Jurnalista norvegianã Hege Storhaug lucreazã la fundaþia Human Rights Service, un think tank independent politic, care îºi propune sã înþeleagã societatea multietnicã astfel încât politicile de integrare sã fie îmbunãtãþite ºi drepturile omului respectate. Cartea But the Greatest of These Is Freedom. The Consequences of Immigration in Europe, publicatã în 2011 în SUA, demonstreazã cã politicile de imigrare ºi de integrare din Europa au fost greºite ºi au ajuns o ameninþare pentru libertatea individualã, egalitatea sexelor ºi armonia socialã. Compoziþia etnicã a Europei s-a modificat întrucât cei care astãzi mãturã continentul diferã de cei de acum un secol. Problemele enclavelor musulmane din Europa, grupuri ce trãiesc în paralel cu populaþia majoritarã, aratã cã imigranþii nu au venit pentru libertãþile de aici sau pentru a adopta alt mod de viaþã, ci pentru a profita de ajutorul social, destinat iniþial localnicilor aflaþi în situaþii disperate sau care trec prin catastrofe, dar ºi pentru a-ºi pãstra cutumele, unele ilegale în societatea europeanã. O serie de comunitãþi etnice au valori ce intrã în conflict cu libertãþile din Europa, în special în ceea ce priveºte atitudinea faþã de femei ºi copii, iar imigranþii schimbã modul de viaþã european, lucru care poate fi influenþat de autohtoni doar în ziua votului. Cartea prezintã o serie de statistici despre dinamica migraþiei ºi a nupþialitãþii în rândul imigranþilor. Norvegia are 4,5 mil. locuitori, iar imigranþii sunt concentraþi în Oslo. Majoritatea provin din Pakistan ºi Irak. La rata natalitãþii se adaugã politicile de integrare, care favorizeazã influxul de imigranþi; trei sferturi dintre ei ajung aici datoritã legii pentru reunificarea familiei. Nepoþii direcþi ai primei generaþii de imigranþi sunt trimiºi în þara de origine ºi nu învaþã limba norvegianã. La 7 ani mulþi dintre ei sunt înscriºi la ºcoalã fãrã a ºti limba þãrii de adopþie. O mare parte din copii, deºi cetãþeni norvegieni, sunt þinuþi de familie pe meleaguri îndepãrtate, unde urmeazã ºcoli coranice, apoi se întorc în Norvegia pentru a se cãsãtori (mai precis a fi cãsãtoriþi), fie cu tineri din þara de origine, fie cu cei din comunitatea lor. La trendul actual, în câþiva ani musulmanii vor deveni majoritari în capitalã, iar pânã la sfârºitul secolului norvegienii vor fi minoritari în þara lor. Legislaþia din Norvegia nu permite o statisticã clarã a copiilor plecaþi din þarã întrucât pentru autoritãþi domiciliul lor este cel declarat de pãrinþi. Studiile HRS apreciazã cã în prezent circa 5.000 copii ai imigranþilor se aflã în þãrile de origine ale ascendenþilor lor, învãþã o altã limbã ºi rareori primesc o educaþie care sã le creascã ºansa de a obþine locuri de muncã în Norvegia. Ei nu cunosc modul de viaþã european, nu li se permite sã îl adopte ºi sunt viitorii locuitori ai enclavelor din oraºele occidentale. Printre abuzurile la care expuºi tinerii ºi copiii din comunitãþile de imigranþi se aflã: cãsãtoriile forþate (victimele pot fi minori, iar cãsãtoriile pot fi consangvine sau poligame, ceea ce contravine legislaþiei din Norvegia), crimele pentru onoare (comise mai frecvent împotriva femeilor ce vor sã adopte modul de viaþã european) ºi mutilarea genitalã a fetiþelor. În Europa cãsãtoriile între veri primari au crescut în a adoua generaþie de imigranþi faþã de prima; ele pãstreazã caracteristica din þara de baºtinã. În Pakistan între 30 ºi 60% dintre cãsãtorii au loc între veri, în Irak 50%, în Kurdistan ºi Maroc – 30%. Acest obicei aduce ºi în Europa o problemã de sãnãtate publicã:riscul de malformaþii la nou-nãscuþi este de 4 ori mai mare pentru cei cu pãrinþi consangvini. În Anglia circa 30% dintre malformaþii se înregistreazã în rândul nou-nãscuþilor de origine pakistanezã. Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii apreciazã cã circa 140 milioane de fete ºi femei din lumea musulmanã sunt mutilate genital, un obicei vechi de peste 6.000 de ani a o serie de de triburi din Africa ºi Asia. Obiceiul a fost tolerat când acestea au adoptat religia islamicã, printre alte concesii menite sã creascã numãrul de adepþi. Imiganþii au adus obiceiul cu ei în Europa, astfel cã doar în Norvegia existã circa 7.000 fete mutilate genital. Ele sunt supuse supliciului la vârste foarte mici, fãrã anestezie, fie pe teritoriul þãrii adoptive, fie în þara de baºtinã, unde sunt trimise doar pentru acest scop. Fetele au probleme de sãnãtate încã din copilãrie, atunci când nu mor din cauza complicaþiilor, iar cele reuºesc sã se vindece vor avea viaþa sexualã afectatã. Suedia ºi Marea Britanie au o lege care pedepseºte mutilarea genitalã a copiilor, dar nu s-a dovedit eficientã de vreme ce au avut un singur caz judecat. Un proiect francez este analizat în carte ºi propus ca model pentru a eradica obiceiul în Europa. Pãrinþii primesc ajutorul social doar dacã prezintã cardul de sãnãtate al copiilor vizat; la bilanþul anual copiii sunt examinaþi ºi genital, ceea ce permite diagnosticarea abuzului sexual, iar pãrinþii suspecþi sunt deferiþi justiþiei. Astfel numãrul de copii mutilaþi din enclave a scãzut de la an la an. Indiferenþa ºi ignoranþa îi pot face pe oamenii nãscuþi într-o societate europeanã sã considere libertatea un lucru gratuit, de la sine înþeles ºi accesibil pe toate meridianele. Politicile de imigraþie ºi integrare din Europa ºi educaþia ateistã, pentru acum ºi aici, au fãcut ca Europa sã ajungã la 15% populaþie musulmanã în 2020 ºi la 50% în 2050. În ce mãsurã ne vom mai bucura de libertatea de acum, dacã tendinþa de enclavizare ºi de conflict al imigranþilor cu populaþia majoritarã se menþine? Cartea lui Storhaug prezintã pe larg ºi opiniile unor specialiºti în Islam, dar dezbaterea despre „provocarea musulmanã” nu s-a încheiat. De Alina Ioana Dida –Rost Online]]>