10 bãrbaþi – un grec, un italian, un francez, un portughez, un spaniol, un cipriot, un belgian, un austriac, un olandez ºi un german se întâlnesc în mod regulat sã ia masa la restaurant. Aºa s-a întâmplat ºi sãptãmâna trecutã. Nota de platã pentru toþi cei de la masã fãcuse exact 500 €, pentru cã le plãcea sã se ospãteze numai cu mâncãruri fine. Mesenii achitau nota de platã în aceeaºi proporþie în care ne plãtim impozitele, adicã astfel:  patru meseni (grecul, portughezul, spaniolul ºi italianul) nu plãteau nimic.  cipriotul plãtea 1 €.  francezul 5 €.  austriacul 50 €.  belgianul 80 €.  olandezul 100 €.  al zecelea (germanul) plãtea 264 €. ªi treaba asta a þinut o vreme. Iar ei se tot întâlneau sã mãnânce la restaurant. Toþi erau mulþumiþi de aranjament, pânã în ziua în care patronul restaurantului s-a decis sã le reducã nota de platã cu 50 €. – Pentru cã îmi sunteþi clienþi fideli am decis sã vã reduc nota de platã. Toþi 10 veþi mânca de-acum înainte cu numai 450 €. Mesenii au vrut, neapãrat, sã achite nota de platã ca ºi pânã acum. Pentru primii 4 nu s-a schimbat nimic: au continuat sã mãnânce pe gratis. Ceilaþi 6 nu ºtiau cum sã-ºi împartã suma economisitã. Dar cum sã-ºi împartã cei 50 €, ºi sã se aleagã fiecare cu ceva? Cei ºase au constat cã dacã împart 50 € la ºase plãtitori, rezultã 8,33 € de cãciulã. Dar, când au vrut sã scadã suma din participaþia fiecãruia, ar fi rezultat cã al cincilea ºi al ºaselea ar trebui sã mai primeascã bani ca sã vinã la masã. Atunci, patronul restaurantului le-a fãcut propunerea ca fiecare sã plãteascã mai puþin aproximativ cu acelaºi procent cu care contribuia ºi pânã acum. A luat o hârtie, a socotit ºi le-a prezentat mesenilor urmãtoarele rezultate:  cipriotul, ca ºi primii patru, nu mai plãtea nimic (100% economie).  francezul plãtea 3 € în loc de 5 € (40% economie).  austriacul plãtea 45 € în loc de 50 € (10% economie).  belgianul plãtea 72 € în loc de 80 € (10% economie).  olandezul plãtea 90 € în loc de 100 € (10% economie).  germanul plãtea 239 € în loc de 264 € (11% economie). Prin soluþia aceasta, fiecare din cei ºase fãcea economie iar primii patru continuau sã mãnânce pe gratis. Dupã ce au plãtit masa, au ieºit din restaurant ºi s-au oprit sã mai verifice o datã nota de platã. ªi li s-a pãrut cã nu mai era tocmai aºa de bine cum crezuserã la început. – Eu nu am primit decât 2 € din cei 50 €, zise francezul. Apoi, arãtã spre german ºi continuã: dar el primeºte 25 €! – Chiar aºa! exclamã cipriotul, eu am economisit numai 1 Euro, iar el economiseºte de peste 20 de ori cât mine. – Adevãrat! strigã austriacul, De ce primeºte el 25 € ºi eu numai 5 €? Iar primesc nemþii ãºtia bogaþi totul! – Stai aºa! au strigat grecul, portughezul, spaniolul ºi italianul într-un glas, Noi nu am primit absolut nimic. Sistemul acesta îi exploateazã pe cei sãraci! ªi, ca din senin, cei nouã s-au repezit la german ºi l-au ciomãgit bine. În seara urmãtoare, germanul nu a mai venit la masã. Aºa cã, ceilalþi 9 au început sã mãnânce fãrã el. Dar, când a venit vremea sã achite nota de platã, au constatat ceva extraordinar: Toþi împreunã nu aveau destui bani ca sã plãteascã mãcar jumãtate din nota de platã! ªi de n-or fi murit de foame, pesemne cã mai stau ºi astãzi ºi se mirã. Dar, nimeni nu poate sã afirme cã nu ar fi ºtiut nimic din toate]]>