Zilele acestea am realizat dintr-o nouã perspectivã, modernã, necesitatea unui maestru pe calea spiritualã parcursã de cãtre practicant.
Foarte mulți oameni considerã cã profesorul, mentorul sau maestrul este persoana care are ca misiune principalã aceea de a-ți preda, a te învațã o practicã spiritualã anume, dupã czre te duci frumușel acasã la tine, practici și obții miracolul transformãrii spirituale. Numai cã lucrurile nu funcționeazã în realitate așa.
Este plinã lumea de guruși, lamași, instructori de yoga, profesori de meditație, life coaching, oameni care țin cursuri, prezentãri, conferințe, retreaturi, acordã inițieri. Și totuși, oamenii nu avanseazã pe cale în mod semnificativ, nu ating rezultatele finale ale practicii. Oare de ce ?
Rãspunsul îl gãsim în vechile tradiții. Un discipol nu este doar un necunoscãtor care primește cunoașterea teoreticã și practicã a unei tehnici sau învãțãturi de la un maestru și atât. Învãțãcelul acceptat de maestru trebuia sã petreacã un timp cu acesta diu urmã, uneori toatã viața. Tocmai de aceea, majoritatea maeștrilor din vechime nu aveam decât câțiva discipoli, pentru cã aceștia constituiau o familie, practic trãiau împreunã.
De ce era necesarã aceastã apropiere ? Pentru cã la modul fundamental, nici o practicã sau tehnicã spiritualã nu te poate duce dincolo de mintea mundanã, obișnuitã – dacã nu reușești sã îți vezi, sã îți recunoști propriile atracții și repulsii acumulate ca și tendințe de multe ori subconștiente, unele chiar din aceastã viațã. Aceste acumulãri mentale, se manifestã cel mai adesea sub forma a tot felul de frici, fobii sau obsesii care te împiedicã sã accesezi teritoriul de dincolo de mintea discursivã.
Sunt puțini aceia care au în mod natural o minte calmã, echilibratã, deschisã, lipsitã de angoase, frici sau tendințe obsesive. Viața – prin duritatea ei, creeazã în oameni mecanisme de apãrare care descentreazã balanța sensibilã a echilibrului mental, fãcând dificilã sau chiar imposibilã depãșirea acestor dezechilibre fãrã un ajutor din exterior.
Aceasta este de altfel și rațiunea pentru care se considerã cã este mult mai bine sã începi de tânãr ascensiunea spiritualã, decât la bãtrânețe, când ești deja cu mintea modelatã de parcursul existenței tale.
Semnificativ este și faptul cã în textele yoghine, discipolii sunt împãrțiți în mai multe categorii (mediocri, buni și foarte buni) în funcție de mintea lor, de puritatea și echilibrul acesteia.
Tocmai de aceea se și spune cã un maestru acționeazã fațã de discipol precum o oglindã magicã, punându-l pe discipol fațã în fațã cu propriile frici, fobii sau obsesii. De aceea este necesar ca discipolul sã fie nedespãrțit de maestru, sã trãiascã aproape de el. Cãci practicanul poate pierde ani buni, au chiar o viațã, pedalând în gol, practicând fãrã nici un rezultat – în lipsa maestrului.
Și atunci te întebi oare câți maeștri actuali au calificarea și capacitatea necesarã nu doar de a preda o tehnicã în mod corect, dar și de a îndruma discipolul de-a lungul drumului sãu, de a-l pune fațã în fațã cu propriile prejudecãți, obsesii și frici ?!
Cãci mulți așa-ziși instructori sau maeștrii spirituali au la rândul lor propriile obsesii sau frici nedepãșite încã, ce îi împiedicã sã realizeze starea naturalã a minții. Cum ar putea atunci un orb sã conducã pe un alt orb ?!
Așadar, sunt extrem de rari acei maeștri care au fost ajutați la rândul lor sã depãșeascã mintea obișnuitã, și care din înãlțimea stratosferei supramentale, vãd cu claritate dizarmoniile din mintea discipolului și sunt capabili sã îl ajute pe acesta sã și pe depãșeascã.
În condițiile lumii actuale, în care foarte multã lume dorește o practicã spiritualã, prezența maestrului este esențialã – și totuși aproape imposibil de obținut datoritã lipsei maeștrilor calificați, care au atins propria realizare de sine.
Cunosc oameni care practicã de zeci de ani meditația, rugãciunea sau alte metode spirituale, și care totuși nu par sã fie conștienți de otrãvurile din propria minte. Oameni incapabili sã realizeze natura lor esențialã de dincolo de minte, tocmai datoritã conținutului propriei minți.
Tocmai de aceea, mã întrebam cine sau ce anume ar putea suplini aceastã lipsã fundamentalã a unui maestru calificat ?
Cred cã un posibil rãspuns ar putea fi un psiholog bun. Cred cã majoritatea oamenilor au nevoie de ajutorul unor psihologi calificați, care sã îi conducã prin meandrele propriilor minți și a-i face sã își conștientizeze acel strat gros de propriile frici, fobii sau obsesii. Odatã conștientizate, echilibrate și depãșite aceste obstacole, beneficiile sunt multiple. Pe de-o parte, viața lor de zi cu zi se îmbunãtãțește, cãci depãșindu-și scindãrile interioare, unificați la nivel de psihic, ei devin mai puternici și chiar mai fericiți. Și de la acest moment poate începe cu adevãrat și acea etapã de ascensiune dincolo de mintea discursivã.
