Mult-mediatizat-ul pe facebook event din seara asta – din Piața Universitãții, a strâns aproape 4 mii de bucureșteni la kilometrul 0 al Revoluției, acolo unde în urmã cu 24 de ani românii au ieșit pentru cãderea comunismului.
Pe fondul sãrbãtorilor de iarnã, cu un oraș golit de populația plecatã – care la munte, care la țarã dupã porc, mitingul din aceastã searã constituie o reușitã remarcabilã. Și o dovadã cã țara se mișcã.
Pe un frig tãios, am vãzut tineri și tinere, dar și oameni trecuți de prima tinerețe adunându-se în același spirit: al comemorãrii memoriei celor cãzuți pentru libertate în 1989, dar și împotriva mafioților din toate partidele, care ne-au condus în toți acești ani – și se aflã în continuare la putere.
Nu am simțit la manifestanți nici cea mai micã urmã de partizanat pentru vreunul din partidele sau grupusculele cu iz politic existente. S-a strigat în egalã mãsurã împotriva întregii clase politice: atât Jos Bãsescu, cât și Jos Ponta sau Antonescu. Nici Iliescu nu a fost uitat, manifestanții scandând deja tradiționalul ILIESCU JUDECAT PENTRU SÂNGELE VÃRSAT.
Am înțeles astfel mai bine în seara asta cã ceea ce ne unește și ne aduce pe toți în Piațã nu este doar nemulțumirea fațã de clica de burtoși care au acaparat puterea, cât dorința de mai bine, de a FACE CEVA în direcția asta.
Evident, la tot pasul am întâlnit și defetiști, zvonaci plãtiți de-ai jandarmeriei, potãi ale altor servicii mai mult sau mai puțin “discrete” sau pur și simplu imbecili de ocazie, care vânturau în lung și în lat mulțimea, lansând chestii de genul: “suntem prea puțini / ce frig e, hai acasã / nu putem face nimic / sã nu mai stãm la Guvern, se merge nu știu unde…” etc.
Totuși, simt nevoia sã punctez câteva aspecte importante pe care le-am observat:
- Jandarmeria a fost aproape inexistentã la Piața Universitãții, Ce aratã asta ? Pãi, aratã douã lucruri: Absența lor la Universitate ratã cã nu vor ca în mentalul colectiv jandarmeria sã fie asociatã cu armata care a tras în populație pe 21 decembrie 1989. Deci, le pasã dacã avem boalã pe Jandarmerie și îi asimilãm cu acei criminali care au omorât oameni în 1989 apãrând comunismul și pe Ceaușescu. Pentru cã dacã Jandarmeri devine urâtã de popor, consideratã criminalã și abuzivã, scade respectul populației fațã de ordinea publicã menținutã de jandarmi, iar în scurt timp lumea îi va ataca pe unde îi prinde, tratându-i ca pe niște criminali iar nu ca pe niște oameni ai legii.
- În schimb la Guvern erau jandarmi umãr la umãr pe trei rânduri. Ce aratã asta ?! În primul rând, aratã faptul cã fiecare grupare organizatoare a mitingului este monitorizatã (telefoane, microfoane la locuri de întâlnire, tehnicã de supraveghere, etc.) sau are oameni infiltrați, care dau raportul. Cãci exista intenția unora de a intra la Guvern… iar numãrul mare de jandarmi demonstra cã ei știau asta. În al doilea rând, Jandarmii respectivi PUȚEAU a fricã. N-au rãspuns la provocãri, au primit pasivi huiduielile și îmbrâncelile mulțimii, spre deosebire de alte dãți (vezi Pungeștiul). Strânși unii în alții ca oile, în spatele cãștilor, scuturilor și platoșelor de țestoase, ne transmiteau FRICA celor care i-au trimis acolo. Frica lui Ponta, Antonescu, Bãsescu și a tuturor javrelor care trãiesc de pe urma noastrã – cocoțați la frâiele țãrii, ca nu cumva sã îi dãm jos. O dovadã în plus a fricii de popor a acestor janghine este faptul cã NICI UN POLITICIAN din conducerea țãrii nu a participat personal la vreo comemorare a celor cãzuți pe 21 decembrie 1989. Guvernul a trimis coroane de flori prin reprezentanți, Președenția la fel… De Iliescu sã nu mai vorbim. Stã pitit în casã zilele astea, ca lupul în vizuinã, așteptând sã treacã vânãtorii, sã uite lumea de ei…
- Televiziunile “mari” nu au transmis nimic ÎN TIMP REAL, de la protest ca sã nu iasã mai multã lume. Singurul care a transmis a fost Nașul TV, cu însuși Morar în stradã, în fruntea manifestanților. Asta aratã cã s-a dat ordin sã nu se transmitã nimic. La fel cum a fãcut Ceaușescu în ”89 cu evenimentele de la Timișoara. Asta aratã cã se tem, cã o iau la goanã și fug din România dacã ne dãm un pic mai serios la ei. Cãci disperarea și mizeria românilor o depãește azi pe cea a celor din ”89.
Ce aratã toate astea ?
Aratã lipsa de legitimitate a întregii clase politice, care a condus pânã acum România doar datoritã dezinteresului masiv al populației fațã de politicã, și a lipsei de implicare a oamenilor în chestiunile de interes colectiv.
Vorbim de politicieni care au reușit sã scoatã la vot doar 15% din românii cu drept de vot, în total ! De la un circ electoral la altul, absenteismul electoral aratã cã oamenii sunt din ce în ce mai puțin dispuși sã acorde încrederea/votul clasei politice actuale, dar… cineva trebuie sã ne conducã, nu ?
Și atunci vorbim de partide și oameni care conduc România cu voturile a câteva sute de mii de oameni – echivalentul a câtorva comune, în vreme ce noi, ceilalți, stãm deoparte și ne plângem cã ne merge tot mai rãu.
Deloc întâmplãtor, în ultimele documente secrete ale Ambasadei SUA de la București – fãcute publice de cãtre Wikilieaks, se cere cu insistențã identificarea persoanelor cunoscuți ca lideri de opinie în nu conteazã ce domeniu. Evident, în vederea recurtãrii lor, cãci Stãpânii de peste Ocean au nevoie de slugi care sã poatã fi urmate de gloatã cât mai mult posibil.
Chiar în acest moment, dacã Guvernul și Parlamentul ar cãdea în mâinile revoltaților din stradã, nu am avea cu cine sã îi înlocuim pe actualii politicieni. Nu imediat. Însã, în timp…
Știind acest lucru, fãrã un plan de rezervã, stãpânii din umbrã ai României cautã cu disperare noi fețe, noi nume, noi lideri de opinie pe care sã îi împingã în fațã, sã îi capaciteze și, evident controleze, “pentru binele nostru”. Se discutã, se fac oferte, se propun variante de guvernare, se fac și se desfac alianțe și proiecte himerice, toate cu același scop: REMANIEREA a ceva ce nu poate fi remaniat, recâștigarea unei fragile și iluzorii încrederi publice pentru Putere, pentru a mai legitima încã un pic Puterea, pentru a împiedica Statul Mafiot sã se prãbușeascã, cu instituțiile lui corupte cu tot.
Ce trebuie sã facem noi ?
Trebuie sã ne adunãm în continuare în piațã, sã ne strigãm revendicãrile. Sã îi trezim și pe alții, sã îi implicãm. Și mai trebuie sã ne organizãm. Gândurile, revendicãrile. Sã le comunicãm. Avem internetul, care este liber. Încã. Și mai avem calitãți, multe: avem tinerețe, tone de entuziasm, inteligențã, mult umor, și… de ce nu, uneori sclipiri de geniu. Nu se poate sã nu iasã ceva bun de aici.
Dușmanii noștrii ascunși sunt defetismul și neâncrederea. Douã buruieni rele pe care unii se vor strãdui din plin sã le semene în rândurile noastre, pentru a ne dezbina și slãbi, pentru a pierde și recolta promițãtoare a acestei noi generații.
Odatã ce avem lista de revendicãri, ea se poate completa și transforma într-un veritabil program politic. Crezul nostru, ceea ce ne unește. Momentan acesta este:
1. Demisia Guvernului Ponta ºi a Preºedintelui Traian Bãsescu;
2. Destituirea conducerii jandarmeriei ºi anchetarea abuzurilor comise la Pungeºti ºi în alte localitãþi, cu participarea unor experþi desemnaþi de Consiliul Europei;
3. Abrogarea noilor modificãri aduse codului penal, legii amnistiei precum ºi respingerea proiectului de modificare a legii exproprierii;
4. Modificarea legii partidelor politice pentru relaxarea condiþiilor de înfiinþare a acestora;
5. Revizuirea legilor electorale prin eliminarea pragurilor ºi reducerea numãrului de semnãturi pentru înregistrarea candidaþilor independenþi;
6. Eliminarea obligaþiei de declarare a adunãrilor publice;
7. Interzicerea accesului la funcții publice a nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securitãții sã nu aibã dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadã de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte. Aceastã interdicție se numește lustrație. (punctul 8 de la Timișoara).
8. Desecretizarea tuturor contractelor ºi clauzelor confidenþiale încheiate de Statul Român, cu excepþia celor din domeniul apãrãrii ºi siguranþei naþionale;
9. Interzicerea mineritului pe bazã de cianuri în România ºi includerea Roºiei Montane pe lista patrimoniului mondial UNESCO;
10. Interzicerea prin lege în România a fracturãrii hidraulice de mare volum în explorarea ºi exploatarea gazelor de ºist ºi a altor hidrocarburi provenite din zãcãminte neconvenþionale;
11. Anularea concesiunilor ºi licenþelor de exploare ºi exploatare a hidrocarburilor de ºist.
12. Protejarea pãmântului strãmoșesc. Menținerea interdicției de vânzare a pãmântului cãtre strãini.
Însã, spre deosebire de actualele partide, noi vom pune accentul pe SCOPURILE/ȚINTELE programului nostru, iar nu pe lideri. Vor fi lideri mereu doar cei aflați în fruntea plutonului, dornici sã facã cât mai mult și mai bine pentru atingerea scopurilor propuse. Cei mai dãruiți și mai dedicați misiunii lor politice. Generația noastrã va face Noua Politicã, ce o va înlocui pe cea veche. Vom înlocui “aristocrația” din politicã, baronii și barosanii locali sau de partid, cu MERITOCRAȚIA autenticã, a locului din frunte cîștigat pe drept.
Doar așa vom putea însãnãtoși democrația și componenta sa (acum) anorexicã, capitalismul.
Și îi vom bate pe Stãpânii Jocului, la propriul lor joc. Noii politicieni meritocrați, având în spate un popor hotãrât, vor desființa orice opreliște luându-și soarta înapoi din mâinile altora.
Frauda electoralã funcționeazã doar atunci când nu ieșim la vot, cãci ei “nu pot fura cât putem noi vota”, dacã suntem uniți. Iar acum, pentru prima datã în ultimii 24 de ani, ÎNCEPEM SÃ NE UNIM !
Simt cã România a început sã se miște, și se mișcã în direcția bunã.
Mihai Rapcea
]]>
