Rãcnetul etilic al luptei de clasã ANAF   scris de Mihai Rapcea  În calitatea noastrã de avocați, de apãrãtori ai clienților ce ne angajeazã, nu ne este deloc indiferent bunul mers al societãții, respectiv al aparatului de stat, cu tot ce înseamnã el: administrație publicã, sistem de sãnãtate, protecție civilã, etc. Sã nu uitãm cã profesia de avocat a apãrut în zorile Antichitãții, în Grecia și Roma, prin transformarea oratorilor în apãrãtori ai unor cauze generale sau particulare. Din aceastã perspectivã, prin întoarcerea la originile sale, avocatul trebuie sã își asume și aceastã funcție de apãrãtor al intereselor cetãțenilor, de unde rezultã și implicarea sa activã în treburile cetãții, activitate denumitã în vechime, Politicã. Meritã amintit faptul cã oratorul antichitãții, transformat în avocat al unei cauze, nu percepea niciodatã un onorariu pentru activitatea lui de amicus curiae, lucru care nu mai este valabil astãzi, fapt ce și atrage într-o oarecare mãsurã oprobiul și invidia unora. Totuși, în chestiunile publice, de interes general, meritã sã fim avocații majoritãții, vocea conștiinței cetãții, și sã arãtãm cu degetul în public anumite tare sociale sau mãsuri strâmbe ale guvernanților, pentru a ajuta la îndreptarea lor grabnicã. În ce mã privește, îmi îndeplinesc aceastã “sacrã datorie” astãzi, prin acest material ce ar trebui sã se constituie într-un semnal de alarmã privind una dintre mãsurile aberante luate de guvernanți prost pregãtiți, ce nu înțeleg mecanismul sistemului administrativ pe care îl conduc. Despre ce este vorba, concret? Cu toții cunoaștem cã poliția, în spețã polițistul (fostul milițian, cu caschetã, cãtușe, pistol și bulan), se ocupã cu menținerea ordinii și liniștii publice, cu prinderea rãufãcãtorilor, sesizarea plângerilor de naturã contravenționalã sau penalã și (parțial) cu soluționarea lor, efectuarea cercetãrilor prealabile (acte premergãtoare) în dosare penale sub îndrumarea procurorului,  de unde și organizarea poliției de proximitate pe Secții de Poliție, arondate câte unei zone și unui numãr de locuitori. Poliția mai are și alte numeroase funcții administrative, printre care eliberarea cãrților de identitate și a cazierelor judiciare. Deci, polițistul comun (specia) are destul de multã treabã în contextul pauperizãrii populației, creșterii criminalitãții și violenței domestice și stradale, fiind cocoșat de atribuții venite de la șefi, având în vedere și faptul cã la fiecare 5000 de locuitori ai Bucureștiului avem un polițist desemnat sã se ocupe de toate acestea… Ei bine, polițistul, aceastã specie pe cale de dispariție (în sensul cã moare de tânãr din cauza stresului și nu prea apucã sã își mãnânce pensia), s-a trezit de câteva luni împovãrat de cei “de sus”, cu noi sarcini și atribuții de servici ce nu au nimic de-a face cu activitatea sa – de protecție a cetãțeanului. În concret, este vorba despre pohta celor de la Agenþia Naþionalã de Administrare Fiscalã de a-și subordona gloaba polițistã la cãruța triumfului creșterii cotei de colectare a taxelor și impozitelor, prin trimiterea acestuia “în teren”, la comercianți, în vederea verificãrii activitãților comerciale, atribuții ce reveneau pânã mai ieri, alaltãieri, inspectorilor Gãrzii Financiare, specie de funcționar public și ea pe cale de dispariție, din lipsã de fonduri. Dacã acum 2-3 ani, Guvernul Boc “amenința” cu angajãri masive în rândurile inspectorilor Gãrzii Financiare, pentru verificarea agenților comerciali evazioniști, astãzi Guvernul s-a rãzgândit și nu mai angajeazã inspectori. S-a gândit în schimb, cã dacã tot are milițieni care stau degeaba și freacã menta prin secția de poliție – cum fac ei, prin birourile Ministerelor, de ce sã nu îi foloseascã pe bieții milițieni, fãrã pregãtire de specialitate în domeniul controlului financiar, la prins evazioniștii din piațã, dându-le sarcini ANAF ?! Așa cã, dacã aveți cumva vre-o problemã specificã (o bãtaie pe stradã, un scandal, un viol în lift, o stargere de apartament, un furt din mașinã, o altercație în trafic) și sunați la 112 sã vã trimitã un polițist de la Secție,  s-ar putea sã vã treziți cu acel rãspuns suav și stereotip al robotului operatorilor de telefonie mobilã, care în cazul de fațã ar suna la genul: “Momentan, toți angajații noștrii se aflã pe teren, implicați în activitãți de fotografiere (fațã verso și plan de ansamblu) al sticlelor de bere, țuicã, vin, lichior și alte alcooluri, de la magazinele din piațã. Vã rugãm reveniți… mâine.” Cãci asta a ajuns sã facã polițistul de proximitate. Merge la nea Costicã din colț, îi dã bunãziua și se apucã sã îi înșire TOATE sticlele de alcool expuse (și cele din depozit) pe tejghea, la fotografiere (deh, activitate criminalisticã !). Apoi, îi cere sã vinã la secție cu toate actele firmei, inclusiv acte de proveniențã a mãrfii (facturi și chitanțe, documente transport marfã, etc.) pentru verificãri… și asta doar în prima fazã ! Pentru cã el, polițistul, ajuns tam-nestam  organ de cercetare prealabilã al ANAF-ului, trimite pozele la “specialiștii” ANAF în investigarea fraudelor, care le vor analiza și vor spune (pe bazã de pozã !) care bãuturã este falsificatã și care nu, pentru care s-a plãtit acciza la alcool și pentru care nu! Unde mai este respectul pentru cetãțeanul plãtitor de taxe și impozite ? Unde este respectarea prezumției de nevinovãție, în condițiile în care “planul de acțiune al Serviciului Județean de Investigare a Fraudelor” impune verificarea TUTUROR comercianților de alcool ? Unde este respectarea principiului proporționalitãții mãsurilor adoptate, principiu de bazã în administrația publicã ? Și care ar fi pânã în prezent rezultatele acestei campanii de anchetare în masã a comercianților de alcool, bazate pe “degustarea” pe bazã de pozã (prin metode paranormale, desigur) a alcoolului falsificat, când falsificarea timbrelor și a actelor de proveniențã a atins aproape  perfecțiunea originalelor !? Unde mai pui și faptul cã, in Romania, media anuala a consumului de alcool (oficial !) este de peste 15 litri pe cap de locuitor, in timp ce in Uniunea Europeana (UE) este de doar 12 litri, conform rapoartelor publicate de Organizația Mondialã a Sãnãtãții… Deci vorbim despre un volum de sticle de alcool pe piațã ce depãșește puterea de verificare a poliției, a alcoolului vândut, prin metoda de fotografiere a sticlelor putând fi verificate probabil doar 0,01% din marfa pusã în circulație la un moment dat pe piața alcoolului din România ! Și sã spunem cã dupã 2 luni de verificãri, se descoperã cã asupra unei sticle de vodcã de la un comerciant, existã suspiciuni cã e de proveniențã ilicitã și conținea alcool falsificat. Unde e șmecheria !? Respectivul va putea contesta oricând, în fața oricãrei instanțe o mãsurã de sancționare luatã pe baza unei poze amatoristice, cãci marfa, între timp, s-a vândut de mult (cãci suntem un popor tare însetat… de dreptate, nu-i așa ?!). Desigur, imbecilii care au gândit aceste mãsuri aiuristice nu au fost interesați de sãnãtatea populației (fabricile ilegale de alcool și traficul de frontierã cu alcool fãrã accize își vãd în continuare liniștite de treabã, cotizãnd la “centru”) sau de pericolul de a lãsa descoperit un sector al securitãții cetãțeanului, prin implicarea polițistului în activitãți ce nu țin de competența și pregãtirea lui. Ei, sunt obsedați doar de faptul cã cineva își permite sã bea (în cinstea Statului !) fãrã sã îi plãteascã acestuia “partea leului” ! Cã unii s-ar putea sã respire fãrã sã dea Cezarului ce se cuvine Cezarului ! Nu conteazã cã prezența polițistului ore în șir în cârciuma/barul/magazinul unui comercint onest îi alungã acestuia clienții sau îi blocheazã activitatea. Trãiascã tiumful ANAF-ului în lupta de clasã, trãiascã și înfloreascã îndeplinirea Planului Cincinal la colectarea accizelor pe alcool ! sursa: adsa.ro]]>