Despre Piticii pe de umerii Uriasilor

Numele Trandafirului”, apare la un moment dat o replicã a unui cãlugãr inchizitor, drept rãspuns la nimicnicia prezentului fațã de gloria trecutului, din care transpare orgoliul epigonic al trepãdușilor de astãzi: citez din memorie: ”Suntem doar niște pitici pe umerii uriașilor. Dar fiind pe umerii lor, putem vedea mai departe decât au vãzut ei !” Acest orgoliu de urmaș pitic îl au astãzi unii dintre clericii Bisericii Ortodoxe Române, ajunși preoți parohi pe sistemul PCR (pile, cunoștințe și relații) în Biserici Monumente ale Memoriei Neamului Românesc. Un astfel de Monument este Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena este situata in Piata Eudoxiu Hurmuzachi – Piata Muncii, la intersectia Soselei Mihai Bravu cu Bulevardul Basarabia. Biserica Vergului ii are drept ctitori principali pe Maresalul Ion Antonescu si pe sotia sa Maria Antonescu, fiind ridicata de rosu intre anii 1942-1949, prin stradania preotului Constantin Sarbu (1905-11975, paroh aici intre anii 1938-1950), ajutat de doctor Victor Gomoiu, I. Constantinescu, D. Poenaru, S. Anghel, ca si de alti enoriasi din cartierul Bariera Vergului. In anul 2002, pictura a fost curatita si restaurata de pictorita Elena Vasilescu, iar pictorul Valentin Tanase a adaugat pe peretele de vest al naosului, portretele ctitorilor Maria si Ion Antonescu, precum si al preotului Constantin Sarbu, langa cel al Patriarhului Justinian. In hrisovul pus la temelia bisericii sta scris: “Acest sfant lacas, inceput in vremuri de grea cumpana, dar si de mare mandrie nationala pentru tara noastra, se zideste ca marturie nepieritoare a legamantului sfant pe care biserica noastra l-a avut intotdeauna cu neamul si tara noastra“. Semneaza: Maresal al Romaniei Ion Antonescu, 28 iunie, 1943. Biserica avea în curtea lateralã și un bust al Mareșalului Ion Antonescu, bust pe care nemernicia și trãdarea pigmeilor din BOR l-au ascuns privirilor trecãtorilor – prin închiderea într-o cutie, GROTESCà OFENSà ADUSà CELUI CE A FOST UNUL DINTRE EROII NEAMULUI ROMÂNESC !!! Deranjant chiar și din cutia în care a fost închis, Mareșalul a fost dat jos de pe soclu și ascuns, soclul rãmânând multã vreme gol, ca o dojanã adusã nemerniciei unora și lipsei de respect și recunoștințã a noastrã a tuturor fațã de memoria lui. Cine sunt cei pe care pânã și memoria glorioasã a întregitorului de țarã mareșal îi deranjeazã chiar și acum ? Nu existã altã dovadã mai clarã cã rãzboiul împotriva românilor existã și continuã și azi, sub cele mai mascate forme. Un rãzboi dus împotriva memoriei și identitãții noastre. Astãzi, pe soclul Mareșalului se aflã o cruce din marmurã albã, iar numele Lui a fost înlocuit cu mult mai generalul și mai convenabilul (pentru unii) mesaj: ”Cinste eroilor Neamului Românesc”. Nu mai sunt românii stãpâni în țara lor, sã spunã pe nume acelor eroi ?! Ridicã-te Gheorghe, ridicã-te Ioane ! Frumos își mai respectã Biserica legãmântul încheiat cu ctitorul ei !!! Pentru cei ce au uitat, sau nu au știut niciodatã cine a fost providențialul Ion Antonescu pentru România, îi îndemn sã citeascã Proclamația cãtre Românii Basarabeni: Basarabeni, Cu vrerea Domnului, prin sângele Eroilor noºtri am izgonit de pe pãmântul strãmoºesc pe duºmanii Neamului, redându-vã libertatea ºi credinþa, onoarea ºi drepturile. Am prãvãlit stãpânirea întunericului care a pustiit bisericile, casele, avutul nostru. Am spulberat cu vitejia ostaºilor, cotropirea sãlbaticã a celor ce v-au þinut în robie ºi au rãspândit, pe pãmântul nostru, moartea ºi focul. Ne întoarcem rãzbunãtori în glia moldoveneascã a lui ªtefan cel Mare reaºezând de a pururi temeliile Neamului românesc. Basarabeni, Anul zbuciumat de umilire ºi nedreptate, de cotropire ºi vrajbã a luat sfârºit. Aþi simþit prin propria voastrã suferinþã, prin sãrãcia ºi umilirea în care aþi trãit ce înseamnã comunismul. Aþi putut judeca singuri cã viaþa fãrã libertate ºi proprietate, fãrã dreptate ºi familie, fãrã bisericã ºi luminã este mai cumplitã decât moartea. Eroii ºi bravii ostaºi ai armatei noastre v-au eliberat! Cinstiþi-le jertfa ºi lupta prin fapta voastrã! Din încercarea ºi jertfa noastrã, sã luãm învãþãturã. Un neam trãieºte ºi se înalþã prin fapta de credinþã ºi luptã, prin munca ºi zbuciumul fiecãruia din fiii lui. Din cenuºa robiei ºi din rãnile încercãrii, sã ridicãm azi noi temeiuri de viaþã. Trecutul s-a stins , sã întemeiem viitorul. Trebuie sã ºtergem toate urmele prãdãtorilor ºi sã distrugem toate uneltele lor. Voi conduce eu însumi organizarea Basarabiei ºi Bucovinei ºi voi reface toate aºezãrile. În popasul acestui an de prãbuºire, Þara noastrã, vechea voastrã Patrie, s-a schimbat. O domnie nouã ºi curatã, o nouã ordine întemeiatã pe cinste ºi muncã, pe dreptate ºi adevãr, stã chezãºie a viitorului. Vom duce lupta ºi înnoirea mai departe, prãvãlind în þãndãri tot ce a împiedicat Neamul nostru sã se înalþe. Românii vor fi cu adevãrat stãpâni în Þara lor, iar þãranii vor simþi cu adevãrat bucuria muncii ºi rodul pãmântului lor. Voi veghea pânã la moarte ca drepturile voastre sã fie sfinþite, ca viaþa nouã ce întemeiem sã ºteargã toate amintirile pãcatelor noastre din trecut. Prindeþi-vã, dar, cu încredere în roiul de muncã pe care îl începem astãzi. Basarabeni, Prin disciplinã, prin ordine, prin muncã, pãºiþi în marºul învierii naþionale. Sub scutul armatei dezrobitoare, porniþi la faptã nouã. Am plãtit scump blestemul greºelilor trecutului. Sã rãzbunãm, prin vrednicia noastrã de azi, uitarea de ieri. Meritaþi-vã morþii, meritaþi-vã Patria! Trãiascã România! 7 iulie 1941 Ion Antonescu Si la final, un ultim cuvant al Maresalului, din filmul despre condamnarea și executarea lui de catre comunisti: ]]>