Chermeza sionistã a fost datã peste cap!

Luni, 17 februarie 2914, așa cum am anunțat și pe site-ul nostru, www.ioncoja.ro, în Aula Academiei Române s-a ținut o reuniune pe tema veșnic vie a Holocaustului. A holocaustului din România, desigur! Era a nu știu câta holocaustologealã – termenul nu-mi aparține,  gãzduitã în cea mai prestigioasã instituție și incintã dedicatã adevãrului istoric. Numai cã de data asta era prima reuniune a holocaustologilor dupã penibilul (pentru ei!) moment, petrecut cu câteva luni în urmã, când profesorul universitar VLADIMIR ILIESCU, istoric român stabilit în Germania înainte de 1990, excedat de prostiile pe care le auzise de la câțiva antevorbitori, s-a ridicat și a declarat cã el, ca istoric și ca bucovinean, ca persoanã care a întemeiat o fericitã și onorabilã familie mixtã româno-evreiascã, știe bine cã „în România nu a fost Holocaust”! Probabil cã acesta a fost motivul organizãrii reuniunii de luni: pentru revanșã. Li s-a oferit holocaustologilor prilejul de a veni cu noi argumente, cu noi „informații istorice și mãrturii privind holocaustul din România”. Și sã infirme astfel declarația intempestivã și iresponsabilã a domnului din Germania! Din pãcate, organizatorii au greșit din start: s-au lãudat cu aceastã reuniune, au publicat anunțul respectiv pe site-uri care împãrtãșesc în lume noua religie a holocaustului, au fãcut oarece tam-tam. Așa au aflat de reuniune și mulți necredincioși, așa numiții negaționiști. Unul dintre ei este și subsemnatul. Mã gândeam sã merg și eu sã ascult la prima mânã minciunile holocaustizanților, nu reușesc sã mã satur de ele! Nu am norocul sã fac și eu o idiosincrazie la acest subiect, poate chiar douã, așa cum au fãcut majoritatea istoricilor români, inclusiv cei academici, de ocolesc acest subiect cu batista la nas!… (a se vedea mai jos, în continuare, motivul exact!) Mã gândeam chiar sã cer cuvîntul, dacã se va putea, și sã-i mulțumesc domnului profesor VLADIMIR ILIESCU, la locul faptei, pentru fapta sa minunatã! Sã ne trãiți, domnule profesor, alãturi de distinsa doamnã profesoarã Maria Iliescu!… …Nu prea îmi  convenea ora însã! Am primit din fericire un telefon care a rezolvat toate necunoscutele ecuației: m-a sunat un june român naționalist. Se mai întâlnise cu câțiva flãcãi de același calibru și se gândeau sã nu lase neonoratã invitația de pe site-ul HISTORIA… Și, din una în alta, au alcãtuit un text, un fel de potpuriu din textele de pe internet ale subsemnatului ION COJA, pe care se gândeau sã le ofere participanților la amintita reuniune. Tot așa: ca „informații istorice și mãrturii privind Holocaustul din România”! Cum cã n-a fost, n-a fost niciun holocaust, dupã capul lor și al autorului antologat… M-au sunat și m-au întrebat dacã sunt de acord sã mai semnez o datã acele texte. Și ce o sã faceți cu ele?, am întrebat. Mi-a plãcut rãspunsul: le oferim celor din salã, veniți sã afle noi informații istorice etc., etc. Mi-am dat acordul fãrã sã mai fac vreun moft, iar apoi, luni pe la ora 10, am aflat cã operațiunea „chermeza sionistã” – acesta este numele de cod, a fost un deplin succes. S-au rãspândit o sutã de mape la fiecare academician prezent în salã, precum și la o bunã parte din publicul ne-academic. Mulți dintre ei viitori academicieni. Un public cum nu se putea mai bun! Și mult mai numeros decât publicul care l-a aplaudat cu frenezie pe domnul Iliescu! Așa cã fiecare persoanã din aulã a avut ce citi în timpul plicticoaselor fonfãieli holocaustologizante, de la pupitrul Academiei, pângãritã încã o datã de minciunile arhi-cunoscute! Fiecare mapã conținea paginile care urmeazã, inclusiv foaia de titlu:  

AUDIATUR  ET  ALTERA  PARS!

Ion Coja, 17 februarie 2014, ora13

****

***

L I C A R

LIGA  pentru

COMBATEREA  ANTI – ROMÂNISMULUI

 

Audiatur

et

Altera Pars!

 

 

Samizdat

Cu o parte din informațiile și mãrturiile care n-au fost invitate la

  Reuniunea „INFORMAȚII ISTORICE ȘI MÃRTURII PRIVIND HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA” organizatã de Academia Românã, împreunã cu Federația Comunitãților Evreiești din România, Asociația Evreilor din România Victime ale Holocaustului și Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în ziua de 17 februarie 2014,  la Aula Mare a Academiei Române.   Din partea LICAR Liga pentru Combaterea Anti – Românismului  

      I. Scrisoare deschis adresatã

Domniei Sale Domnului academician IONEL HAIDUC,

Președintele Academiei Române,

în legãturã cu Reuniunea „INFORMAȚII ISTORICE ȘI MÃRTURII PRIVIND HOLOCAUSTUL DIN ROMÂNIA” organizatã de Academia Românã, împreunã cu Federația Comunitãților Evreiești din România, Asociația Evreilor din România Victime ale Holocaustului și Institutul Național pentru Studiul Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în ziua de 15 februarie 2014,  la Aula Mare a Academiei Române. Stimate domnule președinte Ionel Haiduc, Acuzația de holocaust, de genocid, este cea mai gravã acuzație care se poate aduce unui popor, unei națiuni, unei țãri! Aceastã acuzație a fost adusã poporului român! Ca români, fiecare dintre noi a luat cunoștințã de aceastã acuzație cu maximã îngrijorare și nu ne putem gãsi liniștea pânã când adevãrul, oricare ar fi el, nu va fi stabilit cu toatã certitudinea. Este lucrul cel mai firesc ca aceastã acuzație sã fie examinatã cu toatã seriozitatea de instituția cea mai legatã de cauza adevãrului: Academia Românã! Ne bucurã atenția pe care Academia Românã o acordã acestui subiect! Nu existã subiect mai „fierbinte” pentru cei care cerceteazã adevãrul despre români, despre trecutul lor istoric recent sau mai îndepãrtat în timp! În numele meu și al colegilor mei, vã felicit pe dumneavoastrã și pe colegii dumneavoastrã pentru înțelegerea corectã a obligațiilor pe care le creeazã cumplita acuzație de holocaust. Cei care au formulat-o trebuie ajutați pe toate cãile sã-și spunã pãsul, sã-și prezinte „informațiile și documentele” pe care se întemeiazã plângerea lor! Academia Românã și-a înțeles menirea și, iatã, pentru a câta oarã oferã nobila și prestigioasa sa funcție de gazdã pentru cei care ne acuzã de genocid?! Domnule președinte Ionel Haiduc, Dinaintea acestor acuzații de genocid s-a nãscut și reacția fireascã de îndoialã, de suspiciune, de nemulțumire, ba chiar de contestare fațã de valoarea probatorie pe care o au „informațiile istorice și mãrturiile privind Holocaustul din România”! De pe aceastã poziție de contestare a holocaustului au fost invocate o sumedenie de informații cu grad mare de certitudine, precum și mãrturiile inechivoce ale celor mai importanți evrei care au fost contemporani cu acele evenimente, în frunte cu Alexandru Șafran, rabinul șef al evreilor din România, Wilhelm Filderman, liderul evreilor din România, Marius Mircu, scriitor, Nandor Gingold, Moshe  Carmilly și mulți, mulți alții. Toți acești evrei de mare ținutã intelectualã au mai trãit ani mulți dupã producerea „holocaustului” și s-au menținut mereu pe aceastã poziție: în România nu a fost Holocaust… Trebuie precizat cã o acuzație de Holocaust, venitã din partea evreilor din România sau din partea evreilor din Israel ori din diaspora evreiascã, nu s-a produs mai înainte de 1990, ceea ce, evident, scade mult din seriozitatea și temeinicia acestei acuzații!… În consecința celor de mai sus, vã rugãm, stimate domnule Președinte al Academiei Române, sã permiteți organizarea, în cel mai scurt timp, a unui simpoziona cu tema simetricã: Informații istorice și mãrturii privind absența României de pe harta Holocaustului. Titlu probabil provizoriu. Simpozion care sã fie gãzduit, firește, în aceeași prestigioasã și sacrã Aulã a Academiei Române… Personal mã simt legat de acest subiect prin discuțiile purtate cândva cu marele profesor și om de științã care a fost Alexandru Graur. Sunt convins cã dacã ar mai fi trãit sã apuce acuzele de Holocaust aduse României, românilor, ar fi fost primul și cel mai vehement contestatar al zisului Holocaust. Mã simt dator fațã de Alexandru Graur, care a adus Academiei Române un plus substanțial de prestigiu intelectual și moral, sã prezint posteritãții sale mãrturia pe care a depus-o în mai multe rânduri în fața mea și a altor colegi de catedrã. Aula Academiei este locul cel mai potrivit pentru lansarea acestei mãrturii „privind absența României de pe harta Holocaustului”. Vã rog sã nu-mi refuzați posibilitatea de a-l readuce printre noi pe Alexandru Graur… Mãcar pe durata câtorva ore „academice”! Cu urãri de bine, Ion Coja, președinte al LICAR – Liga pentru Combaterea Anti-Românismului   București, 17 februarie 2014  

*******

*****

***

*

 

ANEXE

la scrisoarea cãtre domnul profesor Ionel Haiduc, președintele Academiei Române

PARTEA ÎNTÂI

Mãrturiile evreilor care neagã holocaustul din România

*

 

II. Mãrturia scriitorului Marius Mircu, despre regimul aplicat de Ion Antonescu evreilor Pentru a afla cât a fost de anti-semit Ion Antonescu, îl convocãm ca martor pe unul dintre cei mai cunoscuþi publiciºti evrei din acea vreme – Marius Mircu. La o jumãtate de se­col dupã consumarea holocaustului din România, în cadrul unei dezbateri publice desfãºurate în Israel, Marius Mircu consemneazã, pentru ºtiinþa tuturor evreilor deci, cã prin legile anti-semite ale guvernãrii antonesciene ºi mai ales prin legea Centralei Evreilor din România, „a fost creat în România un stat (evre­iesc) în stat, spre a-i menþine evrei, pe evrei“. În felul acesta au fost posibile unele realizãri cu totul extraordinare în contextul european de atunci ºi nu numai de atunci. ªi anume, în perioada 1940-1944: „– au fost redeschise toate ºcolile evreieºti din România, închise de regimurile precedente ºi au fost înfiinþate multe ºcoli noi; – a fost creatã, pentru prima datã în România, o universitate evreiascã; – au fost redeschise, pentru evrei, spitalele evreieºti ºi azilele de bãtrâni care mai înainte fuseserã rechi­zi­þionate de armatã; – au fost reînfiinþate cele douã teatre evreieºti, de la Bucureºti ºi Iaºi; – au fost înfiinþate cantine gratuite pentru evreii sãraci; – evreii aflaþi în lagãrele de muncã obligatorie sau în închisori au fost mereu aprovizionaþi cu îmbrãcã­minte ºi medicamente; – evreii deportaþi în Transnistria au fost aprovizionaþi cu îmbrãcãminte, alimente, medicamente, unelte gospo­dãreºti ºi unelte specifice meseriaºilor; – cu sprijinul «Centralei Evreilor» au fost readuºi în România – deci salvaþi, din Transnistria cca 2000 de copii orfani; – autorii evrei ºi-au putut publica o serie de lucrãri (numai eu am scos trei)…(…) Nicicând, ca pe vremea lui Ion Antonescu, Teatrul Bareºeum n-a avut ºi nu va avea asemenea sãli arhipline, deºi funcþionau douã sãli; Nicicând n-au fãcut asemenea dever cafenelele, ceai­nãriile, restaurantele evreieºti, magazinele alimentare evre­ieºti, tot atâtea prilejuri de adunãri evreieºti; Urmãriþi colecþia „Gazeta evreiascã“ din acei ani: pentru fiecare zi e anunþatã cel puþin o manifestare evreiascã, spectacol de teatru/revistã, concert, conferinþã. La 28 noiembrie 1940 (deci pe vremea guvernãrii legio­nare! n.n.) evreii au obþinut de la Ministerul Educaþiei Naþio­nale aprobarea pentru înfiinþarea „Colegiului pentru Studenþii Evrei“, denumire sub care se ascundea caracterul universitar al cursurilor. (…) Toate aceste cursuri universitare au fost frecventate în total de 2000 de studenþi. (…) Un sprijin important l-a acordat Crucea Roºie din România (preºedintele – savantul medic Ioan Cantacuzino) care, cu acordul Minis­te­rului Sãnã­tãþii a ajutat „facultatea“ evreiascã de medicinã sã deschidã o policlinicã pentru practica studenþilor. Aceastã policlinicã a ser­vit ºi populaþia sãracã din cartier, în marea majoritate evrei. (…) Important a fost ºi sprijinul acordat de unele cadre didactice români din învãþãmântul superior de stat care au ajutat la întocmirea programelor de învãþãmânt ºi punerea la punct a cursurilor, pentru a fi cât mai corespunzãtor celor de stat, ceea ce a fost esenþial pentru viitorul studenþilor.“ Marius Mircu ne oferã ºi mãrturia altui evreu, la fel de bine informat, dr. Theodor Lowenstein: „Aceste ºcoli evreieºti din România au fost unice printre þãrile bântuite de fascism, au fost o componentã a rezistenþei poporului evreu.“ ªi concluzia aceluiaºi onest martor Marius Mircu: „Dar dacã aceste ºcoli n-ar fi fost susþinute de oficialitãþile româneºti, dacã nu ar fi fost tolerate de mareºalul Ion Antonescu, ar fi putut exista acest „mic Israel“ din Bucureºti, anticipaþie a Statului Israel?“ (apud Teºu Solomovici, România iudaicã, p. 389-392)   Nota redacției: Recomandãm acest text care conține mãrturia unui evreu întreg la minte, datã în Israel, dinaintea altor evrei, mulți dintre ei plecați din România dupã ce au prins guvernarea  Mareșalului, deci buni cunoscãtori ai realitãții. Citatul ne-a fost pus la dispoziție de alt evreu, Teșu Solomovici. Nu poate exista replicã la acest text din partea „negaționiștilor” sioniști, adicã a evreilor care neagã binefacerile de care au avut parte evreii în România. Marius Mircu, ziarist și scriitor evreu, nãscut în România, decedat în Israel, autor a zeci de cãrți publicate în România și Israel.

*

III.  Mãrturia specialiștilor de la Yad Vashem

Definiția oficialã a Holocaustului

Pe site-ul de la Yad Vashem, celebrul memorial de la Jerusalim, apare aceastã definiție a Holocaustului: «În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu – bãrbaþi, femei ºi copii». Se potrivește oare aceastã definiție pentru legislația anti-evreiascã datã de Ion Antonescu sau cu evenimentele petrecute în România și în Transnistria?! Definiția de mai sus are acoperire numai în ceea ce s-a petrecut cu evreii în Transilvania de Nord-Vest, aflatã sub administrația Budapestei în acei ani. A se compara aceastã definiție oficialã a Holocaustului cu definiția inventatã la Institutul Elie Wiesel, unde expresia (și ideea) „decizia de a ucide fiecare evreu” este înlocuitã cu …sinonimul „persecuția împotriva evreilor”. Nimeni, nicio persoanã întreagã la minte, nu poate nega cã a existat în România un regim vexatoriu, de persecuții la adresa evreilor, regim impus însã de „Uniunea Europeanã” de atunci, cu sediul la Berlin. În comparație cu celelalte țãri din amintita „Uniune”, România a cedat cel mai greu presiunilor naziste și a impus sancțiunile cele mai ușor de suportat pentru evreii sãi!

*

IV.   Mãrturia lui Wilhelm Filderman  Un document care ar trebui sã punã capãt discuțiilor și acuzațiilor privitoare la suferințele evreilor în vremea guvernãrii Mareșalului ION ANTONESCU  Reproducem în întregime așa zisul TESTAMENT AL LUI FILDERMAN. În realitate este vorba de o declarație oficialã, sub jurãmînt, datã de Wilhelm Filderman în procesul desfãșurat în Elveția avându-i ca inculpați pe tinerii români, membri ai PNȚ, aflați în exil, care au efectuat celebrul atac asupra Legației României de la Berna. De maxim interes este mãrturia pe care o depune Filderman cu privire la perioada guvernãrii Mareșalului Ion Antonescu. Drept care aceastã porțiune din declarație am cules-o cu litere mai îngroșate, cu aldine. „Subsemnatul Wilhelm Filderman, doctor în Drept de la Facultatea de Drept din Paris, fost președinte al Federației Uniunilor Comunitãților Evreiești din România și președinte al Uniunii Evreilor Români, domiciliat actualmente în New York, SUA, Hotel Alamac, Broadway at 71st St., declar urmãtoarele: În opinia mea, actul de violențã al celor cinci tineri refugiați români care au luat cu asalt Legația comunistã de la Berna, la 14-15 februarie 1955, este produsul disperãrii în care întregul popor român a fost azvârlit, ca urmare a ocupației strãine și a terorii exercitate de regimul comunist impus cu forța. În calitate de reprezentant al cetãțenilor români de religie mozaicã, am fost în situația excepționalã care mi-a permis sã urmãresc îndeaproape evenimentele care au dus la actuala situație din România. Și, întrucât eu consider cã aici trebuie cãutatã sursa exploziilor psihologice de felul celei petrecute la Berna, va trebui sã-mi dirijez atenția asupra acestor evenimente. Pentru a scoate în evidențã diferența dintre situația de dinainte și de dupã instalarea comuniștilor la putere, de cãtre Armatele Sovietic, voi aminti doar câteva fapte. A fost mereu acuzat regimul Mareșalului Ion Antonescu cã a fost un regim înfeudat nazismului și însuși Mareșalul a fost executat de agenții de la Moscova pentru cã ar fi fost fascist. Adevãrul este cã Mareșalul a fost acela care a pus capãt mișcãrii fasciste în România, oprind, cu începerea anului 1941, activitãțile teroriste ale Gãrzii de Fier și suprimând toate activitãțile politice ale acestei organizații. Eu însumi, rãspunzând unei întrebãri a lui Antonescu la propriul proces, montat de comuniști, am afirmat cã teroarea fascistã de stradã a luat sfârșit în România la data de 21 ianuarie 1941, ziua în care Mareșalul a luat mãsuri draconice ca sã opreascã anarhia fascistã, provocatã de aceastã organizație, și sã restabileascã ordinea în țarã. În perioada dominației hitleriste în Europa, am fost în legãturã susținutã cu Mareșalul Antonescu. Acesta a fãcut tot ce a putut pentru a îmblânzi soarta evreilor expuși la persecuția germanilor naziști. Trebuie sã subliniez cã populația româneascã nu este antisemitã, iar vexațiile de care au avut de suferit evreii în România au fost opera naziștilor germani și a Gãrzii de Fier. Am fost martor al unor mișcãtoare scene de solidaritate între români și evrei în momente de grea încercare din timpul imperiului nazist în Europa. Mareșalul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea mãsuri dure împotriva evreilor. Aș aminti doar urmãtoarele douã exemple: – Grație intervenției energice a Mareșalului a fost opritã deportarea a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina. El a dat pașapoarte în alb pentru a salva de teroarea nazistã evreii din Ungaria, a cãror viațã era în pericol. – Grație politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub regim de administrare tranzitorie cãrora, lãsând impresia cã sunt date altora, le era asiguratã conservarea în scopul restituirii la momentul oportun. Menționez acestea pentru a sublinia faptul cã poporul român, atât cât a avut, chiar în mãsurã limitatã, controlul țãrii, și-a demonstrat sentimentele de umanitate și de moderație politicã. Dar când ocupația sovieticã a impus tirania totalitarã dirijatã de Moscova, condițiile s-au schimbat. Românii nu au mai fost în stare sã aibã nici cea mai micã autoritate asupra conducerii afacerilor lor interne. Asemenea situație poate fi înțeleasã, cu ușurințã, într-o țarã aflatã sub ocupație militarã de Soviete – cum e și astãzi România – administratã de o echipã de comuniști, cei mai mulți aserviți ordinelor Kremlinului. În ansamblul sãu, populația româneascã a suferit și suferã cele mai îngrozitoare opresiuni sub regimul comunisto-sovietic. Ea a fost lipsitã de orice drepturi și libertãți. I-au fost confiscate toate bunurile mobiliare, i-a fost expropriatã, fãrã compensare, proprietatea imobiliarã. Prin așa zise reforme monetare, a fost supusã regimurilor de confiscãri periodice, dându-i-se iluzoriu speranța de reconstituire, cât de cât, a independenței materiale, necesare unei vieți omenești scãpate de sclavie. Regimul comunist a distrus mai ales profesiunile liberale, privând zeci de mii de oameni de dreptul de a-și exercita meseria, fiind astfel reduși la mizerie și la degradare. Am fost martor tuturor acestor tragedii. Am fost martor persecuțiilor politice dirijate de la centru împotriva oamenilor politici democrați, am fost martor întemnițãrilor fãrã judecatã și a judecãților fãrã justiție. Omnipotența și ubicuitatea poliției secrete și a informatorilor au fãcut din teroare trãsãtura permanentã a existenței zilnice a românilor. Cât despre extorcarea sub amenințãri, șantaj și pușcãrie, evreii au constituit subiect special al atenției din partea comuniștilor. Orice devenea motiv ca evreii sã fie furați, jefuiți, prãdați pânã la ultimele lor bunuri. Persecuția împotriva evreilor s-a manifestat prin multiple obstacole ce li s-au ridicat celor care voiau sã emigreze în Israel și prin rușinoasa exploatare cãreia i-au devenit obiect.” Comentarii:  1. Existența acestui text a fost mereu contestatã de așa zișii holocaustologi, care susțin cã este vorba de un text inventat în redacția revistei „Baricada”, unde a fost prima oarã publicat, imediat dupã decembrie 1989. Dacã nu mã înșel, „Baricada” a publicat numai fragmentul despre Mareșalul Ion Antonescu, de departe cel mai interesant. 2. Textul a fost integral publicat (pentru prima oarã?) în volumul Memorial anticomunist din închisoare, de Oliviu Beldeanu, Editura Jurnalul Literar, 1999. Volumul relateazã amplu cele petrecute la Berna, cu ocazia acelui atac, și tot ce a urmat. Sau aproape tot. La București, adicã în România, circula înainte de 1990 zvonul cã acel atac avusese o țintã precisã: documentul care cuprindea lista parlamentarilor francezi plãtiți de Moscova sã blocheze diverse proiecte și mai ales proiectul legislativ de înființare a Pieței Comune, punctul de plecare al Uniunii Europene de azi! Documentul a fost gãsit în geanta pe care bietul Aurel Șețu, ținta și victima atacului, colonel KGB sub acoperirea de șofer al Legației, nu a vrut s-o dea de bunã voie atacatorilor sãi. Se povestea cã președintele de atunci al forului legislativ francez, înarmat cu acest document, i-ar fi chemat la el în birou pe toți parlamentarii în cauzã, i-a comunicat fiecãruia cã numele sãu figureazã pe lista cu pricina, dar cã el nu crede cã acea listã poate fi adevãratã… Cum sã existe parlamentari francezi în solda Kremlinului?! De aceea așteaptã plin de încredere votul! Iar votul celor de pe listã, abil șantajați, a fost în favoarea înființãrii Uniunii Europene de azi… Ordinul Moscovei nu a putut fi urmat grație acelor români! Petre Țuțea trãgea concluzia: flãcãii aceia, cu prețul vieții lor, au salvat Europa de la bolșevizare pe cale parlamentarã!… E greu de știut dacã chiar așa s-au petrecut lucrurile. Francezilor le vine peste mânã sã recunoascã, dacã au ce recunoaște! 3. Revin la declarația lui Filderman. E neașteptatã referința sa la Ion Antonescu, mai ales cã este atât de amplã și fãrã nicio legãturã cu procesul. Care sã fie explicația? Eu aș pune-o în legãturã cu faptul cã evreii chemați sã depunã mãrturie în apãrarea celor acuzați în „Procesul Marii Trãdãri Naționale” au avut atunci, în 1946, o prestație penibilã. Cei mai mulți, în frunte cu Marele Rabin Alexandru Șafran, nu s-au prezentat, iar cei care s-au prezentat, în frunte cu Wilhelm Filderman, au dat declarații marcate de teama de a nu fi considerați complici ai regimului defunct. Cine are timp, sã compare aceastã declarație, din 1955, cu declarația aceluiași Filderman de la procesul din 1946. Și sã punã pe douã coloane declarațiile lui Filderman.  Sã vedem ce iese! Vreau sã zic cã prin aceastã declarație Filderman și-a potolit probabil niscai mustrãri de conștiințã. La fel cum s-a întâmplat și cu Alexandru Șafran, când a revenit în Țarã, în 1995, și a ținut sã se vadã cu Șerban Alexianu, vechi prieten, fiul lui George Alexianu, înmânându-i acestuia la sfârșitul întâlnirii urmãtorul înscris: „Lui Șerban Alexianu, amic din tinerețea noastrã, în amintirea ilustrului sãu pãrinte, care în întreaga-i viațã și activitate profesionalã și mai ales în perioada neagrã a rãzboiului a fãcut din inimã și total dezinteresat atât de mult pentru comunitate. A plãtit la comanda comunistã cumplit și total nedrept. Întreaga-i suferințã sã-i fie izbãvitã.” Comisia Wiesel a pus la îndoialã autenticitatea acestei declarații și l-a trimis la Geneva pe nepotul rabinului Șafran, sã afle dacã declarația este olografã. A aflat cã este, dar nu s-a învrednicit sã publice și sã comenteze în raportul comisiei acest înscris, atât de clar și atât de important. Evident, bietul Șafran a avut de suferit dupã aceastã declarație. El, sãracul, o dãduse cu înțelegerea de a fi publicatã dupã moartea lui… Îmi fac mea culpa cã nu am respectat promisiunea pe care i-o fãcuse în acest sens dl Șerban Alexianu. De îndatã ce am obținut o copie xerox a înscrisului l-am publicat fãrã nicio remușcare, fãrã sã aștept acordul dlui Șerban Alexianu. De la Vérité avant toute chose!… 4. Interesantã mențiunea pe care Filderman ține s-o facã cu privire la confiscarea averilor evreiești pe vremea Mareșalului. Act pur formal, efectuat de ochii lumii, ai „Uniunii Europene” de atunci, cu sediul la Berlin… Da, dacã îl judeci pe Ion Antonescu și pe români pentru legile și decretele promulgate în acei ani, se poate vorbi de mari crime și abuzuri împotriva evreilor. Dacã faci apel însã la fapte, la efectele legilor anti-semite, nu ai niciun motiv de indignare, de supãrare, nici ca evreu, nici ca român! 5. „Mișcãtoare scene de solidaritate între români și evrei”… Sã ne aducem aminte de scrisorile lui Filderman adresate Mareșalului, adevãrate strigãte de groazã și disperare, provocate de mãcelul la care evreii erau supuși în Transnistria, unde fuseserã deportați din ordinul Mareșalului. Scrisoarea de rãspuns a Mareșalului este un text impecabil sub toate aspectele. Nereușind totuși sã fie convingãtor prin cuvîntul scris, Mareșalul s-a vãzut nevoit sã recurgã la soluția extremã: l-a deportat și pe Filderman, liderul evreilor din România, l-a trimis și pe el în Transnistria, sã vadã cu ochii sãi cât erau de adevãrate și de întemeiate acuzele cu care Filderman s-a adresat Conducãtorului statului. Câteva luni a stat Filderman în Transnistria, a putut sã se întâlneascã cu fiecare evreu și sã afle tot adevãrul. Revenit la București, Filderman n-a mai rostit dupã aceea niciun cuvînt împotriva Mareșalului, nicio plângere în legãturã cu soarta evreilor strãmutați – acesta este cuvîntul potrivit, strãmutați în Transnistria. Scenele de solidaritate umanã, între români și evrei, au fost nenumãrate. Dacã este ceva ce n-am sã iert niciodatã evreilor și românilor care clameazã holocaustul din Transnistria, nu este faptul cã evreii aceia spun minciuni și cã inventeazã crime abjecte neîntâmplate. Îi acuz și niciodatã n-am sã le iert faptul cã ascund și lasã uitãrii acele „mișcãtoare scene de solidaritate umanã” care s-au petrecut. Se pierd astfel în neantul uitãrii, rãmân neconsemnate nenumãrate fapte minunate de omenie activã, eficientã, eroicã! Care deseori țin de domeniul sublimului, al fantasticului în ordinea moralã a lumii! Da, existã și un astfel de fantastic!… Un singur exemplu: la un moment dat, de la București a venit în Transnistria dispoziția ca evreii pânã la 18 ani sã fie trimiși înapoi, în Țarã. Un român, jandarm, comandant de lagãr, le-a comunicat evreilor care erau vizați prin acest ordin sã-și facã bagajele și sã se pregãteascã de drum. S-au prezentat însã la comandant și evreii care abia ce împliniserã 19 ani de câteva zile sau sãptãmâni. Nu era pãcat, pentru o diferențã de câteva zile, sã nu plece și ei înapoi?! Comandantul s-a învoit, le-a dat dreptate, și a adãugat pe lista celor disponibilizați și persoanele de 19 ani… Imediat s-au prezentat tinerii care aveau 20 de ani, cu același argument. Rezultatul a fost același. S-a ridicat și pentru aceștia limita de vârstã. Și tot așa, pânã când comandantul a decis cã toți clienții sãi îndeplineau condițiile de vârstã pentru a se întoarce în Țarã… Aveau sub 18 ani chiar și bunicii celor vizați de ordinul de la București. Dacã nu mã înșel, în matematicã asta se numește regresie la infinit!… Evident, germanii, ca ocupanți, aveau acces în primul rând la textul legilor și decretelor anti-semite, și mai puțin sau deloc la maniera româneascã de a le aplica. Dacã ne încãpãțînâm sã vorbim de un Holocaust în România, atunci trebuie sã precizãm cã e vorba de Holocaustul vesel, Holocaustul luat la mișto, în derizoriu, conform unei formule sui generis de comportament în istorie, îndelung exersatã de români! A se vedea în acest sens și consemnãrile evreului Nicolae Steinhardt, alt mare român! Pare un basm cã așa s-au petrecut lucrurile. Dar ține de domeniul coșmarului și al abjecției umane sã constați cã niciunul dintre acei evrei „sub 18 ani”, câteva sute, nu a lãsat mãrturia sa la Yad Vashem despre acest „moment mișcãtor de solidaritate umanã, dintre evrei și români”!  Ceva-ceva din onoarea iudaicã a salvat Wilhelm Filderman prin aceastã declarație datã cu puținã vreme înainte de a trece și el în neființã. 6. De la Wilhelm Filderman ne-au rãmas și niște memorii, scrise minuțios și lãsate în pãstrarea secretarului sãu Grinberg(?), care a trãit la Paris pânã dupã 1990. Înțelegerea era ca aceste Memorii sã fie predate Academiei Române, spre pãstrare și publicare, imediat ce în România va înceta regimul comunist. Când, dupã 1990, la București, la Academie, s-a aflat de acest veritabil tezaur, preluarea a fost tãrãgãnatã din motive încã neelucidate, rãstimp în care Mossadul a putut sã fie informat de existența Memoriilor lui Filderman și sã intervinã în forțã, ridicând materialul respectiv din casa bietului evreu, care ar fi avut dreptul sã intre în Istoria Poporului Român dacã apuca sã predea prețiosul document. Își fãcuse datoria, pãstrase cu grijã acel document și a transmis Academiei mesajul venit de la Filderman, evreul despre care în presa americanã se afirma deseori cã este „cel mai important evreu din Europa”! Cel mai probabil este cã informația cãtre Mossad a plecat de la o persoanã din conducerea Academiei Române. Pentru cine încearcã sã afle adevãrul, motivele pentru care am ratat însușirea și publicarea unui document de maximã importanțã pentru istoria României, am un singur sfat, antic și de demult: cherchez la femme!… Nu bag mâna în foc, ci doar emit o supoziție.  7. Declarația de la Berna a lui Filderman ne permite sã știm cam cum aratã în Memorii mãrturia sa despre Transnistria, despre așa zisul Holocaust. Este foarte probabil cã nu vom citi niciodatã aceste memorii. Sau le vom citi cu multe modificãri, așa cum s-a întâmplat și cu alte texte de același fel. Mã refer în primul rând la Memoriul fãcut de Siegfried Jagendorf, fost șef al lagãrului de la Moghilãu – Moghilev. Memoriul a fost scris imediat dupã rãzboi, în SUA, unde a emigrat familia Jagendorf. Și a fost predat la Yad Vashem, așa cum se obișnuiește. Și tot așa, precum se obișnuiește, memoriul a fost returnat autorului cu indicații precise ce anume sã scoatã și ce sã mai adauge, pentru ca aminitirile sale sã se potriveascã cu versiunea oficialã a Transnistriei. Autorul, încãpãțînat și rebel, așa cum puțini sunt evreii când e vorba de Holocaust, a refuzat sã revinã asupra textului. Pagubã în ciuperci!… Dupã moartea sa, ușor suspectã, în 1970, s-a gãsit cine sã facã modificãrile respective. Le-a fãcut însã atât de stângaci încât miros de la o poștã a fãcãturã… Prostãnacã și murdarã… Ca și modificãrile operate asupra celebrului Jurnal semnat de Mihail Sebastian. Semnat, dar nu și scris în întregime de marele Sebastian. Unii zic, dar eu nu cred, cum cã Vicu Mândra ar fi acceptat sarcina de mare onoare și încredere de a colabora atât de intim cu un mare scriitor. O pãlãrie mult prea mare pentru capul fostului meu coleg de partid… Dar pentru cine n-ar fi fost prea mare?! Atât pãlãria, cât și neobrãzarea gestului! 8. În fine, despre poziția afirmatã de Filderman în aceastã declarație mai gãsim o confirmare în cãrticica scrisã de Filderman în colaborare cu Sabin Mãnuilã, un raport prezentat la Conferința Mondialã de Statisticã ținutã la Stockolm în 1957, dacã nu mã înșel. Tot așa, nici urmã de Holocaust. Dar, din pãcate, cu cifre total inexacte cu privire la legionari… Le trecem cu vederea, mulțumiți sã constatãm cã, la nivelul celei mai înalte funcții din interiorul comunitãții evreiești din România acelor ani, teza Holocaustului a fost complet infirmatã, sub toate aspectele în care ea a fost imaginatã și scornitã. 9. O ultimã precizare: declarația a fost datã de Wilhelm Filderma în limba englezã și se aflã la dosarul cauzei amintite. Traducerea pe care am publicat-o mai sus are vizibile stângãcii. Este de interes național ca autoritãțile românești sã intervinã în Elveția pentru a obține o copie autentificatã a acestui act. Autenticitatea acestui document a fost confirmatã în urmã cu câțiva ani de un tînãr istoric care a cercetat în arhiva justiției elvețiene. Fragmente din acest text ar merita cu prisosințã sã figureze la locul cuvenit în manualele de istorie. Nu de istorie a Holocaustului, ci de istorie a României!

*

V.   Mãrturia rabinului Alexandru Șafran și a Papei Ioan Paul al II-lea Câteva cuvinte despre Transnistria, teritoriul sovietic de dincolo de Nistru, ocupat de armata românã în perioada 1941-1943, unde au fost strãmutaþi zeci de mii de evrei pe vremea lui Antonescu ºi unde se zice cã au pierit circa 400.000 de evrei. Cum au ajuns evreii români în Transnistria? Trebuie ºtiut cã în luna iunie 1940, guvernul român a pri­mit de la Moscova un ultimatum, de a evacua în câteva zile Basa­rabia ºi Bucovina de Nord, aceste provincii vechi româneºti urmând sã fie ocupate de Armata Roºie ºi integrate Uniunii Sovietice. Ultimatumul sovietic, atât de cinic ºi de ilegal, a stârnit consternare ºi durere printre români, dar nu ºi printre evreii din cele douã provincii ºi din restul României, evrei care nu ºi-au ascuns satisfacþia pentru dezmembrarea României. Ba unii evrei, nu puþini, s-au dedat ºi la acte de violenþã împotriva românilor din Basarabia ºi Bucovina, violenþã împinsã pânã la asasinate oribile. Uniunea Sovieticã a þinut în stãpânire cele douã provincii pânã în iunie 1941, adicã vreme de un an, timp în care localnicii români, deºi erau populaþia majoritarã ºi autoh­tonã, au suferit nenumãrate vexaþii, nu atât din partea ocupantului sovietic, cât mai ales din partea evreilor localnici, fanatici comuniºti. Când la 21 iunie 1941 România a declarat rãzboi URSS-ului, mulþi dintre militarii români s-au considerat îndreptãþiþi sã se rãzbune pentru umilinþele ºi violenþele cu care evreii din Basarabia îi trataserã pe militarii români aflaþi în retragere, în iunie 1940. Aºa „a început“ Holocaustul din România, prin represalii perfect justificate, care au afectat viaþa ºi integritatea fizicã a câtorva zeci de evrei criminali, poate câteva sute, nu mai mulþi. Repet: evrei criminali! Curând dupã redobândirea Basarabiei, au început sã fie descoperite gropile comune ºi alte urme ale asasinatelor în masã care au fãcut mii de victime printre români în perioada iunie 1940-iunie 1941. S-a aflat despre românii, zeci de mii, care fuseserã deportaþi în Siberia, mulþi dintre ei murind pe drum. Toate aceste suferinþe româneºti fuseserã pricinuite de Armata Roºie ºi mai ales de zelul anti-românesc al unor evrei din Basarabia ºi Bucovina care s-au oferit voluntari sã contribuie la opera de rusificare a celor douã provincii româneºti! Pentru autoritãþile de la Bucureºti, dupã 21 iunie 1941 s-au pus douã probleme în legãturã cu evreii din Basarabia ºi Bucovina: – cum sã-i apere de furia populaþiei ºi a militarilor români? – cum sã-i pedepseascã totuºi pentru lipsa de loialitate faþã de statul român? Soluþia gãsitã a fost sã li se satisfacã sentimentele atât de violent anti-româneºti ºi sã-i scuteascã de povara de a mai fi cetãþeni ai unui stat pe care nu-l respectã ºi nu-l agreeazã. Aºa a apãrut soluþia evacuãrii ºi strãmutãrii evreilor din Basarabia ºi Bucovina în Transnistria, unde au mai fost strãmutaþi ºi evrei comuniºti din restul teritoriului, dar nu în lagãre de concentrare ad-hoc construite, ci în sate ºi localitãþi, în casele abandonate sau ale localnicilor. Li s-au oferit locuri de muncã, pentru care au fost retribuiþi ºi au fost liberi sã se organizeze, sã se gospo­dãreascã. În principiu, o singurã restricþie li s-a impus: sã nu se întoarcã în România! Asta a fost pedeapsa ºi, totodatã, mãsura de prevedere luatã de Antonescu: evreii din Basarabia ºi Buco­vina, care dovediserã sentimente pro-sovietice ºi anti-ro­mâneºti, sã nu mai calce pe teritoriul României! Mãsurã ºi ea perfect justificatã! Semnificativ este faptul cã dupã rãzboi evreii care au fost deportaþi în Transnistria, întorºi în România, s-au considerat ceea ce toatã lumea ºtia cã sunt: victimele unor represalii ºi persecuþii politice, ideologice, nicidecum rasiste. Atfel cã cei deportaþi în Transnistria, printre care s-au numãrat ºi câþiva comuniºti români, au fost declaraþi „luptãtori comuniºti în ilegalitate“ ºi au fost copleºiþi cu onoruri ºi beneficii oficiale, cu substanþiale „pensii de ilegaliºti“. În literatura scrisã dupã 23 august 1944 aceºti evrei sunt prezentaþi ca luptãtori comuniºti, aºa cum o face ºi ideologul comunist (evreu) ªtefan Voicu, bunãoarã, în ale cãrui memorii despre experienþa sa din lagãrele de deportare din Transnistria nici nu apare cuvîntul evreu! Toþi deportaþii sunt numiþi comuniºti sau tovarãºi. Aceste „lagãre de concentrare“, cum sunt numite de isto­ricii evrei, erau pãzite de jandarmi români, dar nu atât pentru a-i împiedica pe evrei sã evadeze – oricum aceºtia aveau o mare li­bertate de miºcare, cât pentru a-i împiedica pe localnici sã-i ata­ce pe evreii deportaþi. Aceºti jandarmi români au intervenit deseori ca sã-i apere ºi pe evreii localnici ucraineni, de furia populaþiei locale, a ucrainenilor care nu le puteau ierta evreilor devotamentul faþã de autoritãþile comuniste ºi fãrãdelegile sãvârºite la adãpostul ideologiei bolºevice, în timpul puterii sovietice, suferinþele pe care evreii le-au pricinuit ucrainenilor în numele luptei de clasã, al ideologiei bolºevice. Au murit mulþi evrei în Transnistria? Istoricii holocaustizanþi ceva mai moderaþi avanseazã cifra de 250.000. Puºi în faþa unor evidenþe chiar ºi pentru aceºti istorici imposibil de ignorat, au rectificat: evreii din Basarabia ºi Bucovina, care au fost de­portaþi ºi au murit de mâna românilor în Transnistria, sunt mult mai puþini. Nu se ºtie exact câþi, dar asta nu scade vinovãþia (programatã) a românilor, cãci românii au mai ucis în Transnistria ºi evrei ucraineni, localnici. Nu se ºtie câþi, dar foarte mulþi. La un loc, aceºti foarte mulþi evrei români ºi ucraineni trebuie sã fie cam 250.000 la numãr, poate chiar 400.000… Cifre pentru care nu se aduce nici o documentaþie cât de cât demnã de luat în seamã. În timpul ocupaþiei româneºti, Transnistria a primit vizita oficialã a trei delegaþii internaþionale care au verificat în ce condiþii trãiesc evreii deportaþi de români: o delegaþie a Crucii Roºii Internaþionale, o delegaþie condusã de ambasadorul Elveþiei ºi altã delegaþie împuternicitã de Vatican. Nici pânã azi nu s-au publicat rapoartele complete ale celor trei comisii. Din fragmentele publicate, selectate de editori evrei, nu rezultã însã nimic care sã se potriveascã cu teza uciderii a zeci ºi sute de mii de evrei în Transnistria! Au fost câteva cazuri de ucidere a unor grupuri de evrei, dar toate acestea s-au petrecut în zone controlate de armata germanã ºi cu implicarea exclusivã a germanilor. Cât priveºte evreii ucraineni, aceºtia au fost aºa de rãu bruta­lizaþi de români încât, cu ocazia inspecþiilor internaþionale mai sus menþionate, aproape toþi au cerut ca la sfârºitul rãzboiului sã li se permitã sã se strãmute în România, odatã cu evreii evacuaþi din România în Transnistria. Detaliul cel mai grãitor îl constituie personalitatea lui George Alexianu, guvernatorul român al Transnistriei, autorul mo­ral al asasinãrii a 250.000 de evrei, în versiunea holocaustizantã: – la Bucureºti, copiii sãi primeau lecþii de limba germanã de la rabinul-ºef al evreilor din România, Alexandru ªafran, bun prilej ca între cei doi sã se schimbe opinii, mesaje ºi documente importante pentru situaþia celor deportaþi; – toate cele trei comisii internaþionale l-au felicitat pe gu­vernatorul Transmistriei, pentru situaþia constatatã, pentru cele aflate de la evreii deportaþi, care au avut numai cuvinte de recu­noºtinþã pentru administraþia româneascã; – dupã rãzboi, toþi cei care au fost guvernatori ai provinciilor organizate pe teritoriul sovietic ocupat de armatele Axei au fost arestaþi ºi supuºi „judecãþii poporului“, cu consemnul cã dacã se va gãsi o singurã persoanã sã-i acuze de o fãrãdelege, pedeapsa sã fie capitalã. Din cei 11 guvernatori supuºi acestei judecãþi, 10 au fost condamnaþi la moarte ºi executaþi pe loc, în faþa celor care i-au judecat. Unul singur a fost gãsit nevinovat, deoarece toþi martorii care s-au perindat în faþa judecãtorilor au avut aceeaºi poziþie: de preþuire ºi recunoºtinþã pentru omenia guvernatorului. Acesta a fost George Alexianu, guvernatorul Transnistriei. Judecat în piaþa publicã din Odessa, George Alexianu a fost declarat nevinovat în ovaþiile publicului ºi returnat autoritãþilor din România. Judecat de comuniºtii evrei la Bucureºti, George Alexianu a fost declarat criminal de rãzboi ºi condamnat la moarte pentru crimele sãvârºite în …Transnistria! Despre guvernatorul Transnistriei fostul rabin-ºef din acei ani, Alexandru ªafran, declara în 1996 cã George Alexianu „în întreaga sa viaþã ºi activitate profesionalã ºi mai ales în perioada neagrã a rãzboiului a fãcut din inimã ºi total dezinteresat atât de mult pentru comunitatea evreiascã. A plãtit la comanda comunistã cumplit ºi total nedrept“. Declarație scrisã și semnatã de distinsul rabin șef al Genevei, la acea datã. Invitat de onoare al Senatului României în 1996… În anul 1999, când a vizitat România, Papa Ioan Paul al II-lea l-a invitat la recepþia oficialã pe ªerban Alexianu, fiul lui George Alexianu, gest neaºteptat, surprinzãtor pentru toatã lumea ºi care nu putea fi interpretat decât ca un semn de re­cu­noaºtere a meritelor pentru care lui George Alexianu, în 1943, dupã inspecþia fãcutã de trimisul Papei Pius al XII-lea, i s-a conferit cea mai înaltã distincþie pontificalã: Orbis et Urbis. Sã nu fi ºtiut Vaticanul cã George Alexianu în 1946 a fost condamnat la moarte ºi executat pentru crime de rãzboi, vinovat de asasinarea în Transnistria a 400.000 de evrei? Bineînþeles cã Vaticanul, care le ºtie pe toate, a ºtiut ºi ce soartã a avut George Alexianu. Dar dacã Vaticanul ºi-a menþinut preþuirea de odini­oarã este pentru cã Vaticanul ºtie bine cã în Transnistria nu a fost nici un holocaust! Cã ni­meni dintre români nu se face vinovat de uciderea a sute de mii de evrei! În lipsa unor dovezi privind uciderea a zeci ºi sute de mii de evrei în Transnistria, istoricii holocauºti considerã cã intrã în economia genocidului, a Holocaustului, ºi evreii care au murit în Transnistria de boalã, îndeosebi de tifos, învinuind autoritãþile româneºti de provocarea, prin neglijenþã, a epidemiilor de tifos din acei ani. Dupã aceastã logicã ar urma sã fie inventariaþi ca victime ale Holocustului ºi românii, civili sau militari, rãpuºi de tifos în alte zone ale þãrii sau pe front ori în prizonieratul din Rusia. Ceea ce n-ar fi cu totul lipsit de logicã… Dar în acest caz Holocaustul ar înceta sã mai fie monopol evreiesc. Din pãcate, din pãcate pentru demnitatea fiinþei umane, în ultimii ani s-au fãcut dezvãluiri neaºteptate ºi cutremurãtoare privind folosirea armei bacteriologice de cãtre trupele aliate în cel de-al doilea rãzboi mondial pentru a provoca epidemii, inclusiv epidemii de tifos, în þãrile controlate de Germania nazistã. Astfel cã responsabilii de genocidul, de Holocaustul din Transnistria, vinovaþi de moartea evreilor ºi românilor rãpuºi de tifos, sunt de cãutat mai curând printre marii strategi de la Londra ºi Washington, mai degrabã decât la Bucureºti. (Vezi Raportul Mitkiewicz.) Pe scurt, aceasta este povestea adevãratã ºi atât de minunatã a lui George Alexianu, autorul unuia dintre cele mai frumoase capitole din Istoria omeniei româneºti…

*

VI.  Mãrturia lui Moshe Carmilly Weinberger, rabinul șef al Clujului, în anii ’80, mãrturie repetatã și dupã 1990 „Atunci când lumea a privit insensibilã spectacolul nimicirii evreilor europeni, România a fost dispusã sã primeascã refugiații evrei și a fost gata sã deschidã pentru ei porturile sale.(…) Evreimea a pierdut 6 milioane din membrii sãi; lumea și-a pierdut umanitatea, la fel și iubirea creștineascã a aproapelui. Poporul român s-a strãduit în schimb sã-și salveze credința în omenie. Iar noi evreii, îi suntem și îi rãmânem recunoscãtori poporului român pentru aceasta.”

*

VII. Mãrturia scriitorului Vasilii Grossman Iatã și consemnarea pe care o face marele romancier Vasilii Grossman, în calitate de corespondent de front, la fața locului, la Odessa, la câteva zile dupã ce românii pãrãsiserã Transnistria:  „Regimul de ocupație a Ucrainei de sud-vest (Transnistria adicã – n.a.) sub români a fost aproape plãcut în comparație cu tratamentul german al populației.” Același autor indicã cu precizie și numãrul evreilor uciși, precum și identitatea asasinilor: „Darea de seamã a secretarului OBCOM, Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au fost executați. Ei au fost duși acolo de poliția ucrainianã. Șeful poliției din Domanevka a ucis el însuși 12.000 de oameni. În noiembrie 1942, Antonescu a emis legi care dãdeau drepturi evreilor. Execuțiile în masã care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite. Șeful poliției din Domanevka și opt din cei mai apropiați colaboratori au fost arestați de români, duși la Tiraspol și trimiși în judecatã. Crime a fãcut și procurorul public (din Domanevka), un jurist rus din Odessa, care ucidea opt sau nouã oameni pe zi ca sã se distreze. Aceasta se numea pentru el ’sã mergem la împușcat’. Ei ucideau oameni în grupuri separate.(…) Dar pânã a fost publicat ordinul lui Antonescu, doar 380 de evrei din Odessa au mai putut pãrãsi Domanevka și patruzeci de copii care se aflau în creșã. Numãrul total al evreilor din Odessa executați în Domanevka a fost aproape 90.000 de oameni. Cei care au supraviețuit au primit ajutor de la Comitetele evreiești din România.” Același autor explicã și sãlbãticia cu care ucrainienii s-au dedat la acest cumplit carnagiu – 90.000 de victime: ucrainienii îi considerau pe evrei vinovați de înfometarea Ucrainei în anii ’30, când au pierit aproape 7 milioane de țãrani ruși și ucrainieni ! „În 1932, zece ani dupã rãzboiul civil, campania dusã de Stalin împotriva chiaburilor și pentru colectivizarea forțatã a agriculturii a provocat o mare foamete și moartea a șapte milioane de oameni.(…) Agenții staliniști au rãspândit zvonul cã evreii au fost de vinã pentru aceastã foamete. Acest factor ar putea explica mai târziu entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor.” Așadar: „entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor.” Niciun cuvînt despre implicarea românilor în aceste crime oribile! Aceastã implicare va fi „descoperitã”, adicã inventatã dupã 50 de ani de activiștii minciunii instituționalizate de la Institutul Elie Wiesel. Acești mercenari ai anti-românismului instituționalizat la aceeași adresã vor contabiliza evreii asasinați de ucrainieni în contul românilor! Altminteri nu le ieșea la inventar de un holocaust… În general, evreii evitã sã vorbeascã de implicarea sovieticilor în Holocaust, a Uniunii Sovietice. Motivul principal: șantajul rușilor, care dețin toata arhiva de la Auschwitz… Nota bene: evreii uciși în Transnistria și în Ucraina erau evrei autohtoni, evrei sovietici. Evreii deportați – mai corect spus strãmutați din România, cei aduși din Basarabia și Bucovina, au fost pãziți de jandarmii români sã nu fie uciși de localnici. Acesta este motivul pentru care în incintele în care fuseserã adãpostiți evreii, jandarmii români pãzeau sã nu se intre fãrã voia lor în așa zisele lãgãre, care erau în fapt niște sate pãrãsite de locuitori. Sub protecția jandarmilor români s-au aflat și mulți evrei localnici, refugiați în „lagãrele” de deportați… Altminteri, evreii erau liberi sã iasã din lagãr fãrã nicio restricție. O fãceau însã pe riscul lor! Sã nu pãțeascã ceva din partea localnicilor sau a germanilor. În mentalul popular ucrainean se pãstreazã pânã azi resentimentele populației fațã de „românii” care i-au împiedicat sã se rãzbune pe evrei așa cum ar fi dorit ucrainienii și așa cum, pobabil, ar fi meritat evreii… (Evident, unii: unii ucrainieni, unii evrei…) Toate citatele de mai sus, inclusiv mãrturia lui Vasilii Grossman, evreu, nu apar în niciun text elaborat la Institutul Elie Wiesel…

PARTEA A DOUA

VIII.   Mãrturiile evreilor holocaustizanți Dau câteva citate, cu un comentariu minim, lãsând cititorului plãcerea de a se descurca singur în contact direct cu autori evrei dintre cei mai importanți în literatura holocaustului. Cititorii noștri sunt invitați sã-și aleagã citatul favorit, citatul și autorul care îi va indigna cel mai mult. Începem cu Cartea Neagrã, scrisã de Matatias Carp – în colaborare discretã cu Ilya Ehrenbourg, carte care în 1946 a dat tonul la cântec, la aria calomniei anti-românești: 1. « Fascismul românesc a avut metodele sale originale de exterminare a evreilor.(…) Evreii erau bãtuþi pânã la istovire ºi expiere, sufocaþi în vagoane cu rãsuflãtorile astupate, vânduþi din mijlocul convoaielor pentru a fi omorîþi ºi a li se comercializa îmbrãcãmintea, pentru a fi tãiaþi bucãþi pentru ca cu sângele lor sã se ungã osiile cãruþelor º.a.m.d. » Exact aºa scrie : « º.a.m.d. » Aºadar, pe lângã osiile cãruþelor, toate cele ce mai sunt de uns într-o gospodãrie țãrãneascã… Așa scrie la pagina 23, volumul 1, ediþia de dupã 1989! Pagina din dreapta, pe la mijloc, cules cu litere îngroºate. Formulã memorabilã: „…cu sângele evreilor sã se ungã osiile cãruþelor…” 2. Evreii internaþi la Moghilev, «neavând posibilitatea aprovizionãrii cu alimente, se hrãneau cu excremente omeneºti, iar mai târziu cu cadavre omeneºti.»  Da, aþi citit bine : evrei care « se hrãneau cu excremente omenești ºi cadavre omeneºti… »  Declaraþia este semnatã de un « dl M.Katz, fost preºedinte al Comitetului Evreiesc din Moghilãu ». Cartea Neagrã a fost recent datã la tradus, gest în urma cãruia se va internaționaliza ºi bomba asta : evrei care se hrãnesc cu excremente omeneºti!… Evrei care se hrãnesc cu cadavrele altor evrei ! ªi cine ne dã asigurãri cã-i adevãratã dintotdeauna povestea asta? Nu doar ILYA EHRENBOURG, ci însãºi întreaga onor comunitate evreiascã din România, preºedinte Aurel VAINER, cine altul?! Baºca cei trei preºedinþi români, ILIESCU, CONSTANTINESCU, BÃSESCU, care au plâns cu batista la nas la memorialul fecalelor mâncate de evrei în timpul Holocaustului ºi dupã! Mai ales dupã ! Cum sã nu le faci muzeu de veșnicã amintire ?!        Deci nu e glumã ºi nici limbaj de ãla figurat ! Ci pe bune: evrei care se hrãnesc cu excremente omeneºti… Evrei care se hrãnesc cu cadavre omeneºti… Cartea Neagrã dixit! Adicã un evreu! Unul dintre evreii cei mai importanți pentru Institutul lui Elie Wiesel…        Trebuie scris chiar și cu majuscule cã în România, pentru prima oarã în istoria multi-milenarã a iudaismului, s-au gãsit  EVREI CARE Sà SE HRÃNEASCà CU EXCREMENTE ªI CADAVRE… (Pagina 380, deci, volumul 3 din Cartea Neagrã, Talmudul sioniștilor holocaustizanți…)   3. Într-o emisiune TV, un alt Katz, ceva mai mic, nu prea a ºtiut sã rãspundã la întrebarea întrebãrilor: «ce s-a întâmplat, bre, omule, cu cadavrele celor 250.000 de evrei uciºi de Antonescu în Transnistria? Unde s-au evaporat?»  S-a bâlbâit ce s-a bâlbâit și, în cele din urmã, a scos rãspunsul penibil: cadavrele evreilor uciși de români au fost mâncate de câini, înainte de a interveni autoritãțile ca sã le adune în câteva mii de gropi comune inexistente!… Avem deci de ales între doi Katzi, care este mai nebun decât celãlalt : Katz 1 sau Katz 2 ? Katz 1 este cel care susține cã nu ne-a mai rãmas niciun cadavru din cele 250.000 deoarece aceste cadavre au fost îngurgitate de evreii supraviețuitori, atunci când nu s-au mai gãsit fecale!… Iar Katz 2 este evreul care susține cã din 250.0000 de evrei români holocaustizați, nu s-au putut gãsi cadavre de evrei nici pentru o groapã comunã mai prizãritã deoarece toate aceste sute de mii de cadavre au fost mâncate de câinii bagabonți! Sã ne bucurãm cã  traducând Cartea Neagrã, Federația Comunitãților Evreiești din România va asigura o carierã internaționalã strãlucitã faptului unic în istorie cã evreii din Transnistria au fost haliþi, cu fecale cu tot, de ceilalþi evrei din Transnistria, mai supraviețuitori… Evreii s-au mâncat astfel unii pe alþii, între ei, fãrã nicio imixtiune strãinã, ba și-au mâncat și fecalele, în cea mai purã tradiþie autarhicã a ghettoului, vie ºi azi… Drept care așa s-a produs alt miracol transnistrean :niciun evreu în zonã nu a murit de foame! Ba chiar la întoarcere – câþi s-au mai întors, cam 95%, toþi evreii erau supraponderali! …Limitat la puterea de circulaþie, infimã, a limbii române,  acest adevãr – evreii mâncãtori de fecale, corect: EVREII MÂNCÃTORI DE CÃCAT, va irumpe pe mass media mondialã prin traducerea în limba lui Céline, sã i se bucure toþi urmaºii! Ce victorie postumã, niciodatã imaginatã sau mãcar visatã de vestitul antisemit! Al drãcuþului drac, cum le mai aranjeazã el, mereu pe mâna proprie a altora! Cã ce face ovreiul cu mâna lui…   4. În iadul din Transnistria, – zice Sonia Palty în Realitatea Evreiascã, oficiosul Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România, penuria de sare îi fãcea mai ales pe copilaºii evrei din Transnistria sã sufere ºi, natural, îi fãcea sã se smiorcãie toatã ziua. De trista împrejurare profitau fãrã ruºine vecinii fiecãrei familii cu copii, tot evrei, sãrmanii, care-ºi puneau farfuria cu supa chioarã sub ochii lacrimogeni ca sã-ºi sãreze astfel bucatele!… Ea însãși, Sonia Palty, mãrturisește cã a fost astfel abuzatã de vecini… De mai multe ori! Între timp, adicã între interviul din „Realitatea Evreiascã” și textul scris azi, Sonia Palty a fost exmatriculatã din Transnistria și din rândurile victimelor Holocaustului! Nu pentru minciuni! Pentru minciunile din cartea ei de amintiri din Transnistria a fost premiatã și plãtitã la greu de Uniunea Scriitorilor din România! Ci a fost excomunicatã pentru crimele sãvârșite în Transnistria de un membru important al familiei sale: pezevenchiul de ta-su! Crime împotriva evreilor care scãpau neîmpușcați de români! Le venea de hac tatãl Soniei!… …Ce pãrere ai, amice Teºu, despre aceastã poveste cu sarea din Transnistria?, l-am întrebat cândva pe domnul Teºu Solomovici, domn pe care, o vreme, l-am suspectat cã el ar fi evreul NORMAL pe care-l caut cu lumînarea de câteva decenii, ultimele douã. «E chiar uºor ingenioasã povestea, este, da, o metaforã !», mi-a explicat comprehensiv și filologic Teºu Solomovici când m-am arãtat contrariat de paradox: tocmai evreilor, care sunt sarea pãmântului, sã li se ia sarea!… Cât de subtili au fost românii în cinismul lor – cine ar fi zis ?!, auzi la ei, sã nu le dea nici sare nevinovaþi fraþilor lui Josef?! 5. Din pãcate, nici cu Teºu nu mi-e ruºine!… Iatã-l ce scrie despre scufundarea vasului Merkure, plin ochi cu evrei: « Vasul a fost torpilat de un submarin german. Soldaþii germani i-au mitraliat pe evreii care încercau sã se salveze ºi asupra lor au fost lansaþi câini dresaþi ca sã-i ucidã în apã »… Aºadar, câini dresaþi sã fie « lansaþi » în apã ºi sã ucidã, în largul mãrii, evrei… Câini care stau zile ºi sãptãmâni întregi într-un submarin, domule Teºu, fãrã sã turbeze?! Câini care vin la tine înot ºi te muºcã, te bagã cu capul la fund?!… Dragã domnule Teºu, n-ai vãzut niciodatã un câine cum înoatã?! Pãi nu aveai voie nici mãcar sã citezi asemenea inepþie! Iar dacã nu dai sursa acestei «informaþii», dacã deci dumneata þi-ai imaginat singur ºi nesilit de nimeni aceastã gugumãnie, cu ochiºorii minþii tale dacã ai vizualizat-o, atunci se întâmplã ceva foarte grav cu mintea dumitale!… ªi zãu cã nu mã bucur ! Aºa cum nu mã bucur sã aflu ºi sã ºtiu cã submarinul criminal a fost unul sovietic, nu german… Nu schimbã cu nimic destinul pasagerilor de pe Merkure… Dar ar trebui sã schimbe destinul cãrþilor ºi al autorilor care propun asemenea netrebnice fantasmagorii! N-au ce cãuta pe tarabele librarilor ori în casa unor oameni normali, cu frica lui Dumnezeu! Afarã din librãrii ºi tipografii, din biblioteci, nebunelor!! Înseilãri smintite! Aþi împuþit destul planeta!… 6. La un imaginar concurs de abjecții imaginate în literatura holocaustizantã, s-ar putea sã câștige cartea Holocaustul sub guvernul Antonescu, carte publicatã la o editurã, Hasefer, de un ins care nu s-a sfiit a-și pune și numele pe copertã: Liviu Beriș se numește nerușinatul!… Dar e foarte probabil cã nu este conștient de grozãvenia și absurditatea celor scrise. Posibil psihopat. I-a ajuns în mânã declarația unui martor ocular și nu se îndoiește nicio clipã de veridicitatea și autenticitatea mãrturiei privind comportamentul jandarmilor din Transnistria: „Au început sã depisteze copiii nou nãscuți. Ne puneau în cerc (în toți anii deportãrii mele a început sã-mi fie cunoscutã semnificația punerii noastre în cerc), iar ei în mijloc jucau fotbal cu micuța victimã. Porțiuni din ce a fost obiectul lor de distracție erau împrãștiate pe ei, pe noi, nu-i deranjau stropii de sânge de pe fațã, de pe mâinile, de pe uniforma lor.” (p.19-20) Soldații români luau așadar un copilaș evreu nou nãscut, îi puneau pe ceilalți evrei în cerc, desigur cã erau de fațã în cerc și pãrinții copilului, iar ei, în mijlocul cercului, jucau fotbal cu acel „boț de carne”, împroșcând cu sângele victimei și „porțiuni” din trupul „obiectului” pe toatã lumea aflatã de fațã, în macabrul cerc!… Distracția se înțelege cã s-a repetat de mai multe ori… Mãrturia continuã cu scene și mai cumplite: „Aveam tifos exantematic, ca hranã aveam din belșug fecale înghețate (relatarea nu-i ficțiune)” (paranteza și sublinirea aparțin textului mãrturiei). (p.20)

*

Avem de ales între douã categorii de evrei, douã categorii de mãrturii. Aceste mãrturii trebuie puse la dispoziția tuturor celor interesați spre a decide fiecare în cunoștințã de cauzã cine minte, cine fabuleazã, cine bate câmpii… Noi nu am negat niciodatã holocaustul! Nu avem nici argumente, nici documente și nici interesul s-o facem. Noi am negat întotdeauna – adicã dupã 1990, când s-a ivit nevoia, am negat Holocaustul din România. Iar pentru asta avem o mulțime de argumente și documente, cele de mai sus reprezentând o infimã parte. Și avem și interesul s-o facem, fiind vorba de onoarea neamului nostru românesc, a pãrinților noștri, a fiecãruia dintre noi! Din fericire, de partea interesului nostru este și Adevãrul! Adicã bunul Dumnezeu! Dixi et salvavi animam meam!   Ion Coja 17 februarie 2014  ]]>