Revoluția Bugetară

Iată că un nou grup de cetățeni simpli, fără pregătire în domeniul guvernării, vor intra în Parlament. O clădire imensă în care te simți stingher și copleșit, ce te strivește prin masivitatea ei și în care riști să te pierzi fără un ghid, dar-mi-te să poți gestiona și controla gospodăria publică numită România.

Și lucrurile vor evolua cu rapiditate pentru noii aleși (am asistat de prea multe ori, alături de alții, la acest ritual): felicitări, beția victoriei, noutatea năucitoare a schimbării radicale a vieții personale, lucrurile noi pe care nu le știai (regulamente, legi, drepturi și obligații, obiceiurile locului, privilegii).

Toată această cavalcadă asurzitoare de schimbări rapide îl destabilizează și năucește pe cel nou venit în politică. Și exact ca și în armată sau pușcărie, unde cei vechi profită de lipsa de experiență și cunoștințe ale celor noi veniți, apar primele teste, primele concesii și abateri de la ideea inițială care i-a însuflețit pe cei mai mulți, pentru a ajunge acolo.

Se vor trezi cu ședințe de plen, de comisii, ordini de zi, proiecte de legi, informări și negocieri pe probleme  în care sunt ignoranți deoarece nu au avut informațiile necesare. Și vor fi presați din toate părțile să ia decizii, să voteze, să voteze, să semneze ca primarii ce li se pune în față. Și majoritatea vor ceda, vor vota și vor semna fără a ști exact ce votează, ce semnează și care este impactul a ceea ce fac asupra țării.

Am explicat acest context ca să fie bine înțeleasă starea mentală a unui ales al poporului în momentul în care primește, la sfârșit de an, cam un metru cub de hârtie intitulată ”Proiect de buget pentru anul 2025”, pe care trebuie să îl studieze pe repede-înainte și să îl voteze alaltăieri dacă se poate. Asta este prima capcană pregătită de ăia vechi gușterilor cu caș la gură în politică.

În trecut, după fiecare ciclu electoral bugetul era trecut prin Parlament rapid și fără multă zarvă de hoții de profesie din partidele de Sistem, deoarece aveau și majoritatea și erau familiarizați cu furăciunea, știind unde să ascundă detaliile importante în maldărul de hârtii, la fel cum o bancă știe unde să îți strecoare clauzele abuzive în contract, fără ca tu să ai șansa să le observi.

Acest prim act al parlamentarului, de a vota un buget al țării în orb, fără să se priceapă și fără să înțeleagă ce votează, este prima abdicare de la principiile și năzuințele de a schimba ceva!

Citiți de încă o sută de ori fraza anterioară, să vă intre bine în cap.

Povesteam într-un live de pe facebook despre planuri de guvernare eficientă. Explicam că triada principală a stabilității societății se bazează pe trinitatea Economie – Infrastructură – Învățământ. Economia asigură venituri pentru infrastructură. Dezvoltarea infrastructurii potențează economia iar învățământul asigură specializarea, eficiența și competitivitatea. Restul sunt de ordin secundar din perspectiva dinamismului societății.

Dacă veți observa structura veniturilor și cheltuielilor Statului Român, veți remarca faptul că există domenii care produc bani și nu primesc nimic și domenii care consumă bani și nu produc nimic, iar între aceste două domenii există o imensă prăpastie.

Acest gen de discrepanțe anacronice există în sisteme economice mamut de tip centralizat, cum ar fi economiile comuniste de tip vechi sau corporațiile de tip umbrelă, ce dețin mai multe companii cu activități conexe. Acești ”coloși cu picioare de lut” sunt greoi, disfuncționali și funcționează cu pierderi uriașe și eficiență minimă, ca și aparatul de stat românesc.

SOLUȚIA?!

Au demonstrat-o comuniștii chinezi, sub influența ideologului Wangh Huning care a aplicat altoiul confucianist sistemului comunist devenit ineficient și necompetitiv: ”privatizarea” parțială a resurselor și mijloacelor de producție, realizată prin împroprietărirea țăranilor și încurajarea dezvoltării liberei inițiative în producție, inovație, tehnologie și comerț. Cointeresarea angajatului în realizarea planului de producție, prin beneficii sporite. 

Rezultatul?

Astăzi, în urma aplicării acestor idei aparent contrare ideologiei comuniste, China are are peste 800 de miliardari (de 3 ori mai mulți decât SUA!) și a eradicat sărăcia la nivelul societății chineze în ultimii 10 ani (în aceiași ultimi 10 ani, aproximativ 12% din societatea americană a alunecat sub pragul minim al sărăciei).

În administrația publică, soluția este aceeași: stimularea interesului pentru performanță și eficiență printr-un sistem de gratificare a rezultatelor obținute. Desigur, măsurile adiacente pot fi neobișnuite pentru funcționărimea românească: introducerea unui sistem de fișe de timp și de activitate în vederea evaluării muncii, eliminarea sporurilor și recompenselor acordate pe criterii subiective de către șefi, asigurarea unui sistem de evoluție profesională bazat pe competență și eficiență (meritocrat), preîntâmpinarea nepotismului și parvenitismului prin sisteme de control și sancțiune, rotirea cadrelor pentru a nu-și crea rețea de relații și sisteme de corupție, etc.

În concret, dacă aș fi fost astăzi parlamentar, aș fi angajat rapid din fondurile pentru consilieri doi specialiști în audit financiar, aș fi pregătit un raport sintetic, cu propuneri de modificare a proiectului bugetar, cu care aș fi solicitat în comisiile de specialitate inserarea unor amendamente prin care:

• o parte din sumele colectate de unele instituții să fie păstrate și folosite de aceste instituții pentru stimularea competitivității (Franța a aplicat și ea în anii 90 acest gen de reformă a aparatului administrativ, cu rezultate remarcabile);
• aș fi crescut semnificativ finanțarea pentru infrastructură și învățământ în detrimentul apărării (inclusiv servicii secrete) și afacerilor interne și externe;
• aș fi propus și implementat măsuri de control al cheltuielilor în special în sfera decontărilor de funcționare a aparatului administrativ și al achizițiilor publice;
• măsuri de eficientizare a colectării de taxe și impozite prin încurajarea achitării acestora cu deduceri semnificative în cazul unui comportament fiscal corect (de tipul amnistiei fiscale de la finalul acestui an).

Nu e greu. Trebuie doar să vrei să faci ceea ce trebuie. Sper ca aceste idei să ajungă măcar la câțiva dintre noii aleși ai Neamului, poate cine știe… că știți cum e, eu idei bune și eficiente mai am, problema e că nu e nimeni interesat să le pună în practică.