Vrem o lume mai bunã, în care sãrãcia, violenþa, corupþia, rãzboaiele ºi ura sã nu existe. Orice om a fost nemulþumit, mãcar o datã în viaþã, de lumea în care trãieºte. Însã, în timp ce mulþi se grãbesc sã arate cu degetul ce nu este corect sau ce nu merge bine, mai puþini sunt cei care iau iniþiativa de a schimba lumea în care trãiesc. Experienþele de viaþã ale lui John Wood ºi Babar Ali evidenþiazã câteva coordonate importante. Amândoi au descoperit nevoia celor de lângã ei. Amândoi au simþit cã este datoria lor sã acþioneze pentru schimbarea situaþiei ºi, probabil, fãrã sã realizeze de la început amplitudinea pe care urmau sã o ia iniþiativele lor, au intrat pe un drum care a schimbat în bine viaþa multor oameni. Niciunul nu s-a gândit la lipsa resurselor sau la implicaþiile acestor eforturi asupra propriei vieþi. În oceanul nepãsãrii, oameni ca John Wood sau Babar Ali par mai degrabã excentrici ºi sunt, cu siguranþã, raritãþi. Exemplul lor are însã forþa de a schimba lucrurile ºi, oricât de idealist ar suna, are forþa de a face lumea un loc mai bun.
De la Microsoft, în lumea a treia
John Wood era un anonim, unul care se putea considera un om realizat în viaþã, totuºi, un necunoscut în mulþime. În 1998 era director de marketing la Microsoft. O cãlãtorie în Nepal avea sã-i schimbe însã cursul vieþii. Într-un neînsemnat sat nepalez a întâlnit un învãþãtor de þarã, care l-a invitat sã viziteze ºcoala localã. John a fost uimit sã constate cã puþinele cãrþi ale ºcolii erau considerate atât de preþioase încât erau þinute sub lacãt, pentru a le proteja de copii. Iniþial, a rugat câþiva prieteni sã doneze niºte cãrþi. A fost primul pas al unei iniþiative care urma sã schimbe viaþa a sute de mii de copii. Întâlnirea cu lumea a treia i-a schimbat lui John Wood viziunea asupra vieþii ºi l-a motivat sã încerce sã facã lumea mai bunã. Prin organizaþia Room to Read, pe care el a fondat-o, a reuºit sã le ofere copiilor din þãrile sãrace ale Asiei ºi Africii 7.500 de biblioteci ºi 830 de ºcoli. De asemenea, organizaþia a oferit 8.800 de burse pe termen lung pentru fetele din aceste þãri. Cartea sa, Leaving Microsoft to Change the World (Pãrãsind Microsoft pentru a schimba lumea) a devenit unul dintre bestsellerurile ultimilor ani, impresionând milioane de cititori. „În viaþa fiecãrui om existã doar câteva momente decisive, clipe când tu ºi numai tu defineºti persoana care vei deveni. O parte atât de însemnatã din literatura modernã este o elegie a regretului pentru eºecul suferit în recunoaºterea acestor momente sau pentru lipsa curajului de a le folosi. John Wood nu le-a regretat pe niciuna”, scria Geoffrey Moore, într-o recenzie a cãrþii lui Wood. „Microsoft nu avea nevoie de mine, dar copiii din Nepal aveau”, mãrturisea cu modestie John Wood.Tânãrul învãþãtor
La finele anului trecut, BBC News impresiona o lume întreagã prin prezentarea poveºtii lui Babar Ali. Pentru cititorul român, e doar un nume bizar. Sunã mai degrabã a personaj de poveste. Babar este însã un adolescent real, de 16 ani, din Murºidabad (India). Provenind dintr-o familie sãracã, Babar este primul membru al familiei care a avut posibilitatea sã meargã la ºcoalã ºi sã studieze. Îi place sã înveþe ºi este considerat unul dintre norocoºi, pentru cã nu sunt mulþi cei care îºi permit sã plãteascã 40 de dolari – suma cheltuielilor pentru un an de ºcolarizare. Copiii din satul lui, copiii vecinilor ºi prietenii de joacã nu îºi permit luxul de a merge la ºcoalã. Familiile lor sunt sãrace, iar ei trebuie sã munceascã pentru a-ºi ajuta pãrinþii. Aici vine partea impresionantã a istoriei lui Babar. Dupã ce terminã orele de la ºcoalã, în loc sã se joace, bãiatul se întoarce în satul lui, îi adunã pe copiii sãraci ºi începe sã le predea ce a învãþat în ziua respectivã. „Babar Ali predã lecþiile exact aºa cum le-a auzit de la învãþãtorii lui. Unii copii stau pe jos, în praf, alþii pe bãnci ºubrede, sub un acoperiº rudimentar fãcut manual. Gãinile familiei scormonesc prin preajmã. În fiecare colþ al curþii sunt copii care învaþã conºtiincioºi.” Babar le predã copiilor din satul sãu de la vârsta de nouã ani. La început, a fost mai degrabã o joacã, dar azi „ºcoala lui Babar” are 800 de elevi care beneficiazã de lecþii gratuite. „Este datoria mea sã-i educ, sã ajut þara noastrã sã construiascã un viitor mai bun”, spune Babar cu seriozitatea unui om matur. Iniþiativa lui este o lecþie pentru oricine, o replicã datã nepãsãrii umane ºi un puternic imbold spre a face lumea mai bunã.Mass-media de tip „bau-bau” ºi izolarea individului
Informaþiile pe care le primim ne influenþeazã radical. O expunere prea mare la violenþã, crimã, dezastre naturale ºi rãzboaie mediatizate ne încurajeazã mai degrabã la izolare faþã de lumea ostilã. Dacã un individ crede cã lumea este rea, cã societatea este coruptã, fãrã ºansã de recuperare, se va implica prea puþin sau deloc în transformarea ei. Dacã mass-media decide sã ne prezinte doar scandalurile din viaþa „celebritãþilor”, doar cazurile de corupþie sau detaliile din lumea interlopã, o face pentru a obþine profit. Însã expunerea publicului (mai ales a celui tânãr) la o astfel de perspectivã asupra lumii îl educã în direcþia pasivitãþii ºi a lipsei de acþiune. Ce sens are sã te strãduieºti sã faci lumea mai bunã, când pare cã este iremediabil coruptã? Posturile de televiziune ºi radio, publicaþiile ºi cãrþile care promoveazã perspective pozitive asupra vieþii beneficiazã de resurse mai puþine ºi se bucurã de o expunere mai micã decât celelalte. Aceasta nu înseamnã însã cã nu existã. Motivaþia personalã în sensul schimbãrii lumii începe cu o nouã perspectivã asupra ei ºi asupra viitorului.Unii, alþii, adicã noi
Multora nu ne place societatea în care trãim. Într-o lume marcatã de tristeþe ºi suferinþã, de cele mai multe ori aºteptãm ca soluþia sã vinã din altã parte, am prefera ca alþii sã facã ceea ce fiecare dintre noi ar putea întreprinde. Unii reuºesc sã se mobilizeze ºi sã schimbe viaþa lor ºi pe a celor din jur, chiar dacã o astfel de reuºitã este doar la nivel micro. Alþii considerã cã ar fi în zadar efortul, deoarece ajutorul lor va fi prea mic în comparaþie cu nevoia celuilalt. În unele cazuri, oamenii sunt motivaþi sã se implice doar dacã acþiunea promite sã aibã un mare impact. Doresc sã realizeze rapid lucruri mãreþe, cu rezonanþã. Iar dacã acþiunea ºi rezultatele obþinute nu sunt de anvergurã, concluzioneazã cã nu are rost sã se implice. Probabil cã în categoria cea mai largã se înscriu cei care îºi alungã din minte astfel de gânduri, considerând cã nu au resursele necesare. Cel mai uºor este sã gãseºti scuze, opinând cã iniþiativele caritabile ar trebui sã aparþinã celor care au mai mulþi bani, mai mult timp sau o mai bunã pregãtire.Cine este aproapele meu?
În ocaziile când întoarcem capul, de cele mai multe ori este vorba de nepãsare sau comoditate. Oricine poate sã dãruiascã ceva – timp, o mânã întinsã, un zâmbet, o încurajare, un bãnuþ. Dacã unei persoane îi vine uºor sã fie în preajma copiilor, sã se joace cu ei ºi sã-i înveþe lucruri utile, poate folosi acest talent pentru a face colþiºorul sãu de lume mai bun. Nu e nevoie neapãrat de înscrierea într-o organizaþie care se ocupã de îngrijirea copiilor. Pentru a imprima valori morale ºi norme sociale în mintea ºi în comportamentul copiilor nu este neapãrat nevoie sã plece în celãlalt colþ al lumii. Avem copiii, bãtrânii ºi sãracii noºtri. Uneori, lumea a treia este chiar lângã noi, peste gard sau de cealaltã parte a strãzii. „Cine este aproapele meu?” se întreba un cãrturar din vechime. Drept rãspuns, Iisus i-a povestit pilda cu samariteanul milos, indicând cã „aproapele” este acela pe lângã care treci ºi care are nevoie de ajutor. Nimeni nu aºteaptã un om care sã schimbe lumea de unul singur. De multe ori, drumul pânã la destinaþie este lung ºi presupune efort ºi resurse. Însã niciunul dintre cei care au plecat pe acest drum nu a regretat faptul cã s-a strãduit sã schimbe lumea în bine. O viaþã dedicatã unor cauze nobile nu este un timp pierdut, ci unul câºtigat. În psihoterapia adlerianã, interesul social este considerat principiu de bazã – cu cât o persoanã este mai interesatã de binele celorlalþi, cu atât îºi menþine sau îºi recâºtigã propriul echilibru psihic. Stephen Post ºi Jill Neimark, autorii cãrþii De ce lucrurile bune li se întâmplã oamenilor buni? susþin cã aceia care le fac bine altora au o sãnãtate mai bunã, sunt mai puþin deprimaþi, au o stimã de sine mai ridicatã ºi, în general, se bucurã de mai mult succes.Dacã ei pot, putem ºi noi
Unul dintre cei mai cunoscuþi filantropi este Bill Gates, pe care publicaþia Forbes[1] l-a aºezat pe prima poziþie a unui top al celor care doneazã bani pentru acþiuni caritabile. Majoritatea sumelor donate de Bill Gates au fost destinate combaterii sãrãciei ºi bolilor. Miliardarul mexican Carlos Slim Helu urmãreºte ridicarea nivelului de trai în Mexic, considerând cã problema sãrãciei poate fi rezolvatã prin educaþie ºi locuri de muncã. Principiul care stã la baza actelor sale de caritate este acela cã omul nu trebuie învãþat doar cum sã pescuiascã peºtele, ci ºi cum sã-l vândã, pentru a mânca ºi altceva în afarã de peºte.[2] „Oamenii care ajung bogaþi prin propria muncã sunt cei mai generoºi. Ei înþeleg cã au fost binecuvântaþi ºi cã succesul afacerilor lor depinde de calitatea învãþãmântului ºi a comunitãþilor cu care lucreazã”, crede Leslie Lenkowsky, profesor la Centrul de Filantropie al Universitãþii din Indiana. Un alt exemplu este cel al cuplului britanic Chris Hohn ºi soþia sa, Jamie Cooper-Hohn. În 2006, câºtigurile personale ale familiei au depãºit 150 de milioane de lire sterline, cei doi soþi donând aproape dublul acestei sume, în acelaºi an. Deºi Chris Hohn este recunoscut drept cel mai mare filantrop din Marea Britanie, nimeni nu a reuºit sã-i smulgã vreun interviu pe aceastã temã, ca ºi cum Hohn, omul care a întemeiat fundaþia de întrajutorare Children’s Investment Fund Foundation, nici mãcar n-ar exista. Printre miliardarii generoºi se numãrã ºi Warren Buffett, Michael Bloomberg, Li Ka-shing ºi Michael Dell.[3] Susþinerea unor cauze, ajutorarea unor oameni, îmbunãtãþirea condiþiilor de viaþã nu sunt însã o sarcinã pe care sã ºi-o asume doar oamenii bogaþi. Datoritã celebritãþii, acþiunile lor de caritate sunt mai mediatizate, generoºii miliardari bucurându-se de recunoaºterea publicã a implicãrii lor în societate. Filantropia nu depinde însã de contul bancar, ci de disponibilitatea de a renunþa în favoarea altora, chiar dacã ai mai puþin decât alþii. ªi, de asemenea, filantropia nu este motivatã de dorinþa obþinerii unei aprecieri din partea publicului, ci de dorinþa de a schimba lumea de dragul lumii. A fost probabil cazul regretatului jurnalist Mile Cãrpeniºan, implicat în diverse campanii umanitare. Cu doar o lunã înainte de deces, Mile era implicat într-o campanie pentru susþinerea unui tânãr (Daniel Rãduþã) diagnosticat cu leucemie acutã limfoblasticã.Cine iubeºte face lumea mai bunã
Uneori, oamenii se simt descurajaþi ºi neputincioºi în faþa situaþiilor dificile, cu sentimentul cã sunt singuri în faþa provocãrii. Dar descurajarea lor este cauzatã de lipsa de informare. „Literalmente, existã milioane de oameni care lucreazã pe întreaga planetã pentru a aduce pace ºi dreptate acestei lumi. Grupurile organizate, alcãtuite din oameni cu viziune, cu o dorinþã incorigibilã dupã dreptate ºi egalitate, au fost întotdeauna cei mai importanþi catalizatori pentru a face lumea mai bunã.”[4] Modalitãþile de implicare variazã de la simpla susþinere financiarã a unor organizaþii sau cauze pânã la folosirea propriilor talente, capacitãþi ºi abilitãþi. Fiecare om se poate alãtura unei cauze în care crede. Ajutorarea sãracilor, asistarea persoanelor care se confruntã cu diverse probleme (boalã, depresie, acces limitat la educaþie, lipsa unui adãpost), susþinerea persoanelor vârstnice, implicarea în diferitele proiecte ºi forme de apãrare a drepturilor omului, implicarea în susþinerea cauzelor ecologice, preocuparea pentru promovarea artelor ºi culturii sau a unei spiritualitãþi transformatoare – iatã câteva dintre opþiunile pe care le are cel ce doreºte sã facã lumea mai bunã. Este mult mai uºor sã ne punem în slujba celor pe care îi iubim. Totuºi, nu este suficient sã ne limitãm ajutorul doar la cei pe care îi cunoaºtem. Pentru creºtini, exemplul cel mai bun rãmâne Iisus Christos, care, conform Evangheliilor, petrecea foarte mult timp în mijlocul oamenilor, ajutând pe oricine avea nevoie. Cea mai mare rãsplatã a Sa nu era recunoºtinþa oamenilor, ci faptul cã îi putea face fericiþi. Prin implicarea ºi exemplul Sãu, Iisus a schimbat radical istoria acestei lumi.[1] David Whelan, Tatiana Serafin, Cristina von Zeppelin, „Billion-Dollar Donors”, www.forbes.com, 24 august 2009 [2] http://www.wall-street.ro [3] „Billion-Dollar Donors”, www.forbes.com [4] Ellis Jones, Ross Haenfler, Brett Johnson, The Better World Handbook, Canada, New Society Publishers, 2005, p. 255 ]]>
