-Primiți cu colindul? Țiparã ei, într-o voce. Am împietrit. M-au simțit prin ușã. Poate blufau. Am fãcut trei pași înapoi și m-am pus înapoi jos, lângã familie, îmbrãțișați de întuneric și liniște. – Nu înțeleg de ce nu pleacã. De ce bat încontinuu la ușã de 5 minute, deși nu am rãspuns. Ce își imagineazã, cã ne-au prins cãcându-ne pe toți și ne așteaptã? Cã ne rãzgândim? Cã dacã dormim atât de profund încât sã nu rãspundem 5 minute înseamnã cã sigur am vrea sã ne trezim ca sã auzim niște colinde și sã dãm niște bani? De ce nu pleacã? șoptesc eu,dintr-o suflare. Taicã-miu se uitã lung la mine, ca și cum n-am înțeles nimic de la viațã și îmi rãspunse simplu. – Pentru cã știu cã ne ascundem. Cã nu vrem sã ne întrerupem din ce facem ca sã auzim același cântec tâmpit a mia oarã și sã mai dãm și bani pentru întrerupere. Asta e natura românului și asta e realitatea colindului de mii de ani. Ei bat la ușã și noi ne prefacem cã nu suntem acasã. Care cedeazã primul. Ei din bãtut la ușã sau noi din prefãcut. Bunicã-miu îmi povestea cã în ’48 a stat 3 luni cu colindãtorii la ușã. Și-au mâncat opincile. Și ei și ai noștri. Dârzi ca munții cu toții. Pânã la urmã bunicã-miu a cedat și le-a deschis. Trei colindãtori muriserã de inaniție de la ei și unul de la noi. Așa a murit unchiul tãu Grigore, dumnezeu sã-l ierte, asta e situația. – Totuși, nu înțeleg. N-ar fi mai simplu sã deschidem ușa și sã le spunem cã nu primim? – Cum bã sã nu primești cu colindul, dar ce, ești neam prost? Nu îți place Crãciunul? by Radu – piticigratis.com]]>