de Mihai Rapcea Ne-am obișnuit din pãcate, în mod tragic, sã acceptãm ca pe un dat al destinului implacabil al politicii românești, furãciunea electoralã, indiferent de haina pe care o îmbracã.  Nu întâmplãtor a fost atât de popular sloganul: ”Voi nu puteți fura, cât putem noi vota”. Românul e inventiv din fire așa cã în folclorul nostru politic apar la fiecare nou scrutin, noi metode a de fura la vot. Începând cu de-acum banalul turism electoral – cu al sãu vot multiplu (oameni luați cu autobuzele, care voteazã în câte 30 de localitãți), pânã la mita electoralã – cu toate formele ei tragicomice (de la telefoanele mobile oferite de Vanghelie pânã la pungile cu ulei, zahãr și fãinã oferite de Onțanu, trecând prin mesele festive oferite de candidații din primãriile sãtești în cârciumile de lângã secțiile de votare) în România – furtul a devenit regula, iar votul cinstit, excepția (na, cã pânã și tastatura îmi furã câte o literã – cã am apãsat din greșealã tasta insert :)). Furtul are istoria lui, în funcție de zonã și oameni. De la furtul persuasiv, țigãnesc (luatul sãtenilor pe sus la vot, din case, cu ceata de lãutari care le cântã la poartã, plãtiți bineânțeles de primar.), pânã la furtul tâlhãresc, violent (a fãcut carierã imaginea cu turnãtorul satului, care se uita din cabina de vot alãturatã, pe furiș, print-o gaurã în perdeaua despãrțitoare, la ce voteazã țãranul, iar pe cel ce vota ”greșit” îl însemna pe furiș cu cretã pe hainã, la ieșirea din cabinã. Cei însemnați astfel erau luați la bãtaie fãrã nici o explicație de cãtre bãtãușii satului, care așteptaul la ieșirea din secția de votare – astfel ca frica sã le dea ”gândul cel bun” votanților ”nehotãrâți”). Ultima noutate în materie de furat e cea cu telefonul mobil. O știați !? Nu !? Atunci v-o deslușesc eu: imaginați-vã secția de votare, unde, dupã încheierea votului, se deschid urnele și se numãrã voturile. Sunt controlați corporal cei ce numãrã, stau cu mânecile suflecate, nu au voie sã aibã pixuri (ca nu cumva sã invalideze voturile adversarilor), cu alte cuvinte, cei ce numãrã dicteazã altora care scriu. Ei, dar toatã lumea are telefoane mobile, cãci – nu-i așa, ce rãu poate face un telefon mobil procesului de numãrare a voturilor ? Pãi ARE oameni buni ! Ultima modã de a anula voturile adversarilor era aceea ca cel ce numãrã voturile sã aibã asupra lui un telefon mobil cu clapetã. Pe interiorul clapetei, are lipit cauciucul unei ștampile de vot și din când în când mai pune telefonul pe masã (întâmplãtor, pe buletinul de vot al adversarului, și apoi exclamã: ia-tete, ce minune, un buletin de vot cu douã ștampile ! Ia sã îl trecem noi la nule… Revenind la prezentul nostru trist (cãci euro a crescut ca viteazul din poveste), mã amuzã amar ”întrecerea socialistã” dintre instituțiile statului la numãrãtoarea bobocilor de votanți: pe de-o parte aparatul administrativ comite ”genocid” dupã ”genocid” ”omorând” votanții de pe liste cu zecile de mii pe orã, mai ceva ca Hitler cu evreii, în vreme ce Parchetul umblã prin țarã travestit în Patriarhie și cere de la dreptcredincioșii votanți lepãdarea de satana cu jurãminte pe Sfânta Scripturã. Pentru prima datã în strâmba și dubioasa noastrã istorie electoralã, avem șansa de a urmãrii dimensiunile apocaliptice ale furãciunii la vot. Dramatic este faptul cã poporul – înfometat, blazat și scârbit de tot tãmbãlãul, iese la vot din ce în ce mai anemic, fapt ce alimenteazã din plin posibilitãțile de fraudã, cãci cu cât sunt mai puțini votanții reali, cu atât mai puțin este de furat pentru a disimula rezultatele pe bune. În tot acest  balamuc politic, bãtrânul bolșevic Iliescu urlã cu bale invective împotriva procurorilor care își permit sã facã numãrãtorile paralele cu cele ale aparatului administrativ controlat de USLiști, în vreme ce Adrian Nãstase – din celula lui ”jilavã” delireazã sumbru în paginile Jurnalului Național și pe blogul personal, visând cu ochii deschiși ”cum ar fi fost dacã” ar fi furat un pic mai mult la alegerile prezidențiale din 2004… Personal, eu nu sunt pentru pușcãrie, pentru astfel de intelectuali ”fini” de talia lui Nãstase. De altfel, tratamentul nu se potrivește de nici o culoare cu înalta sa ”talie” de fost om politic… ce reeducare sã îi ofere lui Nãstase pușcãria ? Cum sã îl îndrepte ? Nu era mai bine cum se proceda pe vremuri de cãtre domnitori ? Boierii cãzuți în dizgrație erau exilați la câte-o mãnãstire, așa, pânã le dãdea Dumnezeu ”gândul cel bun” și se îndreptau prin post și rugãciune. Sunt curios cu ce gânduri ”pioase” va ieși Nãstase din pușcãrie peste 3 luni (cã atâta mai are de executat !). Oare îl va ierta ”creștinește” pe Traian Bãsescu !? Eu cred cã deja își face schema câștigãtoare la la loteria votului 6 (județe) din 49, din 2014…]]>