractori rãmaºi în pula goalã dupã câþiva ani de mititica, care s-au bazat pe neveste în chivernisirea banilor. Apoi, urmaºii lor, beizadelele, copii de bani gata care sparg banii pe droguri ºi prin cluburi, cu curvele, care toacã în timp record averea strânsã de pãrinþi cu sudoarea anilor grei de puºcãrie. De unde ºi concluzia cã astfel de specimene nu supravieþuiesc în lumea oamenilor bogaþi, cãci banii nemunciþi se duc uºor.

În fine, astea sunt doar câteva gânduri rãzleþe, aruncate pe blog în ideea de a-mi demonstra mãcar mie cã n-ar renunþat la scris pe-aici. Ce va fii, Dumnezeu ºtie, iar el, drãguþul, are darul de a ne face merfeu viaþa interesantã, luându-ne prin surprindere…