Avem din nou Sãrbãtori. Învierea Domnului. În biserici, preoþii þin slujbe, miruiesc, spovedesc ºi împãrtãºesc. Credincioºii þin postul, dupã puteri. Necredincioºii, ca mine, îºi fac doar o cruce mare, aprind lumânarea ºi spun Hristos a Înviat. Nespovediþi ºi neâmpãrtãºiþi. Ne doare pe careva cã nu ne-am lepãdat de povara pãcatelor din trecut, prin spovedanie ? În goana dupã cumpãrãturi, cu gândul la masa de Paºti, în febra pregãtirilor, nici nu ne mai pasã, uitãm cu totul de suflet. Comuniunea cu Hristos prin împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele Lui ?! Unii dintre noi, nici nu ºtim ce e aia. Le-am primit ritual, o datã la Botez ºi o datã la Cununie. ªi astfel, Învierea lui Hristos rãmâne doar o vorbã goalã pentru noi, cãci în noi nu învie nimic. Ne bucurãm ca niºte sclavi ai societãþii moderne, la gândul cã avem câteva zile libere în care sã trândãvim, îmbuibaþi, în faþa televizoarelor sau la un grãtar, ºi cam atât. La asta s-a redus pentru noi, ÎNVIEREA. Dar desigur, Paºtile sunt prilej bun de socializare. Aºa cã petrecem ore în ºir trimiþând tuturor mesaje pioase, pline de luminã, pace, bucurie ºi gânduri bune. ªi aºteptãm rãspunsul tradiþional la sutele ºi miile de “Hristos a Înviat” pe care îi aruncãm în stânga ºi în dreapta, sã ºtie lumea cã suntem creºtini ºi þinem la tradiþii, adicã suntem oameni buni. Pentru mine, acest Paști este un nou prilej de întristare. Cãci vãd încã o datã groapa spiritualã în care mã aflu. Vãd la ce distanþã imensã mã aflu de Lumina Dumnezeiascã. ªi nu doar eu, ci ºi cei din jurul meu. ªi prefer sã mã retrag, departe de oameni, sãtul în egalã mãsurã de ipocrizia mea ºi a lor. De toate minciunile pe care mi le spun mie ºi altora. Dacã aº putea, aº pleca la un milion de kilometri distanþã de mine ºi de voi, mincinoºii mei prieteni. Dar nu pot. ªi mâine ne vom zâmbi încã o datã, voi mai fals, eu poate mai puþin, voi citi în continuare în ochii voºtri minciunile, invidia, lãcomia ºi lipsa de bun simþ. ªi voi fi în egalã mãsurã dezgustat de voi cât ºi de mine, cãci ne meritãm unii pe alþii deoarece nici eu nu sunt cu nimic mai bun ca voi. Poate cã singura diferenþã dintre voi ºi mine constã în faptul cã eu sunt mai sensibil la ipocrizie ºi fãþãrnicie. Dar mã acomodez repede. Marea pãcãlealã care ne face sã ne suportãm pe noi înºine este faptul cã FÃRà EXCEPÞIE, ne credem mai buni decât cei din jurul nostru. Nu conteazã la ce. Eu, la scris, spre exemplu. Aerul secret de superioritate ºi condescendenþã cu care îi abordãm pe ceilalþi are o duhoare oribilã ce nu e depãºitã decât de invidia cu care îi privim pe cei pe care suntem forþaþi sã îi vedem ca fiindu-ne superiori. De aceea, îi înþeleg pe asceþii care fug de oameni ca de o duhoare puturoasã, cãci ei sunt cei mai sinceri dintre noi, pãmântenii. Am ajuns într-un asemenea hal de intoleranþã faþã de aceastã “duhoare” umanã, încât în rarele mele momente de sinceritate, cum sunt cele de sãrbãtori, devin sãlbatic, antisocial, sunt dur, tãios și expeditiv cu cei din jur, neplãcut ca prezențã și prefer sã mã izolez de oameni. Nu vã faceți griji. Odatã ce suferința provocatã de Lumina Lui va trece, mã voi întoarce la minciuna de zi cu zi. Hristos a Înviat ! Însã în mine, nu, din pãcate. Am rãmas tot eu, cel vechi și plin de defecte. De aceea, nu vã transmit aceastã urare, cãci știu cã v-aș obliga sã mãrturisiți mincinos, cã Adevãrat a înviat, și în voi, ceea ce știu cã nu e cazul în marea voastrã majoritate. De aceea, am o singurã salutare pentru voi. O rugãminte: sã mã iertați pentru toate minciunile, ura și ipocrizia de care am dat dovadã fațã de voi, cei care mã cunoașteți. Nu pot promite cã nu voi mai face pe viitor, din pãcate asta e natura mea umanã. Promit însã cã mã voi strãdui în continuare, sã fiu mai aproape de Luminã.]]>