DMT – Molecula Spiritului. O carte și un film documentar de excepție

“Am fost atras de DMT din cauza prezenþei sale în orice corp uman. Am considerat cã sursa acestui DMT o reprezintã misterioasa glandã pinealã, un mic organ situat în mijlocul creierului. Medicina modernã ºtie puþine despre rolul acestei mici glande, în schimb în istoria “metafizicii” ea ocupã un rol important.. Descartes, de exemplu, credea cã pineala este “sediul sufletului” ºi atât tradiþiile mistice Vestice cât ºi cele Orientale situeazã cel mai înalt centru spiritual al nostru între graniþele sale. De aceea, m-am întrebat dacã producerea în exces a DMT contribuie, cumva, la stãrile “psihedelice” apãrute în mod natural. Acestea ar putea include naºterea, moartea, apropierea morþii, psihoza ºi experienþele mistice. Abia mai târziu, când studiul se afla de mult în desfãºurare, am început sã mã gândesc ºi la posibilul rol al DMT în ceea ce noi am numit experienþa “rãpirilor extraterestre.” Proiectul DMT a fost creat în legãturã cu ceea ce se poate considera a fi un domeniu de interferenþã al ºtiinþei neurologice, ocupându-se de psihofarmacologia serotoninei. Oricum, propria mea experienþã, care include o relaþie lungã de zeci de ani cu o mãnãstire budistã Zen, a determinat în mare mãsurã modul în care ne-am ocupat de pregãtirea, prealabilã, a oamenilor selectaþi ºi am supravegheat ºedinþele de administrare a drogurilor. “DMT: Molecula Spiritului” trece în revistã ceea ce cunoaºtem despre drogurile psihedelice în general ºi despre DMT în mod special. Apoi, prezintã desfãºurarea proiectului de cercetare legat de DMT, începând cu primele faze de aplicare, dar ºi de descriere, la nivel oficial, a rezultatelor sale, continunând cu observaþiile ºi rapoartele la care a fost supus din partea unei multitudini de comitete ºi comisii de specialitate ºi încheind cu concluziile la care s-a ajuns într-un final. Chiar dacã noi toþi am crezut în proprietãþile potenþial benefice ale drogurilor psihedelice, nu s-a intenþionat ca studiile sã aibã o naturã terapeuticã, astfel încât subiecþii aleºi de cãtre noi pentru munca de cercetare au fost oameni sãnãtoºi. Proiectul a dus la obþinerea unei adevãrate comori de date biologice ºi psihologice, din care mare parte au fost deja publicate de cãtre mine în literatura ºtiinþificã. Pe de altã parte, nu am scris aproape nimic despre cele experimentate de voluntari. Sper ca multele citate pe care le-am inclus aici, culese din cele peste o mie de pagini ale observaþiilor mele, vor oferi mãcar o idee despre remarcabilele efecte de ordin emoþional, psihologic ºi spiritual ale acestei substanþe. Acest gen de abordare nu va satisface pe toatã lumea, cel puþin nu din toate punctele de vedere. Existã un mare antagonism între ceea ce cunoaºtem la nivel intelectual, sau chiar intuitiv, ºi ceea ce experimentãm cu ajutorul DMT. Dupã cum a exclamat unul dintre voluntari, dupã ce i-a fost administratã prima dozã mare de drog, “Uau! Nu m-am aºteptat niciodatã la aºa ceva!” Sau dupã cum a spus Dogen, un maestru budist japonez din secolul al treisprezecelea, “întotdeauna trebuie sã fim perturbaþi de adevãr.” Adepþii entuziaºti ai folosirii drogurilor psihedelice s-ar putea sã nu fie mulþumiþi de concluziile mele: cã DMT nu are nici un efect benefic prin sine însuºi ºi cã probabil cel mai mult conteazã contextul în care îl ingereazã oamenii. Susþinãtorii controlului asupra drogurilor s-ar putea sã condamne ceea ce citesc, considerând acest material drept un factor de încurajare în vederea consumãrii drogurilor psihedelice ºi o glorificare a experienþelor declanºate de DMT. Practicanþii ºi reprezentanþii tradiþiilor religioase s-ar putea sã respingã sugestia potrivit cãreia stãrile spirituale ºi informaþiile de natura misticã pot fi dobândite prin droguri. Cei care au suferit “rãpiri extraterestre”, împreunã cu cei care cred în acestea, s-ar putea sã interpreteze sugestia mea, cã DMT este direct ºi adânc implicat în aceste evenimente, ca pe contestare a “realitãþii” experienþelor trãite de ei. Oponenþii ºi susþinãtorii avortului s-ar putea sã nu fie de acord cu ideea cã emiterea de DMT pineal la patruzeci ºi nouã de zile dupã concepþie marcheazã pãtrunderea spiritului în fetus. Neurologii s-ar putea sã obiecteze împotriva teoriei mele prin care afirm cã DMT influenþeazã capacitatea creierului de a primi informaþii, fãcând deci mai mult decât sã genereze anumite percepþii. Tot aceºtia s-ar putea sã respingã ºi ideea cã DMT poate permite creierelor noastre sã perceapã materie neagrã sau universuri paralele, tãrâmuri locuite de entitãþi conºtiente. Totuºi, dacã nu aº descrie toate ideile reliefate de studierea DMT ºi întreaga gamã de experienþe pe care le-au trãit voluntarii folosiþi de noi, nu aº spune întreaga poveste. ªi fãrã sugestiile radicale oferite de mine în conformitate cu ceea ce am înþeles din cele trãite de voluntari, DMT: Molecula Spiritului ar putea avea cel mult un efect minor asupra discuþiei despre drogurile psihedelice, iar în cel mai rãu caz cartea ar reduce perspectivele cercetãrii. De asemenea, n-aº fi cinstit dacã nu mi-aº face cunoscute toate speculaþiile ºi teoriile, care se bazeazã pe zeci de ani de studiu ºi de ascultare a sute de înregistrãri cu ºedinþele celor ce au experimentat efectele DMT. De aceea am fãcut ceea ce am fãcut. Nu povestesc decât ceea ce s-a întâmplat ºi nu expun decât ceea ce cred. Este foarte important pentru noi toþi sã ne înþelegem propria conºtiinþã. Este la fel de important sã încadrãm drogurile în general ºi DMT în special într-o matrice culturalã ºi personalã care sã ne permitã sã facem cât mai mult bine ºi cât mai puþin rãu. în raport cu o arie de cercetare atât de vastã, este mai bine sã nu respingem nicio idee pânã când nu ajungem sã avem o cunoaºtere efectivã a fenomenului. Am scris DMT: Molecula Spiritului în interesul lãrgirii cadrului de discuþie despre drogurile psihedelice. (Rick Strassman) ]]>