De curând, aflat în România, Viktor Orban a reluat câteva dintre ideile de bazã ale revizionismului maghiar. A afirmat net, tranºant, cã autonomia teritorialã pentru maghiarii din România este þinta cea mai importantã a politicii guvernului de la Budapesta! În plus, ºi-a permis sã se amestece ºi-n jocul electoral, îndemnându-i pe maghiari sã-l susþinã pe Bãsescu! Cum comentaþi, domnule profesor Ion Coja? Hai sã examinãm puþin pretenþia la autonomie teritorialã, despre care fac atâta caz ungurii. Propaganda în sprijinul autonomiei teritoriale ei o întemeiazã pe ideea cã în Europa mai funcționeazã asemenea formulã administrativã ºi cã toatã lumea este mulþumitã în þãrile respective. Se dã exemplul Cataluniei, al unor insule nordice, al Tirolului… Exemplele acestea se potrivesc ca nuca-n perete! Nici vorbã sã semene situaþia din Catalunia, de exemplu, cu cea din secuime!… Sau situaþia suedezilor din Finlanda! Sunt enºpe motive pentru a nu invoca asemenea modele!             Luaþi-le pe rând, câteva numai! În primul ºi în primul rând e de luat seama la relaþiile dintre cei în cauzã, dintre suedezi ºi finlandezi, bunãoarã!… Sunt relaþii normale, de sute de ani se împacã între ei, nu s-au tãiat, nu s-au spânzurat, nu s-au otrãvit unii pe alþii!… Suedezii care se bucurã în Finlanda de toate drepturile pe care le-au cerut, nu au sãvârºit niciodatã, în istorie, vreun gest de adversitate faþã de statul finlandez! Loialitatea lor civicã este deplinã, fãrã reproº! Aºa cum ºi cele douã state ºi popoare nu au nimic de împãrþit, nu au nimic important sã-ºi reproºeze. În vreme ce între români ºi maghiari existã un contencios extrem de încãrcat, rivalitãþi vechi, netranºate, spirit revanºard, rãni nevindecate ºi, mai ales, lipseºte dorinþa de a aplana, de a stinge vechile conflicte. Din fericire – sau din nefericire! –, refuzul bunei vecinãtãþi vine numai ºi numai din partea ungureascã! A Budapestei! Existã o întreagã literaturã maghiarã a urii, urã stupidã ºi tâmpã, faþã de români, faþã de germani, faþã de slovaci, faþã de ceilalþi!… Nimeni nu repudiazã în Ungaria aceastã mizerie, acest ºovinism manifest la toate straturile sociale, generalizat ca un cancer al sufletului maghiar!… Nu putem avea nici o încredere în Ungaria, ca stat, ºi nici în aºa-ziºii reprezentanþi ai maghiarimii din România nu putem avea încredere. ªi, fãrã încredere, nimic nu se poate face durabil! Priviþi comportamentul U.D.M.R.!… Jalnic! N-au pic de demnitate! Ca ºi politicienii noºtri, desigur! Numai cã opinia publicã româneascã nu agreeazã nicicum acest comportament, noi românii ne-am dezis cu vehemenþã de aceastã clasã politicã. În vreme ce opinia publicã a maghiarilor din România practic nu îndrãzneºte sã critice, necum sã înfiereze politicianismul ºi oportunismul udemerist, atât de jalnic, de josnic ºi de dezgustãtor! Deh!, U.D.M.R. luptã pentru autonomie localã!… I se iartã orice golãnie! Orice matrapazlîc, mai ales dacã pãgubitul este statul român! Dupã 1996 au fost miniºtri udemeriºti în fiecare guvern. Nici unul nu s-a putut abþine sã nu dea o copitã de mãgar la vreun interes românesc, sã nu facã pe ascuns ceva care sã lezeze drepturi sau valori româneºti! Pot sã fac un lung pomelnic cu asemenea rãutãþi meschine, mici sau mari sabotaje ale unor funcþionari publici maghiari! Fenomen care s-a petrecut ºi înainte de 1990, când structurile P.C.R. ºi ale statului socialist român erau împãnate, în poziþii cheie, de comuniºti maghiari… N-a existat nici un maghiar sã ia calea codrilor, a munþilor, ca sã lupte împotriva ocupantului strãin bolºevic. Cumva, în adâncul sufletului lor, maghiarii se simþeau sufleteºte mai apropiaþi de ocupantul strãin, sovietic, decât de românii pe care-i ºtiau cã-s oamenii locului, pãmânteni, bãºtinaºi, autohtoni?!… Repet, printre partizanii din munþi – fenomen politic de rezistenþã unic în lagãrul comunist, nu s-a aflat nici un maghiar, nici un secui, nici un sas sau ºvab, nici un minoritar!… Este un adevãr care trebuie sã ne dea de gândit, mai ales în zilele noastre, când a fi minoritar în România este o afacere foarte rentabilã, minoritarii fiind discriminaþi pozitiv prin lege, printr-o serie întreagã de avantaje cu totul ºi cu totul nejustificate!… Mai rãu ca în anii de dupã rãzboi! Sã ne aducem aminte cã la un moment dat, pe la mijlocul anilor ’50, în închisorile politice din Transilvania nu era nici un maghiar! Nu le displãcea maghiarilor regimul de teroare instituit de comuniºtii maghiari ºi alþi minoritari!… Era un regim anti-românesc, mai presus de orice alt calificativ! Trebuia susþinut! Regimul comunist fãcea victime numai printre români!… Unde este recunoaºterea cu regrete sincere a crimelor regimului horthyst, din perioada august 1940-octombrie 1944? În etapa interbelicã savanþii maghiari au pus la punct un atac bacteriologic asupra României!… Era foarte probabil cã ne vom gãsi în tabere adverse!… S-a aflat târziu despre aceastã ticãloºie! Nici o reacþie publicã sau oficialã, nici un cuvînt maghiar rostit spre a dezavua asemenea preocupãri demente! Mereu clocesc ceva împotriva noastrã! Mi-e ºi lehamite sã le fac inventarul, un inventar incomplet, desigur, cãci cele mai multe ticãloºii ºi mizerii rãmân necunoscute!… Cu un asemenea trecut în relaþiile dintre noi ºi maghiari, nu putem copia modelul finlandez. Suntem încã departe de a avea relaþii normale. Iar zburdãlniciile neobrãzatului Viktor Orban pe plaiurile româneºti sunt o dovadã în plus!… Aþi scris multe texte pe tema acestor relaþii, a acestui contencios româno-maghiar. Consideraþi cã textele dumneavoastrã au avut ca efect normalizarea acestor relaþii sau, dimpotrivã, le-au stricat ºi mai tare? Am, în sinea mea, încã din copilãrie, o simpatie vie pentru maghiari. La Constanþa afli târziu, din cãrþi, despre fricþiunile dintre români ºi unguri, nu le trãieºti. Limba maghiarã mi se pare dintotdeauna o limbã plãcutã la ureche, muzicalã… Am rãmas cu aceastã impresie de la primele filme ungureºti. Filmul Mattyas Coþcarul l-am vãzut de mai multe ori, iar personajul a fost un reper în copilãria mea, în dezvoltarea mea!… Nu mi-a pãrut bine când maghiarii au pierdut campionatul mondial la fotbal!… Pe Puskas ºi Grosics i-am iubit cu mult înainte sã aflu cã a mai existat ºi un Horthy… Nu am nici un parti-pris anti-maghiar imposibil de depãºit… Nu sunt nici o clipã tentat sã explic eºecurile noastre prin sabotajul ºi intrigile Budapestei, ale U.D.M.R.!… Dar ºtiu bine cã existã aceastã adversitate ºi ostilitate sistematicã din partea Budapestei! ªi când zic Budapesta mã gândesc la ºovinismul maghiar! E teribil de activ ºi de stupid! N-are egal în Europa! Viktor Orban a fost, zilele trecute, purtãtorul de cuvînt al acestei ruºinoase componente a mentalului comunitar maghiar! Poate cã, de câteva ori, sã fi sãrit ºi eu calul! Cunosc reproºul pe care mi l-au fãcut niºte tineri maghiari naþionaliºti, dupã apariþia cãrþii Transilvania – Invincibile Argumentum. Mi l-au transmis prin Marian Munteanu. Un reproº întemeiat, în sine. Poate cã am greºit când am fãcut anumite aprecieri cu privire la cãsãtoriile mixte, apelând la comparaþia cu modelul sabinelor din vechime. Era mai degrabã un truc literar, stilistic! Dar parcã nu-mi mai vine sã fiu prea exigent cu mine însumi când aflu, zilele acestea, cã activiºtii maghiari ai revizionismului facpropagandã disperatã împotriva cãsãtoriilor mixte. Au constatat ei cã din aceste cãsãtorii copiii care se nasc trag mai mult spre a fi ºi a se considera români!… Voi fi greºit uneori la nuanþe, dar nu m-am depãrtat propriu zis de adevãr! În nici un caz cu bunã-ºtiinþã! Adicã nu am minþit niciodatã! Nu am falsificat datele! Aºa cum fac mercenarii istoriografiei maghiare fãrã sã clipeascã! ªi fãrã excepție! Altceva? Dã-mi voie sã continui cu rãspunsul la întrebarea dumitale!… Dimpotrivã, pot sã spun, pot sã mã laud cã, prin publicistica mea, de dragul adevãrului ºi cu riscuri mari pentru numitul Ion Coja, le-am luat apãrarea maghiarilor, etniei bozgoreºti, așa cum nu ºtiu s-o mai fi fãcut cineva. Mã refer la textul pus de mine pe internet, pe site-ul meu, prin care exoneram maghiarimea de „crima cea mai abjectã din istoria lumii“: trimiterea la moarte, la exterminare, a peste cinci sute de mii de evrei! Am preluat demonstrația de la alþi autori, istorici serioºi ai Holocaustului, care susþin ºi dovedesc implicarea sionistã în deportarea evreilor din Ungaria, jocul murdar ºi criminal al unor evrei nebuni, a cãror vinovãþie a fost trecutã pe umerii maghiarilor. Am produs un text în care am vorbit mai clar decât alþii despre nedreptatea care li se face maghiarilor de cãtre cei care pun pe seama autoritãþilor ungureºti ºi a maghiarimii, în general, exterminarea a sute de mii de evrei!… Eu nu þin nici cu maghiarii, nici cu evreii!… Aº putea spune cã nu þin nici cu românii! În sensul cã nu sunt în stare sã deformez adevãrul în favoarea sau defavoarea cuiva! Nici tatã sã-mi fie!… Am eu pãcate destule, dar pe acesta, al minciunii, nu-l am!… Recunosc adevãrul chiar ºi atunci când acesta este favorabil adversarilor mei! ªi sunt foarte mulþumit cã prin acest comportament normal ºi onorabil mã înscriu în tradiþia istoriografiei române, a mentalului comunitar românesc! A sufletului etnic românesc!… Nu cred cã existã publicist maghiar de anvergura mea care sã poatã spune ºi el, despre sine, asemenea cuvinte! Frumoase cuvinte! Ar mai fi multe de spus! Mã limitez la teza maghiarã potrivit cãreia la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, românii ar fi fãcut o serie de promisiuni maghiarilor pe care apoi le-au uitat!… Un reproº prostesc, complet neîntemeiat! L-a reluat ºi acest Orban zilele trecute. Desigur, nu-i vina lui cã spune aºa de mari prostii, are ºi el niºte consilieri, probabil. Deci, pe adresa acestor consilieri budapestani fac urmãtoarele precizãri colegiale: la Alba Iulia românii au prezentat, prin Proclamația solemnã rostitã în faþa a 100.000 de „congresmeni“ ardeleni, un program politic generos, prin care doreau sã îngroape definitiv contenciosul româno-maghiar! Acel program nu putea fi aplicat însã unilateral, ci numaidecât prin însuºirea lui ºi de cãtre celãlalt partener, adicã prin asumarea solemnã a acelui program ºi de cãtre reprezentanþii maghiarimii. În urma tratatului de la Trianon mai rãmâneau câteva sute de mii de români în nou înfiinþatul stat ungar. Cu gândul la acei fraþi ai lor, românii au formulat la Alba Iulia un program politic generos pentru orice minoritate etnicã. Un program prin care minoritarii sã-ºi poatã salva fiinþa naþionalã! Ce a urmat dupã 1 Decembrie în Ungaria ºi în România? Domnule Orban, numãrul maghiarilor din România a crescut dupã 1 Decembrie 1918, a crescut într-un ritm ºi într-o proporție care depãºeºte ritmul de creºtere al populaþiei maghiare din Ungaria aceluiaºi interval de timp: 1919-1940! Sau, dacã vreþi, 1919-1990! În schimb, numãrul românilor din Ungaria a scãzut dramatic, nu prin exterminare fizicã, ci prin aplicarea celei mai agresive politici de deznaþionalizare din Europa modernã, o maghiarizare forþatã, pe toate cãile imaginabile, la care s-au dedat patrioþii maghiari din Ungaria! Þinta au fost în primul rând românii ºi germanii din Ungaria, din Transilvania… Numãrul românilor, al cetãþenilor unguri care mai aveau curajul sã se declare români, a scãzut de la aproape o jumãtate de milion, la câteva zeci de mii… Cum comentaþi aceste cifre, domnule prim-ministru?! Cum mai aveþi obraz, domnule Orban, sã deplângeþi soarta maghiarilor din România?! Vã bate Dumnezeu pentru atâta minciunã ºi neruºinare! Veþi avea mult de pierdut dacã nu reuºiþi sã vedeþi legãtura dintre declinul demografic al maghiarimii ºi practicile incorecte, deseori criminale, ale politicii ungureºti de deznaþionalizare a altor popoare! Politicã pe care o duceþi de peste un veac ºi jumãtate! N-aþi reuºit prin aceste metode barbare sã vã sporiți cifra demograficã! Ci doar atâta aþi reuºit: sã stârniþi repulsie în jurul vostru ºi sã vã faceți vouã înºivã rãul cel mai mare! Sunteþi, în momentul de fațã, poporul european cel mai expus extincþiei demografice, dispariþiei! ªi continuaþi, totuºi, sã mergeþi pe aceeaºi cale, folosind aceleaºi metode ºi sloganuri care v-au dus pe marginea prãpastiei! Explicația este pentru mine una singurã: nu aþi reuºit sã vã creºtinaþi nici pânã azi, domnule Orban! Acolo, la Budapesta! Spuneþi-mi, ce ecou a avut printre maghiari demonstraþia pe care aþi fãcut-o cu privire la adevãraþii vinovaþi de deportarea la Auschwitz a sute de mii de evrei din Ungaria? Nu cunosc. ªtiu doar cã am primit douã mesaje pe site semnate de doi maghiari! Relativ respectuoase ºi amicale. Pentru început nu-i rãu! Mi-ar fi plãcut sã fie trei mãcar… Dar de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere! Bucureºti, 8 august 2012

  A consemnat Petre Burlacu –

sursa: altermedia