by Soim Press RO on Sunday, August 12, 2012 at 10:16pm  Sã nu rãmânem cu impresia cã serviciile secrete sovietice au recrutat numai ofiþerii români aflaþi la studii în URSS, la diferitele academii ºi ºcoli militare. În general, au fost recrutaþi aproape toþi cei care au fost trimiºi la studii sau specializãri, studenþi, doctoranzi. Am amintit de o glumã care circula în rândul ofiþerilor de contrainformaþii militare ºi care spunea cã dacã au fost trimiºi la studii 10 ofiþeri români, sovieticii ca sã fie siguri cã-i recruteazã pe toþi, au recrutat 11. De asemenea nu toþi cei care au fost atraºi la colaborare de serviciile de informaþii sovietice au fost folosiþi, adicã au furnizat informaþii sau au servit în alte scopuri, agenþi de influenþã etc. Dupã revenirea de la studii în þarã, ei erau reactivaþi sau trecuþi în conservare, în raport cu funcþiile în care erau numiþi, de evoluþia în cariera militarã. Indiscutabil cei care prin funcþiile pe care le ocupau deveneau interesanþi pentru serviciile secrete sovietice erau reactivaþi ºi folosiþi. Una din tacticile cele mai des folosite în recrutarea ofiþerilor români era momirea acestora cu tinere rusoaice extrem de atrãgãtoare, atragerea celor cãsãtoriþi în aventuri extraconjugale etc. Aceste recrutãri în masã fãcute de serviciile de informaþii sovietice nu au fost o legendã, ele s-au petrecut în realitate. Prin anii 70 situaþia devenise atât de deranjantã pentru conducerea României, încât Ceauºescu a luat decizia sã atace problema frontal. Astfel mulþi dintre cei care studiaserã în URSS ºi erau cãsãtoriþi cu rusoaice au fost somaþi sã ia o decizie, ori divorþeazã ºi rãmân ofiþeri ai Armatei Române, ori vor fi trecuþi în rezervã. Acest lucru a deranjat Moscova într-un mod extrem de serios. Pe motiv cã “se acumulaserã multe probleme spinoase” între PCUS si PCR, liderul de la Kremlin, Leonid Ilici Brejnev, l-a invitat pe Nicolae Ceauºescu la Moscova, la 19 mai 1970, pentru a le discuta, clarifica ºi pe cât posibil a le rezolva. Din stenograma acestei întrevederi, rezultã cã lui Ceauºescu i s-a reproºat cã “România cocheteazã cu puterile imperialiste”, cu referire clarã la vizita preºedintelui SUA, Richard Nixon, în România, refuzul de a rupe relaþiile diplomatice cu Israelul, aºa cum fãcuserã toate celelalte þãri socialiste din Blocul Estic European, precum ºi faptul cã aceastã politicã era prezentatã de la Bucureºti “drept expresie a independenþei” faþã de Moscova. Dupã explicaþiliile date privind raþiunile de politicã externã ale statului român, Ceausescu a trecut la atac, reproºând lui Brejnev despre numãrul prea mare de spioni ruºi care miºunã prin România. “Rugãm sã ajungem la o întelegere, puncteazã Ceausescu. „Dacã vã intereseazã ceva, întrebaþi-ne pe noi. Vã inchipuiþi ce s-ar întâmpla dacã am trimite în judecatã cetãþenii români pentru asemenea activitãþi ?”. Luat pe nepregãtite, dar ºi într-o stare de perplexitate fatã de cutezanþa liderului de la Bucuresti, Brejnev a negat: “La noi existã o interdicþie categoricã, existã o hotarare a Biroului Politic. Nici în China nu se face muncã informativã. Daca aveþi fapte, poate sunt unele greºeli de interpretare”. Revenind la generalul-colonel Vasile Petruþ, acesta în perioada a 10 august 1963 – 15 decembrie 1982 a fost comandantul Comandamentului Trupelor de Grãniceri. Generalul Vasile Petruþ a fost recrutat de GRU în anii ‘50 în perioada studiilor militare la Academia Frunze, din Moscova. Petruþ a fost comandant al trupelor de grãniceri, fiind ulterior mutat în Direcþia Propagandã din Consiliul Politic Superior al Armatei, datoritã legãturii sale strânse de prietenie cu generalul Ilie Ceauºescu. Generalul Neagu Cosma, fost ºef al contraspionajului român, dar ºi generalul Dumitru I. Dumitru, fost ºef al informaþiilor militare, a relatat cã în perioada când conducea UM 0920A, structura anti KGB, s-a primit o informaþie din care rezulta cã se pregãtea un plan de invazie a României dinspre Republica Moldova, ce urma sã fie executat de Armata Roºie în cooperare cu celelalte þãri aservite din Tratatul de la Varºovia. Dupã mitingul celebru al lui Ceauºescu din august 1968, de condamnare a agresiunii sovietice la adresa Cehoslovaciei, ruºii au trecut la contraatac ºi au reactivat ofiþerii români aflaþi în “conservare”, printre care figura ºi generalul Petruþ. În calitate de comandant al Trupelor de graniceri, generalul Petruþ avea întinse legãturi oficiale cu omologii sãi sovietici din Tratatul de la Varºovia, fapt pentru care a ºi intrat în vizorul organelor de contrainformaþii militare, fiind suspectat cã la anumite întalniri ºi-ar fi depãºit competenþele prevãzute de cadrul strict oficial. Din urmãrirea informativã s-a mai constatat cã generalul Petruþ îl protejase pe colonelul Dumitru Cociuban, din Direcþia de Informaþii Militare, despre care organele de contrainformaþii militare deþineau date cã întreþinea legãturi neoficiale cu agenþi ai rezidenturii GRU din România. Colonelul Cociuban fusese surprins când, în loc sã ofere structurilor specializate româneºti date asupra unui vas al SUA acostat în portul Constanþa, în echipajul cãruia s-ar fi aflat agenþi acoperiþi ai CIA, le-a transmis mai întai GRU-ului. În momentul în care a fost informat despre fapta colonelului Cociuban, generalul Petruþ a luat asupra acestuia mãsura de trecere în rezervã “conform normelor care prevedeau cã agenþii sovietici nu pot fi deferiþi justiþiei”. În final, colonelul Cociuban a fost luat sub protecþia directã a lui Iosif Uglar, membru supleant al CC al PCR ºi preºedinte al Comitetului pentru Consiliile Populare. Demascarea generalului Vasile Petruþ în calitate de agent GRU, a avut loc în cadrul unei acþiuni complexe de demantelare a reþelei de spionaj a serviciului de informaþii al Armatei Roºii din Armata Românã, alãturi de generalul Floca Arhip, adjunct al ministrului apãrãrii naþionale ºi de generalul Ion ªerb, fost ministru-adjunct din Ministrul de Interne, transferat în Ministerul Apãrãrii Naþionale. În anii ‘50, abia întors de la Academia Frunze, a Armatei Roºii, colonelul – pe atunci – Vasile Petruþ, în calitate de membru al Consiliului Militar Superior, s-a remarcat prin susþinerea acerbã a înfiinþãrii Batalioanelor Disciplinare, idee dragã lui Bodnãraº, ºeful Armatei RPR. Gruparea Bodnãraº, din care fãcea parte Vasile Petruþ, fãcea legea pe atunci în armatã. Cazul rezolvat de contrainformaþiile militare, care l-a avut drept “erou” pe generalul Vasile Petruþ, a avut o soartã similarã cu a celorlalte cazuri de spionaj din Armata Românã. Ceauºescu cu câteva excepþii, nu a permis ca aceºtia sã aparã în faþa unui tribunal militar pentru a fi judecaþi ºi condamnaþi pentru faptele lor. Unii dintre ei au fost trecuþi în rezervã, dar au primit posturi importante în administraþia publicã, alþii au fost schimbaþi din funcþiile avute ºi mutaþi în sectoare considerate neimportante pentru serviciul de informaþii al Armatei Sovietice. Aceasta a fost ºi soarta generalului Petruþ, din funcþia de comandant al trupelor de grãniceri, a fost mutat la Direcþia Propagandã din Consiliul Politic Superior a Armatei, datoritã prieteniei sale cu generalul Ilie Ceauºescu, ºeful acestei structuri. Z.C. ARTICOL CENZURAT…se afla la adresa aceasta http://soim.ro/story.php?title=-derusificarea-serviciilor-de-informatii-cazul-generalului-vasile-petrut– cateva detalii despre “colonelul” Mircea Dogaru, reiau si eu de aici: http://www.roncea.net/index.php/intelmedia/item/263-cine-sunt-autorii-si-semnatarii-acordului-cu-psd-privind-desfiintarea-institutiilor-care-lupta-impotriva-coruptiei Impostura pseudo-cadrelor militare de teapa lui Mircea Dogaru Serviciile sovietice au o stransa legatura cu haina militara imbracata „la apelul bocancilor“ de tanarul Dogaru, care si-a primit uniforma datorita socrului sau, generalul-colonel Vasile Petrut, cadru de baza al GRU, Glavnoe Razvedivatelnoe Upravlenie – adica serviciul de informatii al Armatei Rosii. Dogaru, fost si pe la Tarom, pe un post gras, „afara“, tot via tata-socru, desi nu are o zi de armata si desi „munca“ sa a avut loc in cadrul sectiei propaganda militara (a se intelege de partid) alaturi de Ilie Ceausescu, la Directia Propaganda din Sectia Politica Superioara a Armatei, se pretinde acum purtator de cuvant al cadrelor militare. Ienicerul Dogaru si tatucu’ sau moscovit Denumirea de ienicer este derivata din limba turca si inseamna „noul corp (de armata)“, ienicerii fiind recrutati de otomani din råndurile odraslelor celor ocupati, dupa practici ce includeau sodomia, batul si morcovul (zaharul). Mircea Dogaru, actualul sef al celor care vin de ziua Unirii in fata Palatului Victoria, a fost imbracat cu haina militara de socrul sau, care nu era otoman, ci ienicer al altor ocupanti vremelnici ai Romåniei, care au sodomizat romånii in grup, respectiv colaborator al GRU, serviciul de informatii al Armatei Rosii. La Dogaru nu a fost nevoie decat de zahar, imbracand uniforma primita via tata-socru pe baza eternului sistem oportunistic ce purta numele de PCR (pile, cunostinte, relatii). Generalul-colonel Vasile Petrut, fost comandant de graniceri, desi a fost prins ca lucra pentru rusi, si-a gasit un culcus bun alaturi de Ilie Ceausescu, la Directia Propaganda din Sectia Politica Superioara a Armatei, unde l-a adus alaturi si pe ginerele fara o zi de armata, tranformat in cadru, din profesor de istorie la liceu, actualul colonel Mircea Dogaru. Povestea cea mai interesanta este legata de haina sa militara, uniforma istoricului – bun de altfel ca istoric – care nu a executat o zi macar de armata si a carui uniforma provine de la un cadru al GRU, generalul Vasile Petrut, socrul sau. Povestea sa o cunosc personal si incepe cam acum vreo 20 de ani, imediat dupa ce revista „Romania Mare“, respectiv „Partidul“ – unde colabora intens Dogaru – au fost infiintate cu sprijinul direct al lui Andrei Plesu si Petre Roman, ministrii „intelectuali“ fesenisti de la stanga si de la dreapta lui Ion Iliescu. In urma cu 20 de ani, intr-un parc nu departe de Academia Militara, ii inmanam personal lui Mircea Dogaru fisa-sinteza – in original – a dosarului de kaghebist (in fine, GRU) a socrului sau, generalul-colonel cu trei stele Vasile Petrut, cu rugamintea sa-l „retraga“ pe acesta din diversele platforme ale societatii civile in care acesta activa, „patriotic“. Ceea ce s-a si intamplat. Aveam acele documente, sustrase din arhivele demantelate ale Securitatii deoarece lucram in acea vreme in cadrul unei grupari – „Patriot“ se chema – care hingherea securistii kaghebisti. Eu cel putin din acest motiv ma aflam acolo. Cel care a initiat organizatia a fost identificat si cumparat de rusi cu un milion de dolari – de la Lukoil, dupa care au urmat alte milioane de euro de la Sistemu’ Ticalosit. Acum se afla in tabara lui Ion Iliescu, desi a fost apropiat al celor care i-au documentat pe Iliescu si Militaru, dovedind ca sunt cartite al KGB-GRU, respectiv in contact cu generalul Mot (fost loctiitor la Directia a IV-a a DSS, de contrainformatii, in subordinea generalului Nuta, lichidat de gasca Militaru- Rus la „revolutie“. Generalul Mot, fostul amic al fostului meu amic, cel reprofilat, a mai condus si unitatea DIE UM 0195 Y, de contrainformatii externe). Mircea Dogaru era atunci un tanar ofiter, imbracat in uniforma militara de socrul sau, kagebistul, in fine, GRU-ist. Cand i-am dat dosarelul, in parc, si l-a citit se facuse alb la fata. Evident, cariera si credibilitatea tanarului Dogaru ar fi avut de suferit, mai ales ca la vremea aceea societatea romaneasca era sensibila la kaghebisti si urmasii acestora. L-am asigurat ca nu voi publica Nota-sinteza si m-am tinut de cuvant. Au trecut insa 20 de ani si-l vad acum pe ginerele fostului cadru GRU, foarte civic si clamoros pe partea militara, desi a devenit cadru la „apelul bocancilor“, fara o zi de armata si fara sa conduca niciodata nimic, un pluton, o companie, un batalion ceva sau macar un tractor militar, desi nu a „mirosit“ macar un camp de batalie, desi nu a tras cu arma si nu stie cum e sa-ti vajaie gloantele pe la urechi. Mircea Dogaru, de la tata-socru la tataia Iliescu Mircea Dogaru a lucrat inainte de ‘89 la „Viata Studenteasca“, a absolvit istoria, s-a casatorit cu Viorela Petrut, fiica generalului-colonel Vasile Petrut, apoi a fost profesor de istorie de liceu, dupa care a intrat in armata, ca istoric militar, in colectivul lui Ilie Ceausescu (la vremea aceea in armata se manca o leafa buna si uniforma arata frumos). Generalul-colonel Vasile Petrut a fost recrutat de GRU in anii ‘50 in timpul stagiului militar la Moscova (studii la Academia Frunze). Petrut a fost comandant al trupelor de graniceri, fiind ulterior promovat in Directia Propaganda din Sectia Politica Superioara a Armatei, datorita legaturii sale stranse de prietenie cu generalul Ilie Ceausescu, seful Consiliului Superior Politic. Generalul Neagu Cosma, pe care l-am cunoscut bine in aceea vreme, via generalul Dumitru I. Dumitru, fost sef al informatiilor militare, mi-a povestit ca in perioada cand conducea UM 0920A a venit pe o sursa informatia ca se pregatea un plan de invazie a Romaniei dinspre Republica Moldova, ce urma sa fie executat de Armata Rosie. Dupa mitingul celebru al lui Ceausescu din august 1968 de condamnare a agresiunii sovietice la adresa Cehoslovaciei, rusii au trecut la contraatac si au reactivat „conservele“. Generalul Vasile Petrut, in calitate de comandant al Trupelor de graniceri, avea intinse legaturi oficiale cu omologii sai sovietici din Tratatul de la Varsovia si a fost prins in 1968, in cadrul unei actiuni complexe de demantelare a retelei sovietice din Romania, alaturi de generalul Floca Arhip, adjunct al ministrului apararii nationale, si de generalul Ion Serb, fost ministru-adjunct din Ministrul de Interne, transferat in Ministerul Apararii Nationale, ajungand sef al trupelor de graniceri, unde s-a combinat strans cu colegul sau de GRU, generalul Petrut. Serb lua parte la actiuni pe linia Tratatului de la Varsovia, ceea ce ii permitea sa aiba contacte oficiale cu ofiteri superiori sovietici. In 1968, Serb era comandant al Armatei a 2-a Bucuresti si a fost surprins de contrainformatiile militare in timp ce le oferea agentilor sovietici planurile de dislocare a fortelor militare din Moldova, aplicatii militare si tipurile de armament ale Armatei Romane. Dupa ce a fost depistat de contraspionaj, Serb a fost numit adjunct la Comandamentul trupelor de infanterie si tancuri, organism ce exercita comanda doar la nivel logistic si nu la trupe reale. Generalul era atat de sigur de intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Romaniei, situatie in care i se promisese functia de ministru al apararii, incat nu i-a pasat ca este filat si, bazat pe convingerea ca va ajunge mare mahar, a intrat cu un taxi in curtea oficiului diplomatic sovietic de la Bucuresti. In 1971 abia a fost arestat si degradat in simplu soldat. Un alt caz interesant este al prietenului gen. Petrut, gen. Stefan Kostyal de la GRU, de etnie maghiara, nascut la 15 august 1920 la Timisoara. A participat si el la actiuni conspirative dirijate de Moscova imediat dupa momentul 1968, cand rusii s-au enervat ca Ceausescu s-a proptit impotriva invaziei Cehoslovaciei. Gasca generalilor rusi – adica cadre si la noi si la rusi – numara peste 200 de nume din varful Armatei Romane, pe langa Serb, Vasile Petrut, Arhip, etc Kostyal ca si alti agenti GRU a intrat in supraveghere dar intrucat agentii rusi nu puteau fi incarcerati sau omorati, a fost lasat sa zburde in continuare. Prin decretul nr. 278 din 4 iunie 1970, generalului-maior in rezerva Stefan Kostyal i s-a retras gradul si a fost trecut in evidența rezervistilor cu gradul de soldat. Ulterior a facut parte din complotul impotriva lui Ceausescu, dar care a esuat (Dosarele „Corbul I” si „Corbul II”) impreuna cu Ion Ionița si Nicolae Militaru si Ion Iliescu, mai in fundal. Gen. Kostyal a fost incarcerat in anii ’80 – sub acuzația oficiala de furt de energie de la contorul de acasa si trafic de valuta. La puscarie a ajuns coleg de celula cu Sorin Ovidiu Vintu. Ce o fi invatat Vantu de la el nu se stie, cert este ca ceva-ceva s-a lipit, daca ne uitam in ce directie bat toate afacerile lui Vintu. Printre primele actiuni desfasurate de Ion Iliescu s-a numarat recompensarea colegului sau de conspiratie moscovita. Astfel prin Decretul nr. 108 din 8 februarie 1990 semnat de Ion Iliescu, i s-a redat gradul de general-maior si a fost trecut in evidența cadrelor militare in rezerva cu acest grad. Pensie babana desigur desi Kostyal mai incasa de la Glavnoe Razvedivatelnoe Upravlenie (GRU adica serviciul de informatii al Armatei Sovietice) inca un salariu care se ducea la familia sa din Rusia (avea un copil cu o rusoaica pe care o vizita o data pe an). In 1996 pleaca din Romania definitiv si se stabileste la vatra, in Rusia. Pentru cei care nu stiu d’astea, trebuie precizat cadrul ideologic si institutional in care activa intreaga retea GRU – printre altii, la varf, socrul lui Dogaru. In anii ‘50, abia intors de la Academia Frunze, a Armatei Rosii, colonelul – pe atunci – Vasile Petrut, in calitate de membru al Consiliului Militar Superior, s-a remarcat prin sustinerea acerba a infiintarii Batalioanelor Disciplinare, idee draga lui Bodnaras, seful Armatei RPR. Gruparea Bodnaras, din care facea parte Vasile Petrut, facea legea pe atunci in armata. Emil Bodnaras, fost dezertor din armata regala romana, in 1932, a ajuns in 1951 intr-una dintre cele mai importante functii din statul comunist – ministru al Fortelor Armate ale Republicii Populare Romane, general-colonel si l-a avut drept adjunct pe generalul Walter Ernst Neulander, evreu maghiar – devenit Valter Roman prin „romanizare“ – tatal lui Petre Roman. Tanarul capitan Bodnaras – fost sef de promotie al armei sale – trecuse atunci la rusi in 1932 cu cifrul armatei romane, urmase un curs de spionaj la Arhanghelsk, apoi revenise in Romania dirijat de NKVD. Ulterior Bodnaras – cunoscut in timpul loviturii de stat din august 1944 sub numele de „inginerul Ceausu“ – a fost cel care i-a transportat pe Antonescu si pe ceilalti arestati atunci, de la Palatul Regal in casa conspirativa din cartierul Vatra Luminoasa, le asigurase paza si, ulterior, asigurase predarea lor rusilor care i-au transportat la inchisoarea Lublianka din URSS. Timp de doi ani, pana in 1946, acestia s-au aflat sub ancheta sovietica, dupa care au fost executati de „Tribunalul Popular“ moscovit. Acolitii lui Dogaru, politruci si servi umili ai lui Ion Iliescu Pe langa Dogaru, la conducerea asa-zisului sindicat – Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, in Rezerva si in Retragere – infiintat in 2009 (numara doar 1.000 de membri) se afla Valeriu Pricina, „jurnalist militar“ (reporter, redactor si redactor-sef) la Televiziunea si Radiodifuziunea Romana, din 1972 pana la revolutie. Absolvent in 1972 al Facultatii de filologie, a fost „parasutat” imediat la TVR, ca politruk al emisiunii pentru armata “De straja patriei”, cu gradul de locotenent, unde a prostit poporul cu televizorul prin panegiricile aduse “Comandantului Suprem”. Din emisiunile sale pupincuriste nu au lipsit laudele desantate, superpropagandistice, aduse sistemului militar comunist, cel care transformase soldatii in termen in zilieri fara plata pentru agricultura socialista si constructiile megalomanice ale lui Ceausescu. Pe 22 decembrie 1989, la Timisoara, a sosit o echipa de “teleasti” de la Bucuresti, in frunte cu maiorul Valeriu Pricina, “pentru a imortaliza victoria armatei timisorene asupra anticomunistilor din Banat”. In fapt, echipa condusa de Pricina avea misiunea de a filma si, apoi, de a transmite, pe postul national de televiziune, “atitudinile indignate ale cadrelor militare si ale soldatilor fata de huligani si fata de elementele declasate”, astfel incat sa se creeze o imagine falsa asupra realitatii evenimentelor petrecute in Timisoara si, in acelasi timp, sa instige armata la violente impotriva celor rasculati, sa stimuleze inabusirea demonstratiilor ce aveau loc in alte localitati din tara. Dupa revolutie, avansat colonel, fostul “cronicar” Pricina prezenta, la emisiunea armatei, in calitatea de redactor sef, “eroismul si luciditatea de care au dat dovada, pe timpul revolutiei, bravii nostri generali si ofiteri superiori ai armatei.” Dupa ‘89, a fost director pentru mass-media in Trustul de Presa al Armatei. S-a pensionat in 2001. Cei doi curlingai ai PCR sunt secondati de un al treilea politruc, militian la baza, inca mai detestabil, cu care m-am confruntat deschis personal pe televiziune acuzandu-l in 2009 ca este o rusine si o pata jegoasa pentru onoarea militara existenta sa: lt.-generalul Pavel Abraham, seful Departamentului juridic al sindicatului, cu o pensie de 220 milioane lei vechi. Fost cadrist in MAI, Pavel Abraham a fost, pe rand, seful IGP in guvernarea CDR, secretar de stat in cabinetul Nastase si, din 2003, seful Agentiei Nationale Antidrog (ANA). Asta pana in noiembrie 2008, cand la cererea ministrului Cristian David, presedintele Basescu l-a trecut in rezerva. In 2009, Abraham a candidat ca independent la alegerile pentru Parlamentul European, alegandu-si ca tinta atacul la adresa Elenei Basescu, pentru a avea acces pe televiziuni. Cu o astfel de ocazie, televizata, am avut prilejul de a arata rolul sau in actiunea de ucidere si maltratare a demonstrantilor din Piata Universitatii, in iunie 1990, si am afirmat ca este o rusine pentru haina militara activitatea sa de cadru in slujba lui Ilici. Afirmatie pe care o mentin si astazi. Generalul Pavel Abraham, cel cu dosar penal pentru activitatea sa din timpul Mineriadei, nefinalizat desigur niciodata, era cel care ne dadea in cap la ordinul lui Tataia Ilici, pentru a ne inchide gura. Ce strigam noi atunci?: „FSN-FSN, du-te in URSS, nu mai vrem niciun pic presedinte bolsevic, FSN-FSN, agentura KGB“!! – au trecut 20 de ani si s-a confirmat bunul nostru simt, al generatiei noastre care s-a luptat in strada, cum a putut, cu agentura KGB. In timp ce cadrele burduhanoase, stipendiate de agentura KGB-FSN, ca sereistul umflat Aurel Rogojan, bunul amic al lui frate-miu si Abraham, ridica pensii acum de sute de milioane. Intreg sistemul politic romanesc postdecembrist a servit prioritar interesele Moscovei, autoarea schimbarii de palat din ‘89. Institutiile aferente – si mai ales SRI, mana inarmata a SFN/PDSR/PSD – au fost pe deplin subordinate lui Ion Iliescu si gastii sale de cadre GRU – de la Militaru la Vasile Ionel. Diversi generali din servicii care, ca si Aurel Rogojan, acum se dedau „memorialisticii“ ar trebui sa o faca numai si numai punandu-si cenusa in cap si reliefand in primul rand rolul lor de slujbasi ai Antenei Moscova si, implicit, de tradatori ai intereselor romanesti. Radacinile comunismului romanesc nu au disparut doar prin eliminarea lui Ceausescu, dimpotriva ele au ramas si vor ramane bine infipte in pamantul romanesc, datorita slugilor din SRI care l-au servit ani de-a randul pe Ion Iliescu fiind recompensati gras de tot, cu grade si pensii mari. Ei sunt beneficiarii pensiilor grase asigurate de Ilici, pentru devotamentul cu care i-au aparat inalta functie! Pentru modul in care au participat la omorarea oamenilor atat la lovitura de stat din 1989 cat si la Represiunea si Mineriada din ’90. Securistii au fost membri ai unei politii politice (un fel de gardieni ai Dogmei Ateiste) care a aparat interesele partidului comunist. Inainte de ’89 ofiterii de securitate printre care si Rogojan, cel care da din gura ca si politrucu de Dogaru unde vrei si unde nu vrei au beneficiat de un regim privilegiat, cu gratuitati, masa, diurne, imbracaminte, intr-un regim de austeritate ridicata pentru restul romanilor! El si colegii sai au tot tras sforile-n Romania vreo doua decenii, cat a fost stupid people poporul roman. Securistii din tagma lui Rogojan au jucat constient si voit dublu: si cu PCR si cu KGB (recte URSS). Serviciul din care a facut parte Rogojan si inainte si dupa 1989 a fost o adunatura de tradatori de tara, pusi in slujba unor hoti ca Voiculescu, Vantu, Patriciu, Iacubov, Bivolaru, Tender etc unelte prin care s-a devalizat economia nationala si s-au transferat valorile nationale in mainile altor securisti/kaghebisti corupti pana in maduva oaselor. Cat de vanduti sunt ofiterii de informatii de teapa unora ca generalul Rogojan de-au adus tara la dezastrul asta? Caci Vantu o fi bolnav dar slugile care l-au servit sunt si bolnave si nebune! Cat despre curlingaul de Dogaru asta e doar un intinde mana la firfiricile lui Vadim, un parlit scos in fata ca paduchele pe fruntea lui Voiculescu, alt mare patrihotz de securist borat, coleg de breasla cu Rogojanul. Urmasii celor care l-au lichidat pe Antonescu scriu acum istorie militara, conduc rezervisti si fac mitinguri…]]>