FLORINA APROFIREI (CARE AVEA 10 ANI LA REVOLUÞIE) NU LIPSEªTE DE LA ÎNTÂLNIRILE REVOLUÞIONARILOR DE CASÃ AI LUI ION ILIESCU
În goana dupã banii ºi avantajele aduse de certificatele de revoluþionar n-a existat nicio limitã. În Monitorul Oficial apar 86 de revoluþionari care în ’89 aveau vârste cuprinse între 10 ºi 14 ani. Afacerea cu certificate nu are limite. Marii corupþi au procurat certificate de revoluþionar pentru copii sau secretare. Alþii au luat patalamale, deºi nici mãcar nu erau în þarã la Revoluþie!
Sunt multe categorii de impostori printre revoluþionari, una mai scandaloasã ca alta. Mulþi se ascund în spatele unor declaraþii semnate pe propria rãspundere, în care au înºirat banalitãþi sau fapte de vitejie aproape imposibil de verificat la 21 de ani distanþã de la Revoluþie.
Existã însã o categorie de impostori care nu se poate ascunde în spatele niciunui argument. Este vorba despre „revoluþionarii” care în decembrie 1989 erau niºte plãpânzi copii de ºcoalã, care abia descifraserã tainele Abecedarului, darãmite sã mai fi contribuit la rãsturnarea lui Ceauºescu.
Printre „luptãtorii remarcaþi” publicaþi în ultimul Monitor Oficial care conþine toþi posesorii de certificat de revoluþionar din România, apar 8 persoane care în 1989 aveau 10 ani, 7 persoane care aveau 11 ani, 15 – care la Revoluþie erau în vârstã de 12 ani, 25 de persoane de 13 ani ºi 31 de cetãþeni care aveau 14 ani! Cu toþii sunt beneficiari ai Legii 341, primesc indemnizaþii de peste 2.000 de lei pe lunã ºi alte numeroase beneficii suportate din bugetul de stat.
Încadrarea lor în lege este cel puþin penibilã în condiþiile în care textul actului normativ spune clar: „Titlul de luptãtor remarcat pentru fapte deosebite este atribuit celor care, în perioada 14-25 decembrie 1989, au mobilizat ºi au condus grupuri sau mulþimi de oameni, au construit ºi au menþinut baricade împotriva forþelor de represiune ale regimului totalitar comunist, au ocupat obiective de importanþã vitalã pentru rezistenþa regimului totalitar ºi le-au apãrat pânã la data judecãrii dictatorului”. E scandalos sã afirmi cã un copil de 10 ani ar fi putut conduce coloane sau construi baricade, dar asta nu i-a împiedicat pe preºedinþii de asociaþii sã promoveze astfel de cazuri ºi pe parlamentarii din comisia de validare sã le acorde certificate.
George Costin, secretarul de stat al revoluþionarilor, încearcã sã-i apere pe revoluþionarii din aceastã categorie: „Eu voi lua dosarele tuturor la mânã pentru a le verifica, dar vârsta nu va fi un criteriu. Depinde ce a fãcut acel copil. Pot sã fac o verificare, dacã am ceva concret. Nu pot sã mã iau doar dupã vârstã. Se pot face multe. Dar asta e instituþia, asta e situaþia”.
Secretara lui Maior, „revoluþionarã” la 10 ani
Prezenþa printre revoluþionari a unor persoane care în decembrie 1989 erau elevi în clasele primare are o explicaþie simplã: cei care au condus reþelele din interiorul afacerilor cu certificate ºi-au fãcut copiii sau cunoscuþii revoluþionari, fãrã a mai þine cont de nicio regulã, doar pentru cã s-a putut ºi pentru cã se obþineau beneficii.
Un caz concret este cel al braºovencei Florina Aprofirei, care la Revoluþie avea 10 ani ºi, cu toate acestea, a obþinut certificat de „luptãtor remarcat pentru fapte deosebite” atât în baza Legii 42/1990, cât ºi în baza Legii 341/2004. Florina Aprofirei (nãscutã la 8 decembrie 1979) este nimeni alta decât secretara lui Dorin Lazãr Maior, fost deputat PSD ºi actual preºedinte al Asociaþiei „Braºov Decembrie 1989″. Prin intermediul lui Maior, Florina Aprofirei a refuzat sã spunã care sunt faptele deosebite pe baza cãrora s-a remarcat în decembrie ’89.
Fostul deputat PSD Dorin Lazãr Maior, protectorul Florinei Aprofirei
„Nu neg faptul cã Florina este colaboratoarea mea. Eu ºtiu exact ce a fãcut la Revoluþie, dar nu vreau sã intru în amãnunte. Mã înverºunez sã nu rãspund la aceastã întrebare. Are vreun rost sã vorbiþi cu ea? Nu. Mulþi copii au participat cu pãrinþii lor, care sunt revoluþionari. Eu nu am putut sã îngrãdesc accesul nimãnui. Îmi asum responsabilitatea”, s-a eschivat Maior. Pãrinþii Florinei Aprofirei nu au certificate de revoluþionar, ceea ce face ºi mai evident cazul ei: e cu atât mai greu de crezut cã o fetiþã de 10 ani ar fi ieºit singurã pe strãzi sã participe la Revoluþie ºi, mai mult, sã contribuie la victoria ei.
În asociaþia de la Braºov mai sunt ºi alte persoane care în 1989 aveau între 10 ºi 14 ani, dar Maior tot nu crede cã asta e o problemã: „Eu nu-i consider impostori. De ce ar fi mai merituos un om matur decât un copil? Nu cred cã aceºti copii ar fi fãcut cel mai mult rãu Revoluþiei”.
Un copil de 11 ani care „împãrþea arme”
Buzoianul Viorel Ioniþã avea 11 ani când a venit Revoluþia din 1989; cu toate acestea, el are certificat de revoluþionar ºi beneficiazã de avantajele Legii 341. Tatãl sãu, Gheorghe Ioniþã, conduce „Asociaþia Revoluþionarilor Buzãu ’89” ºi are ºi el certificat. Este un caz flagrant de imposturã în faþa cãruia autoritãþile nu se obosesc sã ia nicio mãsurã. Gheorghe Ioniþã sfideazã orice urmã de bun-simþ, rãspunzând cu aroganþã în faþa unor evidenþe scandaloase. „Copilul meu meritã, sigur cã da. A fost curajos, domnule! A umblat cu steagurile pe aici. A fost cu copiii pe strãzi când se trãgea, l-am vãzut venind spre mine printre gloanþe… asta nu e ceva? A dat armament la magazinul Lumea Copiilor, la militari. El, el. Împãrþea arme, dãdea la mânã. Era ºi dezvoltat, era încã de douã ori cât dumneata (aratã cãtre reporterul „Adevãrul”, care are totuºi 26 de ani ºi o înãlþime de 1,84 m). Era mare de tot”, a încercat sã ne convingã Ioniþã. I-am spus în faþã cã afirmaþiile lui nu au niciun temei, cã un copil de 11 ani nu se poate încadra în lege oricum am da-o, dar fãrã niciun rezultat. „Domnule, era un sergent cãruia îi era fricã sã iasã ºi sã dea arme ºi i-a zis lu’ fiu-miu: «Bã, bãiatule, dã arme la soldaþi acolo!». Deci, n-a ieºit ãla, l-a trimis pe copilul meu, sã-l împuºte pe el. Din grãmada de arme, copilul cãra la fiecare post. Dacã mi-l împuºca, îmi fãceai dumneata altul? Hai, domnule, las-o în p…da mã-sii!”.
Discuþia s-a purtat într-o cafenea din Buzãu, deschisã într-un spaþiu comercial pe care Gheorghe Ioniþã l-a obþinut gratis în baza titulaturii de revoluþionar. În final, l-am rugat sã ne punã în legãturã cu Viorel, fiul sãu, ca sã auzim din gura lui despre faptele de vitejie pe care le-a fãcut la 11 ani. „Nu stã ãla de vorbã cu voi. Are treabã, e om de afaceri, cã a ºtiut sã se descurce. Cu fiu-miu ãla mic e mai greu, cã a terminat facultatea ºi nu-i gãsesc serviciu. Nu, pe el nu l-am fãcut revoluþionar. Era prea mic… avea 5 ani. Nici chiar aºa”, ne-a lãmurit Ioniþã.
“Copilul meu meritã, sigur cã da. A fost curajos, domnule! A umblat cu steagurile pe aici. A fost cu copiii pe strãzi când se trãgea.”
Gheorghe Ioniþã
revoluþionar din Buzãu
„Voi ce p… mea aþi fãcut la Revoluþie?”
Multã imposturã ne-a fost dat sã vedem în peregrinãrile noastre prin þarã, fãcute în slujba serialului „Misterele Revoluþiei”. Fel ºi fel de oameni, mulþi dintre ei cu tâmplele albe, de-þi era mai mare ruºinea sã-i întrebi dacã nu le e ruºine. La Constanþa, spre exemplu, am dat peste Constantin Voicu, preºedintele „Asociaþiei Revoluþionarilor Phoenix”, având sediul într-o magherniþã de la subsolul blocului. Chiar ºi aºa, Voicu are 21 de membri cu certificate de revoluþionar, printre care ºi Stelicã Roºca, vecinul sãu de la etajul 1 (el stã la 2), pe care l-a numit vicepreºedinte.
Constantin Voicu (71 de ani) a avut o viaþã agitatã. A þinut trei neveste, cu care a fãcut cinci copii. Pe trei dintre ei (un bãiat ºi douã fete) i-a fãcut revoluþionari cu certificat. Bãiatul, Cezar, a trecut de preschimbare ºi beneficiazã de drepturi ºi în prezent. De ultima nevastã, bãtrânul Voicu s-a despãrþit recent, dupã un scandal care a ajuns pânã în paginile ziarului „Libertatea”, unde soþia l-a acuzat cã i-ar fi oferit un certificat de revoluþionar ca sã renunþe la pensia alimentarã.
Când nu se ceartã cu soþia prin ziare, Voicu se întâlneºte cu vicepreºedintele sãu ºi trimite petiþii la Bucureºti, cerând respectarea Punctului 8 de la Timiºoara ºi douã miliarde de euro pentru întreþinerea asociaþiei pe care o conduce. Înainte sã vi se parã amuzant, trebuie sã ºtiþi cã aceºti oameni încaseazã indemnizaþii de 2.000 de lei lunar în semn de recunoºtinþã faþã de „eroismul” lor. Mai multe informaþii pe aceastã temã citiþi în interviul de mai jos.
„Adevãrul”: Dumneavoastrã aþi avut certificat de rãnit pânã în 2004, iar dupã aceea, când s-a dat noua lege, aþi primit certificat de „luptãtor”. Cum vine asta?
Constantin Voicu: Pãi, am avut, cã am fost rãnit la Revoluþie. Mi-a dat cu arma în cap ºi în mânã. Cine m-a lovit? Eu ºtiu? Unii îmbrãcaþi.
Unde v-au rãnit?
În p…ã m-au rãnit! Nu v-am spus cã mi-a intrat o schijã în mânã? Cine ºtie cine a aruncat o petardã ºi, fiind pietriº, mi-a intrat o piatrã. Am act de la medicina legalã. Dupã aia m-au lovit în cap.
Le-aþi fãcut dosare de revoluþionar fiicelor dumneavoastrã, care în 1989 aveau 12, respectiv 13 ani. Ce au fãcut ele la Revoluþie?
Aduceau mâncare la revoluþionari. Pe acolo se trãgea. Fetele mele, aºa cum erau de mici, ajutau acolo, îi ajutau pe ãia de la Casa Albã (n.r. – sediul Judeþenei de Partid Constanþa) sã mãnânce.
Doar nu le bãgau mâncare în gurã?
Duceþi-vã, bã, cã nu mai vorbesc cu voi! Tãceþi din gurã, cã nu vã pricepeþi!
Ce conþinea dosarul lor?
De unde sã ºtiu eu? Ele ºi-au fãcut dosarul.
La 12-13 ani îºi fãceau singure dosar de revoluþionar?
Ele, împreunã cu un cineva, un terþ. Au avut ele pe unul din ãsta mai priceput, care le-o fi zis: „Lasã, mã, cã vã dau eu declaraþie cã aþi fost acolo”. Fata cea micã face parte din Asociaþia Phoenix, a mea. Cealaltã ºi cu bãiatul fac parte din Asociaþia Tomis.
Bãiatul ce fãcea la Revoluþie?
Cezar era taximetrist. Vedeþi cã ãsta e mare, nu vã mai repeziþi ca musca în lapte. Taximetriºtii se duceau, ajutau, fãceau…. dracu’.
Ne-aþi arãtat niºte hârtii în care solicitaþi douã miliarde de euro de la stat pentru asociaþia dumneavoastrã. Nu e cam mult?
Nu e. Au dat la toþi ºi nouã nu ne-au dat nimic. Pentru calculatoare, pentru spaþiu. Sã ne dea. Asociaþia dumneavoastrã n-are nicio activitate, e la subsolul blocului. De ce sã vã dea banii ãºtia?
Pãi, la alþii de ce le-a dat? Mie sã-mi dea bani. Bani!
Sediul „Asociaþiei Revoluþionarilor Phoenix Constanþa“
De ce sã nu ne dea nouã sau altcuiva?
Pãi voi ce p…a mea aþi fãcut la Revoluþie? Eu am fost acolo, bã! Pe mine m-a împuºcat.
Primiþi indemnizaþie pentru asta.
Tãceþi, bã, din gurã! Sunt bolnav ºi mã enervaþi, poate fac comã, în p…a mea.
Vicepreºedintele Stelicã, prezent ca martor, încearcã sã calmeze spiritele în timp ce îºi mângâie îngrijorat chelia purulentã. „Lasã, mã, Costele, bãieþii sunt tineri. Mai bine adu-mi alifia aia, cã iar a început sã-mi curgã din chelie, de la vopseaua aia de pãr. Ai zis cã-mi dai. Îmi dai?”. „Îþi dau, bã, dã-te dracu'”, rãspunde, autoritar, preºedintele. Dupã o scurtã pauzã în semn de compasiune faþã de problemele vicepreºedintelui, reluãm întrebãrile.
Câþi bani aþi luat din indemnizaþia retroactivã?
600 de milioane de lei. Din ãia vechi. Au fost buni.
Pãi, gata? Nu mai sunt? (n.r. – la momentul interviului trecuse o lunã de la încasarea banilor)
Gata. M-a pus dracu’ ºi i-am dat femeii mai mult de 200 de milioane, de ºi-a fãcut o casã în Prahova. Cã e mã-sa bolnava, are un pic de cancer. I-am ajutat cu bani.
Aþi meritat banii ãºtia?
Cum sã nu merit, bã, dacã am fost acolo?
Am vãzut ºi noi imagini de la Revoluþia din Constanþa. A fost mai mult aºa, o voie bunã. Plus cã înainte de fuga lui Ceauºescu n-a ieºit nimeni.
Ce ºtiþi, voi, bã? Au fost lupte mari pânã încolo, spre 25-26 decembrie. Am ieºit la balcon, am salutat lumea aºa (n.r. – încruciºeazã mâinile ca ºi cum ar fi încãtuºat). Nu mai vorbiþi dacã nu ºtiþi!
L-a rãsturnat pe Ceauºescu în Germania
La fel de flagrantã precum cazurile „revoluþionarilor” de 10-11 ani este situaþia constãnþeanului Nicolae Ciurdea. Acesta are certificat de „luptãtor remarcat pentru fapte deosebite” cu toate cã în zilele Revoluþiei din 1989 nu se afla în România! Contactat de „Adevãrul”, Ciurdea a declarat pe un ton relaxat: „Acum sunt în Barcelona, nu pot sã dau informaþii despre ce am fãcut eu ca sã merit certificatul de revoluþionar. Dacã eram în þarã la Revoluþie? Nu pot rãspunde prin telefon”. Am reuºit totuºi sã aflãm ce a fãcut Nicolae Ciurdea în decembrie ’89. Ne-am lãmurit la asociaþia din care acesta face parte, „Asociaþia Revoluþiei 1989 Constanþa”. Gheorghe Turcu, ºeful acestei organizaþii, ne-a explicat: „Ciurdea are certificat de revoluþionar absolut meritat, deºi era plecat din þarã în momentul Revoluþiei. El a ocupat Ambasada României din Germania. A fãcut un lucru extraordinar, a intrat peste ei. Era pazã nemþeascã, nu te joci, ãla trage cu pistolul în tine. A fãcut un artificiu ºi i-a pãcãlit, cã românul e inventiv, aºa e el, se descurcã peste tot”.
