Printre chestiunile spinoase puse în discuþie în anul 1965 a fost ºi recuperarea Tezaurului românesc. Delegaþia se documentase temeinic cu citate din Vladimir Ilici Lenin. Degeaba, fiindcã Leonid Brejnev, liderul URSS, a trecut la ameninþãri.

Nicolae Ceauºescu a mers pânã la copierea strategiilor de succes ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Aºa i-a repartizat lui Alexandru Bârlãdeanu expunerea punctului de vedere românesc în problema tezaurului.  

Care tezaur?, s-au „mirat” sovieticii

În secretomania vieþii de partid, s-a pomenit însã cu dificultãþi de documentare a istoriei Tezaurului românesc confiscat de sovietici, relateazã Alexandru Bârlãdeanu. Au dat peste o carte a lui Grigore Vasile Romaºcanu publicatã în 1934. Autorul reda amãnunþit raþiunile ºi bunurile puse la adãpost de autoritãþile româneºti la Moscova în anii 1916-1917. Pe garanþiile þarului au fost transferate într-un prim transport bunuri ºi valori evaluate la peste 321 de milioane de lei aur. Al doilea transport reprezenta echivalentul a 9,4 miliarde de lei aur.  

Dar ce argument puteau fi scrierile româneºti pentru liderii sovietici?

Paul Niculescu-Mizil, relateazã Bârlãdeanu, l-a atenþionat asupra unei telegrame semnate de Vladimir Ilici Lenin. Sub semnãtura lui se promitea restituirea tezaurului, nu exploatatorilor, ci „poporului român”. Dupã socoteala „fiilor poporului” în frunte cu Ceauºescu, venise timpul promis.

ªi iatã momentul în relatarea lui Alexandru Bârlãdeanu, desemnat sã-l provoace: „Cînd mi-a venit mie rîndul sã expun poziþia statului român în problema tezaurului, reacþia iniþialã a sovieticilor a fost cea aºteptatã: «Tezaur?… Ce tezaur?… Noi nu ºtim nimic despre acest tezaur!». Atunci am apelat la folosirea «armei noastre secrete»:volumul de opere complete – în limba rusã – în care era tipãritã acea telegramã a lui Lenin, cãreia i-am dat citire. Sigur – aºa cum, de altfel, mã aºteptam -, efectul a fost distrugãtor. A produs derutã completã în rândul delegaþiei sovietice, derutã vizibilã ºi din privirile pe care ºi le schimbau membrii acesteia”.

Care Basarabia?, s-a ofuscat Kosîghin

„Când am mai spus cã Lenin a recurs la ãsurile respective din cauza neînþelegerilor cu România privind Basarabia, Kosîghin (n.r. – prim-ministru al URSS) m-a întrerupt, cu vãditã enervare: «Basarabia? Care Basarabia? Noi nu cunoaºtem acest termen! Noi cunoaºtem Republica Sovieticã Socialistã Moldoveneascã, cunoaºtem poporul moldovenesc pe care-l stimãm ºi iubim, dar nu cunoaºtem cuvîntul Basarabia». La aceastã întrerupere n-am mai avut a rãspunde altceva decât atât: «Poate cã aºa este. Lenin, însã, folosea acest cuvânt». Dupã care Brejnev a cerut o întrerupere a discuþiilor pentru documentare”.

Logicã sovieticã 

În arhivele personale, Bârlãdeanu pãstra încã rãspunsul pãrþii sovietice, citit de Brejnev într-o viitoare ºedinþã. „Aceastã problemã are o vechime de 50 de ani ºi ea se referã la socotelile dintre Rusia þaristã ºi România regalã”, a zis, printre altele, liderul sovietic. „Acum însã, discuþiile au loc între douã state socialiste, care între timp au încheiat diferite acorduri, au stabilit relaþii frãþeºti, prieteneºti, au trecut împreunã perioada neplãcutã a celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, au gãsit foarte necesar ca aceste neplãceri sã fie stinse ºi, cu toate pierderile poporului sovietic în acest rãzboi ºi nenorocirile poporului român, partidele noastre au educat popoarele în spiritul respectului reciproc”.

Tradiþia cerea ca vizitele la Moscova sã conþinã o închinare la mumia lui Lenin

Dar tezaurul a fost predat, fãrã acte, de cãtre un „reprezentant  necunoscut” al guverului român. „Ce s-a întîmplat mai tîrziu?”, ºi-a continuat Brejnev însãilarea. „Þarismul a fost înlãturat ºi toate aceste casete au cãzut în mâinile guvernului provizoriu. Aici se sfârºesc informaþiile. Nu mai gãsim niciun fel de date din partea vreunei comisii pentru cã a început rãzboiul ºi o parte din aur a fost trimis la Perm, Omsk, Saratov, Kazan pentru a se «pãstra». (…) Dacã este vorba aºa, la arhivã existã ºi alte documente. Existã un document din care reiese cã România regalã are datorii în sumã de 300 de milioane de dolari, ceea ce ar corespunde cu 274 tone de aur. Dacã este sã ridicãm aceastã problemã, trebuie sã ridicãm ºi cealaltã”, a tunat secretarul general al PCUS. 

Se schimbã foaia!

În concluzia lui Brejnev: „Comisiile de împuterniciþi care au stabilit pierderile pricinuite de rãzboi la Odesa ºi Crimeea, precum ºi din documentele referitoare la acþiunile trupelor române, pierderile pricinuite depãºesc de 100 de ori ceea ce discutãm noi astãzi. De aceea considerãm aceastã problemã nu pur ºi simplu o problemã financiarã, aici este o problemã politicã…

Întregul partid, întregul popor ºtie cã reparaþiile de rãzboi de 300 de milioane de dolari plãtite de România au fost doar simbolice. Oare pentru refacerea Crimeei ºi a Odesei au ajuns numai 300 de milioane de dolari? De aceea, noi considerãm cã aceastã problemã trebuie închisã ºi sã nu ne mai întoarcem la ea. Numai o asemenea rezolvare ar sluji încrederii reciproce”. 

Cu alte cuvinte, a comentat Bârlãdeanu, fie renunþaþi la aceastã chestiune, fie schimbãm foaia. Tezaurul românesc n-a mai fost adus în discuþie nici în vizita delegaþiei româneºti din toamna lui 1965 la Moscova, nici mai târziu. 

“Existã un document din care reiese cã România regalã are datorii în sumã de 300 de milioane de dolari, ceea ce ar corespunde cu 274 tone de aur.”
Leonid Brejnev secretar general al PCUS

9,721 miliarde lei aur valorau bunurile din Tezaurul României trimis în Rusia în timpul Primului Rãzboi Mondial.

Pelerinaj la mumia lui Lenin ºi la Stalingrad 

Vizita delegaþiei române conduse de Nicolae Ceauºescu în Uniunea Sovieticã  a durat opt zile.  Prin ambasadorul sovietic la Bucureºti, I. K. Jegalin, se convenise din vreme programul – pe zile, ore ºi minute -,  cine ºi unde va þine cuvântãri. 

Delegaþia românã a aterizat, în dupã-amiaza de 3 septembrie, pe Aeroportul Vnukovo 2, escortatã, grandios, de o formaþiune de avioane cu reacþie sovietice. Au întâmpinat-o conducãtori ai partidului ºi statului sovietic. În program se menþionau imnuri, gardã de onoare ºi entuziaºti oameni ai muncii.

Românii au fost cazaþi chiar în palatul de la Kremlin. Aproape de sãlile-muzeu, locuite de þari pânã la întemeierea Sankt-Petersburgului. Se simþeau oarecum în lugubra vecinãtate a umbrei lui Ivan cel Groaznic, spunea, peste ani, Alexandru Bârlãdeanu.   

Au intrat în program, a doua zi, prin închinarea la Mecca lumii comuniste – mumia lui Lenin expusã în Piaþa Roºie a Kremlinului. Au dus tratative, au fost ospãtaþi la dejun de sovietici ºi au vizitat expoziþia realizãrilor sovietice. Duminica s-au relaxat în afara 
oraºului. 

Luni, oaspeþii au fost plimbaþi, desigur, nu întâmplãtor, la Volgograd, fost Stalingrad. Aluzie la nereuºitul asediu german unde-au fost ºi trupe române din 1943. De câte ori liderii sovietici se supãrau pe omologii români, le închideau gura cu întrebarea: „Ce-aþi cãutat la Stalingrad?”. Era bine-venit, aºadar, pelerinajul de douã zile la Volgograd înaintea altor spinoase discuþii!

Dupã altã vizitã, de-o zi, la Leningrad, o recepþie datã de oaspeþi, tratative,  un „miting al prieteniei” la Sala Congreselor din Kremlin ºi semnãri de documente, românilor li s-a propus ºi o vizitã în Siberia. Le era însã prea de ajuns – ºi mârâiala la tratative, ºi sãrutãrile frãþeºti din public!

Delegaþii oficiali erau însoþiþi de 14 consilieri. Printre ei – Andrei Pãcuraru (ºeful Direcþiei Treburilor CC al PCR, întotdeauna prezent la întâlnirile cu ambasadorul sovietic la Bucureºti), Dumitru Popescu (redactor-ºef al „Scînteii”), Mircea Maliþa  (adjunct la Externe). 

Grupul de presã era compus din ziariºti (lista lor începea cu Andrei Vela, directorul Agerpres), fotoreporteri ºi cameramani. Cinci translatori de limba rusã (printre ei ºi viitorul ministru post-comunist Sergiu Celac), ºefii de protocol, doi curieri speciali, ºapte însoþitori personali (în capul lor – cãpitanul Marin Neagoe), ºase stenodactilografi, doi ospãtari, un frizer ºi echipajul avionului (nouã persoane) completau delegaþia. 

Simultan cu pregãtirile pentru vizita în URSS, o importantã delegaþie de partid s-a pregãtit pentru plecare în Franþa. Era condusã de Alexandru Drãghici, flancat de Ion Iliescu, Maxim Berghianu, ªtefan Andrei ºi Dumitru Popescu. La capitolul evenimente, în anul 1965 s-au bifat: vizita preºedintelui Indiei la Bucureºti; vizita lui Maurer în Iran ºi Austria; o delegaþie parlamentarã americanã ºi alta sud-vietnamezã primite la Bucureºti. 

Bãuturã – temelie ºi mâncare – fudulie

Pregãtirile pentru vizita în Uniunea Sovieticã au mers pânã la precizãri asupra þinutei. S-a impus  fiecãrei categorii de delegaþi câte ºi ce fel de costume sã poarte. Proiectul bugetului vizitei în valutã se ridica la 30.000 de ruble. Din care: 6.000 – diurnã pentru delegaþi (cu propunerea reducerii la 40%, deoarece primesc de la gazde masã ºi casã); câte 1.000 de ruble – cheltuieli cu presa ºi coroane de flori; câte 5.000 de ruble – aprovizionarea cu alimente pentru  mese ºi transmisiuni de presã; ºi de rezervã – 12.000 de ruble pentru situaþii neprevãzute.

S-a aprobat ºi lista amãnunþitã a cadourilor pentru gazde. Începând cu Brejnev ºi sfârºind cu  conducãtorii colhozurilor, întreprinderilor ºi obiectivelor social-cultural vizitate, fiecãrui personaj de contact, românii i-au destinat daruri, speciale. Simbolistica lor viza, pe de-o parte, mândria industriei bunurilor de consum; iar, pe de alta, cultul tradiþiei româneºti.  

Astfel, pentru ºoferii, ospãtarii, însoþitorii trenurilor ºi femeile de serviciu sovietice s-au pregãtit pachete conþinând: un pulover sport din relon; o eºarfã din borangic, douã perechi de ºosete bãrbãteºti supraelastice;  douã perechi ciorapi damã din relon; douã cravate din mãtase naturalã; cinci pachete de „þigãri asortate româneºti”. Fusese ºi-un punct al „bãuturilor asortate româneºti”. Cineva îl tãiase. Doar liderii sovietici au fost cadorisiþi  cu bãuturi naþionale premiate. Douã mii de diverse insigne româneºti li s-au pregãtit colhoznicilor ºi muncitorilor ce-ar fi ajuns aproape de români.

O scoarþã olteneascã pentru liderul URSS

Lui Brejnev i-au destinat: o faþã de masã cu 24 de ºervete din „pânzã topitã”, brodate tradiþional; o scoarþã olteneascã de 3/4 m; un televizor marca „Grigorescu”; o garniturã de piele pentru birou din nouã piese; patru albume de artã în limba rusã; o ladã sculptatã; 10 sticle (iniþial fuseserã 20!) cu bãuturi medaliate româneºti ºi 20 de pachete þigãri asortate. 

ªi recepþia datã de români s-a programat fastuos. Pentru 600 de oaspeþi cu meniu de excepþie: tartine cu icre negre ºi roºii în buna tradiþie sovieticã, morun, pui,  muºchi de vacã ºi porc în aspic, ciuperci ºi mãsline umplute, trei feluri de brânzeturi româneºti, salam de Sibiu, mititei ºi cârnãciori olteneºti, fructe, torturi ºi cafele. Iar bãutura, ºi mai ºi! 600 de sticle de vin românesc (câte una de cãciulã!), 50 de litri de þuicã, ºampanie Zarea, coniac Milcov ºi vermut Mamaia.