După ce citești articolul, vei știi să răspunzi la următoarele întrebări:
- Ce a fost și ce a ajuns anti-semitismul?
- Cine și de ce l-a declarat antisemit pe Eminescu?
- Cum a ajuns anti-semitismul o infracțiune?
- Ce consecințe apar dacă ești ștampilat ca antisemit?
- În ce relație se află anti-semitismul și patriotismul?
Să încep cu concluzia: condiția pentru a fi patriot român este să fii ca Eminescu – să iubești și să faci copii, să fii vesel, să bei vin, să cânți și să dansezi la petreceri, să muncești mult, să mergi la jocuri de oină, să ai prieteni, să ții cu românii, să fii ironic… chestii normale fiecare în parte, dar puse împreună.
Consecințele faptului că fiul lui Ceaușescu, Nicu, nu a găsit altă femeie să-i facă un copil decât evreica Borilă
A fost odată, în perioada comunistă, un rabin șef în România, adică șeful peste toți popii evreiești – Moses Rosen. În plus, a fost și șeful federației evreilor din România, adică a fost ales de toți evreii din România ca să-i conducă și să-i reprezinte. Și alegerile erau periodice și pe bune, adică putea fi schimbat imediat dacă o lua pe arătură.
Moses Rosen avea în permanență ușa deschisă la Ceaușescu, mai ales de când singura nepoțică a lui Ceaușescu era evreică.
Și uite așa, lui Moses Rosen i s-a urcat puterea la cap și a decis să-și bage coada prin treburile românilor. A aflat că erau unii, academicieni, care s-au apucat să publice articolele politice scrise de Eminescu și ajunseseră la cele despre evrei. Eminescu, român adevărat, nu a iertat pe nimeni dintre străinii care și-au băgat gheara în bugetul și în sufletul românilor și i-a pus pe toți la insectar, rațional și argumentat… și pe evrei, în rând cu ceilalți.
Moses Rosen s-a întrebat: ”De ce să afle românii mizeriile pe care li le-au făcut evreii?”, mai ales dacă acestea veneau de la românul cel mai credibil, mai cunoscător și mai emblematic, Eminescu? Așa că i-a cerut lui Ceaușescu, în scris și în calitate oficială, să oprească Academia Română din a mai publica articolele lui Eminescu, pe motivul că a fost… antisemit!
Anti-semitismul nu are criterii, este doar o jucărie evreiască
Termenul de anti-semit s-a referit, inițial, la cineva care are boală pe evrei la nivel patologic și visceral, care îi învinovățește pe evrei de orice merge prost pe pământ, fără niciun fel de argumente sau logică. Ori Eminescu era ultimul om care putea fi acuzat de lipsă de logică și orice critică pe care a adus-o evreilor s-a bazat pe fapte verificabile… ca dovadă că nimeni nu l-a putut contrazice nici după o sută de ani, nici măcar deșteptul de Moses Rosen.
Însă când acuzația de anti-semitism vine de la evreul șef, care se presupune că exprimă simțămintele tuturor evreilor trăitori în România, și care mai este și față bisericească, adică are un angajament față de Dumnezeu de a spune numai adevărul, atunci combaterea ei se transformă într-un conflict cu întreaga comunitate evreiască din România: dacă ei simt așa, nu mai e nimic de zis!
Partea interesantă este că niciun evreu din România, fie el individ anost sau vreo personalitate, nu a atras atenția că interzicerea lui Eminescu nu putea fi decât temporară, adică acuzația lansată de Moses Rosen le aducea un câștig efemer. Mic și mare, cu toții și-au răsucit zulufii cu satisfacție, visând la ziua în care îi vor arde de tot scrierile, așa cum armatele învingătoare ard drapelele învinșilor.
Consecințele acuzației de anti-semit adusă lui Eminescu
Acuzația obraznică a lui Moses Rosen a fost percepută de români ca o declarație de război, pe principiul ”Dai în Eminescu, dai în mine”.
Din momentul în care Eminescu a fost caracterizat în mod oficial ca antisemit, orice român care are dezideratul de a fi ca Eminescu și-a adăugat la lista de obiective pe aceea de a fi antisemit.
Și mai este un aspect foarte important: prin acuzația sa, Moses Rosen a schimbat semnificația termenului de antisemitism – nu mai este antisemit cel care urăște aiurea evreii, ci oricine face o afirmație defavorabilă la adresa unui evreu, chiar dacă este adevărată. Te iei de un evreu că te-a călcat pe picior în tramvai? – gata, ești antisemit!
Așadar, regulile jocului de-a antisemitismul au fost schimbate de liderii evreilor, atât cei din România cât și liderii organizațiilor internaționale, iar vocile evreiești care atrag atenția că antisemitismul a deraiat total de la semnificația sa inițială sunt blocate mediatic: nimic în ziare, nimic pe canalele de știri, nimic la televiziuni. Doar pe rețelele de socializare se mai distribuie filmulețe cu ei, numai între cei interesați de subiect.
Practic, criteriile pentru definirea antisemitismului au ajuns o listă lungă de interdicții, care se mărește încontinuu.
Există totuși o temă care nu a fost menționată niciodată printre criteriile care definesc antisemitismul: poziționarea statului Israel pe harta lumii. Sunt o mulțime de interdicții cu privire la afirmații negative referitoare la statul Israel, dar nicăieri nu se precizează dacă Israelul e bătut în cuie să fie în Palestina sau e doar o denumire generică pentru un stat al evreilor, care se poate înființa sau muta oriunde în lume. Aceasta înseamnă că NU este antisemitism dacă susții ipoteza că statul Israel se poate muta din Palestina în Moldova-Ukraina, acolo unde fusese inițial planificat să se înființeze, în secolul 19.
Apar legi care împart cetățenii pe etnii: evreiască, țigănească și… restul lumii
Pentru a nu exista niciun dubiu, parlamentarii au dat și o lege care definește antisemitismul în acest fel (Legea 157/2018): ”Prin antisemitism se înțelege… manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor…”. Așadar, legea spune că nu contează dacă ai fost îndreptățit să te iei de evreu, ci trebuie să demonstrezi că nu ai avut ură în tine – ei, cum faci asta??? În plus, evreii sunt singurii care beneficiază de o lege care-i protejează doar pe ei… e drept, în 2022, și țiganii au primit o lege similară… mai urmează să se schimbe Constituția: ”Cetățenii sunt egali în fața legii, dar evreii și țiganii sunt mai egali”.
Pe logica democrației, parlamentul reprezintă voința românilor, adică românii în majoritatea lor gândesc în acest fel. Nu e chiar așa, și aflăm explicația dacă știm metoda prin care minoritatea infracțională fură porcii din curțile țăranilor, făcându-i să meargă unde vor ei, fără nicio opoziție sau guițare: hoțul își înmoaie degetul în untură, apoi îl bagă în fundul porcului și îl impinge. Dacă îndoaie degetul la dreapta, porcul cotește la dreapta, și invers. Așadar, cineva are un deget bine uns în fundul majorității parlamentarilor și ghidonează deciziile parlamentului după propriul interes.
Astfel, s-a legiferat că antisemitismul este o infracțiune care se pedepsește cu închisoarea. Aparent, partea bună este că numai un judecător poate stabili cine este antisemit, așadar dacă acuzi public pe cineva de antisemitism, fără o dovadă juridică, ar trebui să se considere insultă. E la fel ca și cum ai fi acuzat gratuit de pedofilie, tâlhărie, viol etc: ai avea toate motivele să deschizi proces pentru insultă și să ceri daune morale.
Nu vă îmbătați cu apă rece, legea pur și simplu nu se aplică când e vorba de acuzațiile imaginare de antisemitism și orice evreu te poate face antisemit în gura mare, după cum i se năzare, fără să pățească nimic.
Justiția din România = sluga Israelului
De exemplu, în 2022, amabasadorul Israelului i-a scris ministrului de interne, pe hârtia cu antet a ambasadei, că Mihai Tociu este un antisemit feroce. Cum nu exista nicio hotărâre judecătorească pe care să se bazeze, l-am reclamat pe ambasador la Ministerul Afacerilor Externe și… i-au luat boii de la bicicletă!
Alt exemplu: Alexandru Florian, lepra comunistă care de 20 de ani este directorul așa zisului institut al holocaustului, publică anual, cu bani de la buget, un clasament al antisemiților români… dintre toți, numai unul are o hotărâre definitivă în acest sens. A fost reclamat la șeful său, adică la primul ministru, evident tot degeaba.
La fel, s-a numit acțiune civică atunci când soroșiștii i-au pus o mască simbolică statuii lui Mihai Viteazul din Piața Universității, dar când i-am pus și statuii lui Elie Wiesel, președintele Consiliului Anti-Discriminare, ungurul Cszaba Asztaloș a dat verdict că e anti-semitism. În acest caz, Înalta Curte de Justiție l-a trimis înapoi în banca lui pe Asztaloș.
De ce ești căutat în chiloți înainte de a fi acuzat de antisemitism
Pentru ca antisemitismul să fie și comic, acuzația se aplică numai ne-evreilor. Ați mai auzit ceva de mail-urile antisemite primite de Maia Morgenstein? A vuit presa de amențările cu moartea pe care le-a primit evreica, institutul holocaustului a umplut lumea cu cât de antisemiți sunt românii și, dintr-o data, liniște totală și definitivă… un băiat deștept l-a prins pe antisemit, numai că acesta nu avea prepuțul la el! Conform legii, nu a putut fi acuzat de ură împotriva lui însuși și astfel antisemitismul s-a evaporat. Procuratura nu s-a autosesizat la acuzele nejustificate de antisemitism pe care Maia Morgenstein și Alexandru Florian le-au făcut la adresa românilor.
Bau-Baul cu antisemitismul este o operațiune psihologică a SRI-ului la ordinal Mosad
În mod evident, dacă ai comite o faptă antisemită în adevăratul ei sens, ai fi bubuit instantaneu cu o reclamație oficială și tot mecanismul de strivire al statului s-ar porni împotriva ta: anchete la poliție, dosar penal, tribunal, ploaie de articole în presă, probleme la serviciu, la școală pentru copii, soroșiștii ar striga după tine pe stradă, retardatul de Ceaușescu ar umple facebook-ul cu tine, ai găsi în fața ușii de la casă vrăbiuțe cu ace înfipte în ele… adică tot ce poate să facă SRI-ul ca să-i descurajeze pe cei tentați să te sprijine, sau să te urmeze.
Când Institutul Holocaustului și-a făcut curaj și m-a reclamat, procuratura mi-a deschis dosar penal și presa a umplut lumea cu știrea că Tociu are dosar penal pentru antisemitism. Adică, luați aminte: Cine se ia după Tociu și zice că România a salvat 400 de mii de evrei în timpul holocaustului, așa pățește! După doi ani, când procuratura a recunoscut că Tociu a spus un adevăr și a închis dosarul, ziarele și televiziunile au tăcut ca peștele. Presa este toată butonată de SRI.
Ce înseamnă în mod oficial antisemitismul?
Sunt atâtea definiții pentru antisemitism și s-au modificat de atâtea ori încât nici nu se mai știe ce este. Le găsiți pe Google…
Una din 2016, adoptată international, zice că antisemitismul reprezintă și aducerea unor acuzații false precum mitul referitor la o conspirație mondială a evreilor ce controlează media, economia, guvernul sau alte instituții ale societății.
Pare simplu: trebuie să zici că evreii nu controlează nimic, nici presă, nici televiziuni, nici economie, nici guverne, nicio instituție din societate și nici nu comunică între ei la nivel mondial.
Dar nici atunci nu scapi, pentru că te mănâncă limba să comentezi despre Gaza, despre campionii gunoaielor lăsate prin aeroporturi, despre cei 800,000 cărora li s-a promis cetățenia română, despre modificarea Prohodului Domnului, despre holocaustul roșu, despre ce nu a făcut Antonescu, despre eminența cenușie a Revoluției din 1989, Brucan fost Brukner, despre primul ministru Roman fost Newlander, despre primul ministru Bogdan Olteanu fost Vass, sau doar spui bancul cu Ionescu fost Popescu.
Realitatea arată că acuzațiile de antisemitism au ajuns să fie ca atunci când te scuipă țiganii pe stradă pentru că ai ridicat ochii din pământ în fața lor – știi că nu ai ce să le faci pentru că legea ține cu ei.
Îngenuncherea sau rezistența la acuzația de antisemit sunt decizii individuale
În concluzie, dacă antisemitismul te oprește de la a te comporta și gândi normal și liber, ar trebui să te întrebi dacă mai există motive să te ferești să fii arătat cu degetul ca antisemit.
Dacă ai demnitate ca om și nu accepți ca în țara ta să fie alt neam deasupra ta, e momentul să te eliberezi de teama de a fi ștampilat ca antisemit. În plus, poți să te și mândrești cu calibrul celor care te fac antisemit, ca o dovadă că ce faci și ce zici tu contează.
Te vei simți asemeni lui Eminescu, te vei apropia mai mult de el în spirit și acțiune. Asta înseamnă să fii patriot!
Mihai Tociu candidează pentru PPR -Partidul Patrioților Români la demnitatea de senator în Parlamentul României.
Cap de familie, tată a 4 copii, inginer de profesie, pedagog în sistemul Waldorf, profesor de fizică, autor al mai multor articole de opinie, activist în mai multe organizații civice în ultimii 30 de ani.
Titlul articolului de mai jos nu trebuie să vă inducă în eroare, nu este ales pentru senzaționalul subiectului ci reprezintă chiar opinia sinceră a autorului
