Lecția șamanului

 Tânãrul șaman își pregãti desaga de cãlãtorie, apoi îngenunche la picioarele Bãtrânului, care îi dãdu binecuvântarea de drum lung. La prima geanã a zorilor, urca deja poteca abruptã în vreme ce satul dispãrea în urma lui, dupã un colț de stâncã. În timp ce urca voinicește versantul muntos, deveni brusc nostalgic dupã satul sãu și dupã Bãtrân. Nu pãrãsise niciodatã satul, cu excepția micilor incursiuni în cãutare de plante, pe tapsanurile abrupte din apropierea satului, alãturi de Bãtrân. De mic copil fusese încredințat bãtrânului de cãtre pãrinții sãi. Fusese un copil bolnãvicios, cãzând adesea în crize în care își pierdea cunoștința. Bãtrânul vãzuse în boala lui un semn al zeilor, care cereau copilul pentru a urma calea Spiritelor. Așa cã familia lui îl vânduse Bãtrânului conform ritualului, pe fereastrã, pentru ca spiritele bolii, care așteptau la ușã, sã nu îl urmãreascã. Bãtrânul îi schimbase și numele, pentru ca spiritele rele sã îi piardã urma. Anii au trecut, iar plantele și incantațiile Bãtrânului l-au ajutat sã creascã puternic și sãnãtos. Învãțase de la Bãtrân tot ce l-a putut învãța. Îl asista în ritualurile pentru bolnavi, bãtând ritmic, în mica tobã ce avea puterea de a chema spiritele vindecãtoare. Învãțase de la Bãtrân despre Spiritul fiecãrei plante de leac, despre cum și când trebuie culeasã fiecare plantã, ce invocație trebuia fãcutã pentru a face favorabil Spiritul plantei și a-i pãstra puterea în planta culeasã. Învãțase sã cãlãtoreascã, cu ajutorul tobei, cãtre Spiritul plantei, pentru a cere vindecarea bolnavului. Era pregãtit sã devinã Șaman, cãci Bãtrânul scãdea în putere de la an la an, iar satul avea nevoie de un nou Vindecãtor. Atunci, bãtrânul a luat hotãrârea sã îl trimitã sus, cãtre satele de pe versantul muntelui. A ars o mânã de plante pline de Putere, apoi și-a apãsat degetul mare în cenușa fierbine și rostind o incantație, i-a apãsat degetul pe frunte. Apoi i-a spus: – Fiul meu, du-te la șamanii din celelalte sate. Chiar dacã vei spãla semnul de pe frunte, ei îl vor vedea și vor ști cã eu te-am trimis, pentru învãțãturã. Te vor primi și vei învãța. Fiecare Șaman are calea lui, este ghidat spre vindecare într-un anumit fel. Eu sunt un Șaman al Spiritelor blânde ale Lunii, care își revarsã binecuvântarea pentru oameni prin plantele de leac. Alți șamani urmeazã alte cãi. Învațã de la ei tot ce poți și întoarce-te aici, sã ai grijã de oamenii din satul tãu. Așa cã pornise la drum, dornic sã învețe cât mai mult despre Cãile Spiritelor. A vizitat sat dupã sat, și de fiecare datã șamanul satului l-a așteptat în pragul colibei sale, fiind înștiințat de cãtre spirite de venirea sa. A învãțat Cãile Teribile și Cãile Blânde, a cunoscut spiritele strãvechi convertite în pãzitori ai Dharmei, care juraserã în fața lui Budha sã ajute orice ființã vie, din compasiune pentru suferința universalã. A învãțat sã accepte moartea ca un final inevitabil al vieții, și sã cearã Regilor Karmei o renaștere favorabilã pentru muribund.   Apoi, într-o zi, a ajuns într-un sat unde o bãtrânã șaman îl aștepta în pragul colibei sale, conform obiceiului, pentru a-i oferi învãțãtura. S-a prosternat la picioarele ei, a primit binecuvântarea, a oferit darul de învãțãcel și a fost invitat în încãperea pentru ritualuri. Spiritul tutelar al bãtrânei Șaman era un strãvechi și puternic spirit al cimitirelor, un demon convertit la Dharma de cãtre însuși PadmaShambava. Tocmai atunci, sãtenii aduceau un sãtean care cãzuse de pe o stâncã încercând sã salveze o caprã dintr-o râpã. Omul avea mai multe oase rupte și abia mai respira. Bãtrâna Șaman a cerut ca bolnavul sã fie așezat lângã foc iar apoi toți sãtenii au pãrãsit încãperea, cu excepția tânãrului Șaman. Bãtrâna a închis ochii și a început sã murmure invocația. Apoi, a plesnit din palme de trei ori deasupra capului, iar când a deschis ochii, orice fracturã dispãruse, iar oasele bolnavului se sudaserã ca prin minune. Tânãrul șaman a pipãit uimit bolnavul, cãutând urmele fracturilor. Oasele erau netede, ca și cum nu ar fi fost rupte niciodatã ! Încântat, a cerut învãțãtura respectivã, iar bãtrâna i-a oferit transmisia. A aruncat în foc cele 5 ingrediente plãcute Bãtrânului Spirit, a desenat cu praf de cãrbune din oase mandala acestuia și l-a învãțat pe tânãrul Șaman cum sã invoce puterea vindecãtoare a acestuia, șoptindu-i la ureche Cuvintele de Putere. I-a atras atenția cã Bãtrânul Spirit este un spirit Teribil, iar invocarea lui trebuie fãcutã cu multã umilințã. Încântat de cele învãțate, tânãrul șaman a pãrãsit chiar a doua zi satul bãtrânei Șaman, plecând spre casã. Simțea cã lecțiile lui au luat sfârșit, cã a primit toatã cunoașterea necesarã pentru a-i ajuta pe oamenii din satul sãu. Dar se însela ! Ajuns în sat, Bãtrânul l-a îmbrãțișat cu afecțiune, iar el i-a oferit cu lacrimi în ochi, darurile de discipol. Bãtrânul le-a acceptat și l-a invitat în casã. Cu impetuozitatea specificã tinereții, tânãrul șaman a început sã turuie pe nerãsuflate, despre toate minunãțiile vãzute și învãțate, iar spre surprinderea lui, descoperi cã bãtrânul era deja la curent cu multe din peripețiile sale, semn cã Spiritele protectoare îl însoțiserã în cãlãtoria sa. În acel moment, se iscã mare zarvã în fața locuinței Bãtrânului. Sãtenii aduceau un bãrbat ce cãzuse de pe cal și avea o fracturã la un picior. Bãtrânul i-a invitat pe sãteni sã așeze bolnavul lângã foc și a început sã prepare plantele de leac și atela, dar tânãrul șaman l-a oprit cu un gest, și i-a cerut sã îl lase pe el sã facã vindecarea, cu ajutorul Bãtrânului Spirit al Cimitirelor, vindecãtorul de oase. Dornic sã își împãrtãșeascã învãțãtura, a cerut sã fie chemați și șamanii celor douã sate învecinate, pentru a le arãta și lor mãiestria sa. În tot acest timp, bolnavul fãcuse febrã și gemea, cuprins de dureri, iar piciorul i se umflase. Dupã câteva ore, sosirã și șamanii din cele douã sate învecinate, iar tânãrul șaman se puse încrezãtor pe treabã. Închise ochii, vizualizã mandala, cum îl învãțase Bãtrâna, apoi când simți cã a realizat contactul mental cu Bãtrânul Spirit, rosti Cuvintele de Putere și lovi ritualic de trei ori, palmele deasupra capului. Când deschise ochii, descoperi cã nimic nu se întâmplase. Fractura era tot acolo. Copleșit de rușine, fugi din încãpere, lãsând pe Bãtrân sã se ocupe de bolnav cu leacurile sale. Se întoarse spre searã, ca un câine bãtut, și îl rugã pe Bãtrân sã îi explice de ce nu a reușit sã facã vindecarea. Bãtrânul zâmbi misterios și ridicã din umeri. Nedumerit, tânãrul șaman insistã în întrebarea sa. Atunci Bãtrânul îi spuse: – Dacã vrei sã afli rãspunsul la întrebãrile tale, du-te și cere-l Bãtrânei care ți-a oferit aceastã învãțãturã a vindecãrii oaselor. Așa cã în zori, tânãrul șaman urcã încã o datã poteca abruptã care îl ducea departe de satul sãu natal. Dupã trei zile de mers, ajunse în satul Bãtrânei, dar aceasta nu îl întâmpinã în pragul colibei. Se așezã rãbdãtor în fața ușii și își strigã numele, cerând permisiunea de a primi învãțãturã. Bãtrâna ieși din colibã, cu o figurã furioasã, înspãimântãtoare, îl luã de o ureche și îl tîrî în colibã, aruncându-l într-un colț. Tînãrul șaman se ghemui speriat, ne-înțelegând diferența de atitudine a Bãtrânei, fațã de prima sa vizitã. Plângând, îi cãzu la picioare, cerând iertare și rugând-o sã îi explice cu ce a greșit, și de ce invocația Bãtrânului Spirit a dat greș. Îmbunatã de dovezile lui de cãințã, bãtrâna se îndulci la chip și îi spuse: – Te-am avertizat cã Bãtrânul Spirit este un spirit Teribil, a cãrui invocare trebuie fãcutã cu umilințã. Se pare cã mi-ai ignorat sfaturile. – Dar am acționat plin de umilințã – protestã tânãrul șaman. – Se pare cã nu ! replicã Bãtrâna. Nimeni nu îl poate pãcãli pe Bãtrânul Spirit. Vino cu mine sã îți arãt ceva. Luându-l de mânã pe tînãrul șaman, Bãtrâna îl duse cãtre marginea satului, la o grotã micã închisã cu pietre, transformatã în locuințã. Înãuntru, lângã un foc, un bãtrân zãcea pe un pat, învelit în pãturi. – Îl vezi pe acest om ? spuse Bãtrâna. Și el a primit odatã învãțãtura de vindecare a oaselor de cãtre Bãtrânul Spirit. Vreme de mulți ani, acest om a vindecat o mulțime de oase rupte, devenind faimos pe întregul munte. Oamenii îl respectau, prestigiul sãu a crescut, o mulțime de discipoli îi ofereau aur pentru a primi învãțãtura. Treptat, datoritã orgoliului, el a uitat motivația corectã a oricãrui vindecãtor: compasiunea pentru toate ființele. El a început sã acționeze cu mândrie, dornic sã demonstreze altora mãiestria sa vindecãtoare. La un moment dat, Bãtrânul Spirit nu a mai rãspuns cererii sale, iar el s-a încãpãțânat sã insiste, de parcã cererea nu i-ar fi fost auzitã de prima datã. Acest lucru l-a mâniat pe Bãtrânul Spirit, care și-a arãtat fața sa teribilã acestui bãrbat. Dupã cum știi, de fiecare datã când o ființã suferã acest lucru se produce datoritã ignoranței. Suferințele fizice, datorate vãtãmãrilor trupului, nu sunt decât consecințele duse la extrem ale ignorãrii legii Dharmei. Ele se datoreazã încãlcãrilor Dharmei, care duc la acumularea unei karme de suferințã. Bodhisattva-șii dotați cu o imensã compasiune pentru toate ființele, pot alege uneori sã își manifeste compasiunea preluând suferința nãscutã din greșelile karmice, fapt care nouã ne apare drept o vindecare miraculoasã, instantanee a corpului fizic. Bãtrânul Spirit a a avut o afinitate simbolicã cu Dakini ale cimitirelor, oasele fiind simbolul impermanenței și iluziei. Vindecarea oaselor prin preluarea și consumarea suferinței celor vindecați este pentru el un exercițiu spiritual prin care își reaminteșete în permanențã cã Samsara înseamnã Suferințã, iar Suferința, ca și Samsara, este Iluzorie. – Și totuși, care este suferința acestui om ? întrebã tânãrul șaman. – Bãtrânul Spirit i-a dat acestui om boala oaselor fragile. Oasele lui se sparg la cea mai micã mișcare, iar pânã la sfârșitul acestei vieți, care nu este departe, nu va mai avea nici un os în corp care sã nu fie rupt. A primit practic înapoi o parte din suferințele pe care el le-a vindecat cu ajutorul Bãtrânului Spirit. Aceastã pedeapsã primitã în aceastã lume este tot o formã de compasiune, cãci îl va împiedica pe acest om ca dupã moarte, sã cadã în infernul celor mândrii și orgolioși.  Cutremurat, tânãrul șaman se prosternã la picioarele Bãtrânei, cerând iertare. Bãtrâna îl mângâie pe cap și îi spuse: – tinere șaman, greșeala ta a fost cã ai așteptat sosirea celorlalți șamani, dormic sã îți demonstrezi aptitudinile, în loc sã vindeci imediat suferința bolnavului. Bãtrânul Spirit a vãzut cã în inima ta dorința de recunoaștere și respect era mai puternicã decât compasiunea, și de aceea ți-a refuzat cererea. Mai ai încã multe de învãțat despre Cãile Spiritelor. Mergi înapoi în satul tãu și nu mai încerca sã invoci puterea Bãtrânului Spirit. Aceastã cale nu este pentru cei slabi în fața tentației orgoliului. Ai vãzut care este pericolul care te paște. Tãcut, tânãrul șaman plecã spre satul sãu. ]]>