În vreme ce în ograda noastrã, învãpãiatã de campania electoralã, se numãrã stelele de la dosar și leucocitele din buletinul medical, în încercarea disperatã de a depista, iarãși, care e rãul cel mai mic, dincolo de ulucile temeinic securizate cu EADS se petrec lucruri cu adevãrat istorice. Cum ar fi tentativa de Loviturã de Bisericã a Papei. Suveranul Pontif a convocat episcopii din întreaga lume pe 5 octombrie la Roma, într-o Adunare Generalã care sã dezbatã problemele Familiei în societatea contemporanã. Temã fierbinte ca un cartof scos din cuptor, de vreme ce Familia este, alãturi de Bisericã, instituția cea mai atacatã și amenințatã în lumea de azi. Și cine, dacã nu Biserica, este prima chematã sã apere Familia, întemeiatã cu însãși binecuvântarea Sa? Iatã, însã, cã documentul citit luni, 13 octombrie, de Peter Erdö, cardinal de Budapesta, în fața ierarhilor catolici, constituie, probabil, cel mai mare cutremur pentru creștinism de la Marea Schismã din 1054 încoace. În locul unei atitudini ferme, de apãrare a Familiei tradiționale, raportul, numit „Relatio post disceptationem” este o blajinã mângâiere pe creștetul celor mai mari dușmani ai acesteia. Textul propune o deschidere fãrã precedent cãtre persoanele homosexuale, care „au talente și calitãți de oferit comunitãții creștine”. Mai mult, documentul manifestã o cvasirecunoaștere a uniunilor homosexuale: „Fãrã a nega problematicile morale legate de uniunile homosexuale, luãm act cã existã cazuri în care sprijinul reciproc pânã la sacrificiu constituie un ajutor prețios în viața partenerilor”. În fine, de parcã nu era de ajuns, Vaticanul acceptã de facto adopțiile de copii de cãtre cuplurile homosexuale: „Biserica acordã o atenție specialã copiilor care trãiesc cu cuplurile de același sex, insistând cã exigențele și drepturile celor mici trebuie întotdeauna plasate pe primul plan”. Dupã ce mințile de sub tichiile roșii s-au dezmeticit, s-a dezlãnțuit furtuna. Un val de critici s-a abãtut asupra documentului. Cei mai vehemenți au fost episcopii din Statele Unite, Africa și Polonia. De fațã cu Papa, care asculta și tãcea, s-au rostit vorbe grele, atât de departe de tradiționala diplomație catolicã: „Biserica a capitulat în fața lobbyurilor și a corectitudinii politice”; „Biserica își va dezamãgi fidelii, care nu vor ca ea sã imite lumea”; „Cuvântul «Pãcat» nu apare nici mãcar o datã în text, în schimb, ni se cere «sã pornim de la oameni și de la realitate», uitând cã modelul nostru nu este Omul, ci Christos”. Mai grav, criticile au ieșit dincolo de pereții Sinodului. Într-o conferințã de presã, cardinalul de Manilla, Luis Antonio Tagle, a salutat ironic „grupul de eroi” care au realizat acel document și a conchis amar: „Drama continuã”. Monseniorul polonez Stanislaw Gadecki s-a arãtat indignat cã Biserica se îndepãrteazã de linia lui Ioan Paul al II-lea și cã propovãduiește o „ideologie ÎMPOTRIVA cãsãtoriei”. Iar cardinalii italian, Filoni, și sud-african, Napier, au fãcut dezvãluirea scandaloasã cã textul citit de Peter Erdö nici mãcar nu a ajuns în grupurile de lucru. În fața valului de critici fãrã precedent, Sfântul Scaun a dat înapoi: „Este doar un document de lucru!”, a încercat sã minimalizeze incidentul Lorenzo Baldisseri, Secretarul General al Episcopilor. Analiști familiarizați cu jocurile de culise de la Vatican au dezvãluit, însã, cã, prin citirea acestui document la mijlocul Sinodului (acesta se încheie duminica aceasta), Papa a urmãrit sã ia prin surprindere „aripa conservatoare” a episcopilor, punându-i în fața faptului împlinit. Iar documentul final sã nu mai poatã aduce decât schimbãri de nuanțã. Papa se aștepta doar la mârâieli, dar s-a trezit cu ditamai revolta pe tichie. De luni, Vaticanul s-a transformat în teatru de rãzboi, iar bãtãlia pentru documentul final va fi sângeroasã. Dar rãul a fost produs: Papa însuși, cel care pupã copilașii și mutilații pe bandã rulantã, care își exhibã sãrãcia și își pune nas de clovn, în fine, Papa Francisc a pus sub Basilica San Pietro o bombã care ticãie amenințãtor. Ce treabã avem noi cu ce se întâmplã la Vatican?, se vor întreba mulți cititori. Nu ne ajunge mizeria din campania noastrã electoralã, sau panarama cu Liviu Dragnea decorat de Patriarhul Daniel cu Ordinul „Sfinții Martiri Brâncoveni”? Iatã ce treabã avem: Europa este o construcție creștinã. Iar civilizația occidentalã, mirificul Occident la ale cãrui binefaceri, ordine și opulențã râvnește tot românul, s-a înãlțat pe Biserica Catolicã. Orice loviturã (dinafarã sau dinãuntru) la adresa Bisericii Catolice este o loviturã la adresa civilizației occidentale. În condițiile în care forțele Stângii izbesc frenetic cu berbecii ideologici în pilonii Occidentului, încercând sã instituie o nouã ordine mondialã, A Doua Venire a lui Marx, Biserica Catolicã este ultima redutã instituționalã a Vestului. Dacã ea se va prãbuși, potopul se va revãrsa și asupra noastrã. De Adrian Pãtruºcã – Evenimentul Zilei via frontpress