Dovada ca UDMR este la guvernare, de facto, iar Ponta este o sluga umila a ungurilor

Prefectul de Covasna, a fost înlãturat dupã ce și-a permis sã-i critice pe extremiștii maghiari care au vandalizat drapelul României. Ponta a dat astfel dovada cã este un slugoi  al iredentismului maghiar,  a extremiștilor UDMR, ba mai mult, sancționând pe românul care a condamnat vandalizarea Drapelului României s-a așezat el însuși în același plan cu vandalii care au batjocorit simbolul românesc. Ponta dezvãluie astfel cine este el de fapt, sub acoperirea de copilot al unui șofer maghiar, respectiv un ticãlos de susținãtor al atentatorilor la adresa drapelului țãrii. UDMR-ul cu concursul lui Ponta au ales calea cea mai josnicã de a-i închide gura prefectului de Covasna care a “deranjat” prea mult și a fost schimbat cu o marionetã care sã-l nu îi mai deranjeze pe extremiștii maghiar, ceva de genul prefectului de Harghita, Jean-Adrian Andrei, omul de casã al deputatului PSD de Harghita, Mircea Dușa. Acesta este un susținãtor al pretențiilor bolnave ungurești și o slugã a UDMR, prefectul județului Harghita fiind cel care refuza sã aplice legea în cazul indicatoarelor rutiere din Miercurea Ciuc inscripționate în limba maghiarã. Același pidosnic slugoi bozgoresc a refuzat sã sancționeze primarii din județ care arboreazã ilegal drapelul Ungariei sub motivul cã el este discromatic și nu vede culorile cârpelor maghiare fluturând pe clãdirile din județele României, urmând sã vadã mai bine dupã ce-și va face o operație la ochi, cu drujba. Liderii UDMR au salutat decizia lui Ponta și au adãugat batjocoritor cã “se bucurã cã Guvernul și premierul Victor Ponta și-au dat seama cã în județ Codrin Munteanu a fost un factor destabilizator”. În urmã cu câteva zile scriam despre vandalizarea drapelului României în ziua de 24 ianuarie, ziua de sãrbãtorire a Unirii Principatelor, chiar în fața sediului Prefecturii din Covasna în apropierea Pieței Mihai Viteazul. Pentru prima oarã în viațã, cred am lãudat un pesedist, prefectul de Covasna, Codrin Munteanu, care s-a dovedit un român dintr-o bucatã, deoarece a condamnat ferm gestul desacralizator și a indicat cine sunt autorii morali ai atacului la drapelul României. Președintele UDMR Covasna, Tamaș Sandor, șeful Consiliului Județean și primarul Antal Arpad sunt niște adevãrați teroriști, nu doar în afirmații, deoarece public cei doi au susținut ideea autonomiei pe calea “modelului “kosovar, cu arma în mânã. Primarul orașului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, a fost cel care a organizat strângerea de semnãturi pentru scoaterea Armatei Romane din oraș, cu ceva vreme în urmã. Ponta, țucãlar maghiar Am mai scris cândva despre Ponta cã este doar un amãrât de țucãlar cu zurgãlãi atins de țicneala, un închipuit sonat și scos din anonimat de cãtre Nãstase și Ilici pe post de maimuțica care turuie ca o morișcã numai tâmpenii. Prin 2011 micul Titulescu – i se mai spunea în partid și micul Nãtãflescu, sau El Che de Vece – plângea cu lacrimi de șobolimbozaur dupã UDMR. Neprețuitul Victor Viorel Ponta, extrem de relaxat la nivel intelectual, pânã la deranj mintal total și capabil din douã vorbe sã se trimitã în derizoriu pe sine însuși cu partid cu tot afirma oximoronic cã „Bãsescu este nazist bolșevic! “deoarece “dezvoltã o strategie pentru divizarea comunitãții maghiare din România și slãbirea UDMR “.  Ponta se afla atunci în vizitã de lucru, în teritoriu, la Pitești, în fieful baronetului Nicolescu, alãturi de Nasty boy, cel care l-a propulsat din  spate atâția ani. Dedicat ca de obicei, lui Traian Bãsescu, veșnica sã obsesie, Ponta s-a depãșit atunci pe sine însuși, cu un discurs halucinant în care amesteca imprecația la adresa președintelui cu rudimente de „analizã ideologicã “, de o stupiditate deconcertantã.  Ponta a ținut sã precizeze la Pitești cã Bãsescu vrea sã destructureze UDMR, ceea ce ar face parte dintr-o „strategie împotriva României și a intereselor României, pentru a slãbi UDMR în așa fel încât sã nu mai fie reprezentat în Parlament.” Din acest motiv, zicea Ponta, Bãsescu ar avea în comun “valori bolșevice sau fasciste sau naziste, tot acolo “. La vremea aceea am crezut cã Ponta e doar un decerebrat inept deoarece a crescut pe marginea pistelor de raliu auto, iar bibliotecile nu s-au aflat pe ruta sa existențialã. M-am gândit cã cineva îi pune din când în când vorbe în gurã, cam alandala, el le amestecã și le scuipã și din cauza asta iese câte un haloimãs de toatã frumusețea.  Însã abia acum se valideazã pe deplin ideea cã Ponta chiar credea cã o strategie de eliminare a UDMR din Parlament – admițând cã ar fi existat vreuna – ar fi o strategie împotriva intereselor României! Ponta de fapt era principalul avocat al UDMR, la vedere! Așadar, temerile lui Ponta cã Bãsescu ar putea „submina “UDMR reflectau pe de o parte pe deplin ecoul din umbrã al bolșevicului Ion Iliescu, cel care a crescut paternal UDMR-ul la sânul sãu, dar pe de altã parte configureazã profilul unui lider de partid – PSD – cu totul dedicat susținerii agregatului antiromânesc visceral al rețelei UDMR. Cu sau fãrã voie, gura idiotului adevãr grãiește. La Pitești, fãrã voie, Ponta a devoalat substanța ideologicã profund antiromâneascã a partidului sãu, în care a fost instalat pe scaun, pe post de maimuțoi, de cãtre sinistrul criminal cu mâinile roșii de sânge de români, Tataia Ilici. UDMR, creația lui Iliescu Isteria lui Ponta pe tema defavorizãrii UDMR era alimentatã din fundal de isteria lui Tataia Ilici, adevãratul fondator și susținãtor din umbrã al UDMR, organizație înființatã în data de 25 decembrie 1989, imediat ce Iliescu și-a anunțat stãpânii cã a trecut la lichidarea familiei Ceaușescu, familia care l-a crescut ca pe un copil adoptiv. UDMR a fost dintotdeauna aripa maghiarã a FSN iar Statutul de bazã al organizației a fost stabilit încã din primul “document” al Frontului, în care Iliescu anunța drepturi speciale pentru minoritatea maghiarã. UDMR-ul este de fapt un ONG cu un singur obiect de activitate – opoziția fațã de instituția Statului Român.  UDMR-ul, ca și PRM-ul, a servit necontenit cartelului roșu, iar șobolanul rozaliu, Viorel Hrebenciuc, a fost principalul „negociator “cu colegii sãi unguri, cãrora le-a acordat pânã la sațietate tot ce le-au dorit mușchii lor, cu delegație direct de la Ion Iliescu. Singura temã perpetuã a UDMR de la fondare pânã astãzi a fost tema autonomiei, fie ea colectivã, etnicã ori teritorialã, temã ce pune în discuție un proces de înaintare și edificare a unei noi frontiere. În cazul României, este vorba de procesul de constituire a unei frontiere maghiare interne, situație ce implicã enclavizarea și secesiunea minoritãții maghiare, respectiv expansiunea frontierei ungare în interiorul teritoriului României. Ungurii poartã împotriva României un rãzboi perpetuu rãzboi, arareori la vedere, iar ținta atacatorilor este chiar sufletul românesc, identitatea spiritualã a românilor ca popor european multimilenar. Miza lor este obținerea controlului asupra unei zecimi din România. Autoritãțile de la Budapesta își doresc ca în urmãtorul deceniu, mediul economic al Ardealului sã fie unul complementar Ungariei, realizându-se, astfel, unul dintre principalele deziderate ale politicii externe maghiare, scop definit încã de acum peste un deceniu de fostul ministru de Externe Geza Jeszenski: „în fapt, urmãrim ca Transilvania sã devinã un spațiu de complementaritate al economiei ungare, iar ca scop politico-strategic, unirea maghiarilor în granițele lor existențe înainte de Trianon “. Asociația culturalã UDMR – o asociație de minoritari – intenționeazã sã devinã un fel de societate comercialã, cu drepturi depline de acționar majoritar în S.C. România S.A. Însã în același timp UDMR ar vrea un fel de ieșire din indiviziune – pentru maghiari – cu bãtaie spre dezmembrãmânt – autonomie.  „Strãpungerea“ Transilvaniei Organizarea internã a UDMR, prin Consiliul Reprezentanților – un fel de miniparlament, și crearea unor direcții regionale cu rol executiv, care se ocupã de cadrele didactice, de problemele economice, de agriculturã, de învãțãmânt – ce imitã activitatea ministerelor, aratã deja intenția organizãrii maghiare de tip statal pe teritoriul României. Liderii UDMR au mai fondat încã alte mici udmr-uri, cum ar fi Uniunea Civic Maghiara (UCM), Consiliul Național al Maghiarilor din Transilvania (CNMT) Consiliul Național Secuiesc (CNS) și au creat și niște partidulete fantomã, cum ar fi PCM, pentru a lua din toate zonele inclusiv de la secuii pe care îi disprețuiesc voturi și resurse. În Secuime s-a trecut de mult la utilizarea vechilor sigle și embleme din timpul ocupației hortiste, în consilii și primãrii se folosește exclusiv limba maghiarã, la întruniri și sãrbãtori se cântã imnul de stat maghiar, deci, de facto, funcționeazã „insule de autonomie “cu atribute statale, ce strãpung „frontiera internã “a României. Formațiunea parapoliticã maghiarã – deoarece UDMR este „doar “o asociație, sau mai exact un nod de rețea a peste 2.000 de organizații, fundații, asociații și firme conectate direct sau indirect la Budapesta, dar și cu fire mai puțin vizibile la Moscova – are scopuri explicite cvasidocumentate de cãtre servicii, ce ating siguranța naționalã. Cum echilibrul politic incert are la noi o componentã împuțitã, respectiv UDMR-ul, arbitrajul cade mai întotdeauna pe mâna lor. Este de așteptat cã vor negocia încã mai mult decât au obținut deja iar gașca PSD face jocul ungurilor și asta nu de azi, de ieri. Toate tensiunile și provocãrile din zona Ardealului din aceste zile sunt alimentate de liderii UDMR pentru a forța reintrarea la guvernare, adicã readucerea organizației la sursa de bani romanești. Vor banii romanilor pe care îi urãsc ei din rãsputeri. Elita conducãtoare a UDMR, subgrup cu rol cheie în manipularea minoritãții maghiare, s-a strãduit prin toate mijloacele sã creeze un climat de revoltã fațã de statul român, utilizând o tehnicã clasicã a provocãrii, pentru a solidariza întreaga colectivitate împotriva Statului român. Chiar dacã nu toți membrii minoritãții maghiare împãrtãșesc vederile conducerii UDMR, coeziunea internã a grupului îi îndreaptã pe toți în aceeași direcție, impusã de opinia indusã grupului de cãtre subgrupul dominant. Acest subgrup conducãtor este dușman nu doar al Statului român. Liderii teoriei confruntãrii sunt mai ales dușmani ai propriei colectivitãți pe care o împing sistematic pe calea intoleranței și secesiunii, speculând sentimentele naționaliste, de cele mai multe ori în interes propriu și personal. Cu sau fãrã voie, liderii UDMR servesc totodatã o Centralã interesatã în menținerea unor zone volatile de conflict în zona frontierei estice a NATO „Nincs kegyelem“ (Fãrã îndurare) Liderii maghiari, de soiul lui Tamaș Sandor “razbonicul kosovar” manipuleazã și controleazã opinia minoritarilor maghiari, intensificând și exploatând frustrãrile și nemulțumirile comunitãții, alimentând neîncetat premizele confruntãrii cu românii. Principala inspirație a celor ca Tamaș Sandor vine de aici: Nincs kegyelem” (Fãrã îndurare) – de Ducso Csaba. Budapesta, 1939 – ” Voi suprima pe fiecare valah ce-mi va ieși în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare. Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trece prin sabie toatã populația. Voi otrãvi toate fântânile și voi ucide pânã și copiii din leagãn! În germene voi distruge acest neam de hoți și ticãloși! Nu va fi pentru nimeni nici o milã! Nici pentru copiii de leagãn, nici pentru mama care va naște copil… Voi suprima fiecare valah și atunci nu va mai fi în Ardeal decât o singurã naționalitate, cea maghiarã, nația mea, sângele meu! Voi face inofensivi pe viitorii Horia și Cloșca. Nu va fi milã!”… și de aici… “Pe acești valahi opincari trebuie sã-i extirpãm, sã-i ucidem ca pe dușmanii noștri. Pãcat va fi cu adevãrat dacã nu vom extermina aceastã bandã (…) de valahi opincari (…). Vom organiza și o noapte a Sfântului Bartolomeu (…) și vom ucide și copiii în pântecele mamelor lor”. (…) ” cuvântare rostitã la Șimleu Silvaniei de cãtre baronul maghiar Aczel Ede, șeful Circumscripției regionale a X-a Cluj a organizației paramilitare horthyste a tiraliorilor. Însã dacã tot vor alde Tamaș Sandor și alți lideri maghiari sã întoarcã roata istoriei, de ce nu sã întoarcem și noi roata istoriei mai înapoi în timp, pe când neamurile hunice se flendureau prin Asia și apoi sã-i trimitem la Iancu la statuie („vin la Iancu la statuie ca sã dãm la unguri m… ie “este un hit online foarte popular). George Roncea – via Curentul și roncea.net]]>