I-am cerut câteva cuvinte despre carte domnului Marcel Petrișor, prezent în paginile Marelui Manipulator. Deci, de la Marcel Petrișor citire: „Ion Coja a fãcut multe lucruri la viața sa pe care numai el putea sã le facã!… Marele Manipulator, o carte de care aveam nevoie, numai Ion Coja o putea scrie. Cine-l cunoaște în persoanã pe Ion Coja va zice ca mine dupã ce va citi voluminosul tom: o carte care îți pune în palmã sufletul și zbaterea unui om care niciodatã n-a trecut neobservat pe scena vieții. Îi dau dreptate lui Fãnuș Neagu în portretul pe care i-l face autorului: „Un val de mare sculptat umblã prin București și se numește Ion Coja!” (Am citat din memorie…) Și aceastã carte nu este exclus sã fie și ea un …tsunami!… Mai presus de orice, prin aceastã carte Ion ridicã moralul naționaliștilor, de pretutindeni, nu numai din România. Ion Coja este pe deplin convingãtor, cu o sumedenie de argumente: a fi naționalist înseamnã sã fii un om normal, care te supui firii sãdite în tine de Dumnezeu!… Mi-aduc aminte, în 1990, când am scos revista „Veghea”, i-am cerut lui Ion Coja un text. Mi l-a adus a doua zi, intitulat Sunt naționalist! Nu m-a mirat deloc titlul. Am ținut minte vorbele care au însoțit textul: „Marcele, nenorociții ãștia vor prigoni și ei naționalismul!” De altfel, naționalismul, ca doctrinã și ca mod de comportament a fost un subiect pe care deseori l-am discutat, teoretic mai ales, în colocvii „moderate” de Petre Țuțea și Simion Ghinea, amândoi prezenți în numeroase pagini ale cãrții! Autorul le recunoaște rolul important pe care l-au avut în viața sa, în definirea profilului sãu moral și politic. Am o singurã nedumerire: știu bine cã prin aceastã carte Coja își va face mulți prieteni și mulți dușmani!… Care vor fi mai mulți și mai eficienți: amicii sau inimicii?…”
*
Domnului Ion Coja, autorul Marelui Manipulator, i-am cerut pentru site-ul nostru sã ne recomande câteva citate din carte. Iatã-le: (1)Prietene dragã, lumea este condusã într-adevãr de niște oameni a cãror profesie, al cãror mod de a acapara puterea nici nu este înregistrat în manualele școlare, despre ei copiii nu învațã în școalã, ei nu sunt niciodatã oferiți ca modele umane, într-atât este de dezonorant ce fac ei, cãmãtarii! Și tocmai ei conduc lumea!… Cãmãtarii, pe care toate religiile lumii îi stigmatizeazã cu dispreț, ca fiind cea mai decãzutã posturã a omului!… Și tocmai pe mâna lor sã încapã destinele lumii!…(pag.282) (2)Iar dintre popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste sã știi cã noi, românii, ocupãm un loc în fațã de tot! Rândul întâi! Cu coronițã!… Numai rușii or fi suferit mai mult! (p.382) (3) Faptul cã „naționalismul este ultimul refugiu al comunismului” dovedește cã lupta dintre naționalism și comunism, dupã trei sferturi de veac, se încheie cu izbânda naționalismului. Înșiși comuniștii, pentru a mai supraviețui în istorie câțiva ani, s-au vãzut nevoiți sã devinã naționaliști, formula comunistã, internaționalistã, dovedindu-se falimentarã!(p.82) (4) Asasinatele legionare au fost executate cu sentimentul cã se produce astfel o execuție publicã, a unor oameni foarte vinovați fațã de poporul român! Execuția nu urmãrea batjocorirea mortului! Era un asasinat în demnitate, dacã pot spune așa! Povestea cu Stelescu, cã a fost hãcuit și împușcat cu zece revolvere, sunt nebunii inventate de așa ziși reporteri, gen Brunea Fox!… Dintre cei zece decemviri care l-au vizitat pe fostul lor camarad la spital, numai unul avea asupra sa un revolver cu care a tras asupra victimei. Ceilalți nouã au participat ca sã-și arate solidaritatea cu cel care a mânuit revolverul pedepsitor, justițiar! Nu au fugit de la locul faptei, nu s-au ascuns, dimpotrivã, au ținut sã se știe cã ei au fãcut-o și de ce! Idealism legionar!… Stelescu își trãdase camarazii, încercase de mai multe ori sã-l asasineze pe Cãpitan prin otrãvire… La fel, nicadorii au fost trei persoane cu un singur revolver. Ceilalți doi l-au însoțit pe …asasin, hai sã-i zicem asasin!, ca sã se solidarizeze cu fapta acestuia, considerând-o perfect îndreptãțitã, cum și era. Asasinatul legionar a avut, putem zice, o valoare educativã, simbolicã, urmãrind sã descurajeze actul trãdãrii, atât de frecvent în istoria noastrã… (p.302)]]>
