Am fost budist timp de 10 ani. Am fost hirotonit dupã ce am studiat timp de 7 ani cu profesorul meu într-o micã familie din descendenþa Nyingma a budismului Vajrayama (tibetan). În acea am avut familie un maestru spiritual pe care l-am iubit ºi încã îl iubesc. El a fost ºi continuã sã fie un exemplu de bunãtate în viaþa mea. Prin instruirea lui am ajuns sã vãd lumea cu ochii larg deschiºi ºi cu inima mai mare. Am fost hirotonit ca Ngakpa în familia Nyingma. O hirotonie Ngakpa este o hirotonie preoþeascã tantricã. Deºi sunt fãcute niºte jurãminte (damstig), acestea nu se bazeazã pe celibat sau înfrânare de la carne ºi alcool. Sangha noastrã (comunitatea de practicanþi) nu era una de renunþare, ci urma instrucþiuni de bazã în tantraºi dzogchen, ambele bazate pe transformare în loc de renunþare ºi pe neaºteptate momente de vizualizare interioarã, care oscileazã în duratã ºi intensitate, conducând spre rigpa (o stare a minþii ºi a percepþiei bazatã pe relaxare în cadrul stãrii naturale de iluminare). Acele momente luau naºtere prin intervenþia energeticã a profesorului nostru sau prin abilitatea noastrã de „a ne relaxa” în textura ºi þesãtura experienþelor noastre de a fi ºi a nu fi – experienþe determinate de practicile cu care fuseserãm învãþaþi. Peste ani, acele momente par sã se manifeste în felul de a privi lumea cu tot mai multã bunãtate, recunoºtinþã ºi compasiune. Profesorul meu obiºnuia a spune cã budismul este 99% metodã ºi 1% adevãr. În budism, practica este folositã pentru a dezvolta o limpezime ºi un simþ al conºtienþei ce îi permite cuiva sã deosebeascã o realitate ne-denaturatã de o minte nevroticã ºi de obiceiuri nevrotice de a reacþiona. Eram o familie non-liturgicã ºi practicam statul în tãcere, cântece yoghine ºi seturi de exerciþii psiho-spirituale ºi fizice ca nucleu al practicilor nostre. Am întreprins pelerinaje la locurile sfinte din Nepal ºi am efectuat retrageri împreunã cu profesorul meu ºi cu fraþii ºi surorile mele vajra, atât în Statele Unite cât ºi în Þara Galilor. Acele retrageri, fie de grup fie individuale, au fost foarte importante în viaþa mea ºi pot sã afirm în mod categoric cã am avut unele „deschideri” de vedere, lãrgiri ale perspectivelor ºi experienþe pe care i le atribui profesorului meu ºi practicilor care mi s-au predat. Într-o dupã-amiazã, la sfârºitul lui ianuarie 1999, m-am îndreptat spre altarul meu pentru obiºnuita mea practicã zilnicã. De obicei încep cu cântec yoghic ºi mantra, iar apoi continui cu stat în tãcere. Am aprins lumânãrile ºi dupã ce mi-am sfârºit cântecul ºi mantra am început practica mea de tãcere. Nu pot spune exact de când stãteam, când mi-am auzit propria voce rostind cu cuvintele mele: „Îmi lipseºte Iisus”. Am spus-o cu voce tare. S-ar pãrea cã venise mai curând prin mine decât cã am spus-o eu, însã acolo nu mai erau alte voci. E limpede cã eu am spus-o. Când am spus cã-„mi lipseºte Iisus” m-am umplut de dor. Nu ºtiu cum altfel sã-l numesc. M-a durut. Am suferit înãuntrul meu. Am simþit o tânjire desãvârºitã ºi nu puteam sã cred. Am încercat sã-mi reordonez atenþia ºi conºtienþa ºi sã-mi continui meditaþia. Adesea în timpul meditaþiei se înregistreazã percepþii extraordinare, mirosuri, iluzii vizuale, sunete – probabil anomalii psiho-spirituale care te distrag de la sosirile ºi plecãrile gândurilor, pe care eºti învãþat sã le laºi sã aparã ºi sã disparã fãrã a le acorda vreo importanþã. Gândurile vin ºi pleacã, însã metoda pe care o foloseam cãuta sã nu mã lipeascã de nici un gând, deci ea ar fi cãutat sã evite a urma vreun gând într-o naraþiune interioarã. Deci am încercat sã privesc aceasta ca pe un nyam (experienþã în cadrul meditaþiei) ºi sã nu pun prea mare bazã pe ea. Nu am reuºit sã mã adun sau sã mã relaxez, deci m-am ridicat. M-am gândit cã acestea sunt lucruri din copilãria mea timpurie, pe care mi le proiectez peste meditaþia mea. Sunt lucruri referitoare la dragostea pe care am dorit-o ºi nu am primit-o, ºi trebuie sã fie vorba de creºtinismul copilãriei mele timpurii. Pãrinþii mei erau creºtini numai cu numele, iar eu am fost crescut ca presbiterian mai ales pentru cã aceea era biserica cea mai apropiatã de noi. În mod cert, pãrinþii mei nu erau niºte trâmbiþaºi ai Bibliei. Mi-am încheiat sesiunea de practicã ºi am mers în bucãtãrie ºi am început a deretica. Am fãcut treburile casei ºi nu m-am mai prea gândit la experienþa avutã, cu excepþia stãrii continue de dor, care nu pãrea sã se risipeascã. Se pãrea cã nu pot s-o înlãtur, oricât m-aº fi strãduit. Exista o teribilã tânjire, pe care nu o puteam ignora ori explica. Nu am relatat nimic soþiei mele despre aceasta, totuºi nu puteam sã încetez a mã gândi la ea sau sã aflu vreo uºurare pentru durerea mea. Am petrecut împreunã o searã obiºnuitã, privirãm la televizor pentru un timp, stãturãm de vorbã iar apoi eu m-am dus sã pictez în studio. Eu sunt artist plastic, iar atelierul meu este ataºat de casa noastrã, iar eu dorm multe nopþi acolo, dacã pictez pânã tãrziu. Dupã câteva încercãri agitate de a lucra la o pânzã ce o începusem, am adormit. În acea noapte, la ora 3 dimineaþã, am fost trezit de o „prezenþã” în camera mea. Era un Dor. Nu vãd cum l-aº numi altfel. Am simþit în odaie o „prezenþã a Dorului”. M-am neliniºtit cã intrase cineva în casã. M-am dat jos din pat ºi am verificat toate încãperile. Nu era nimeni, cu excepþia soþiei mele, iar ea pãrea sã doarmã. Din moment ce m-am trezit, am decis sã fac niºte practicã, ºi am mers la altarul meu din studio. Am meditat preþ de vreo 30-45 de minute ºi apoi am readormit. A doua zi m-am asigurat cã toate uºile erau încuiate ºi am cãutat în jurul casei sã vãd dacã pot gãsi ceva ce sã explice „prezenþa”. Nu avem animale, ºi am întrebat-o pe Diane dacã se trezise cumva în timpul nopþii pentru vreun motiv oarecare. Avusese un somn adânc ºi m-a întrebat dacã era ceva în neregulã. I-am spus cã m-am trezit ºi nu am putut sã dorm o bucatã de timp. Am ezitat sã amintesc ceva despre simþirea „prezenþei”. Nu am vrut sã o sperii ºi nici nu am vrut sã creadã cã sunt nebun. A doua noapte am fost din nou „trezit” din somn. Nu pot spune cu exactitate ce am simþit în afara faptului cã aceastã „prezenþã” era în camerã. Fãrã lumini, fãrã halucinaþii, fãrã zgomote, fãrã surle ºi tobe, totuºi aveam un sentiment ºi mai clar cã am fost trezit de o „prezenþã”. Pot spune numai cã a fost o „prezenþã a Dorului”. Mã durea înãuntrul meu ºi tânjeam dupã ceva ce nu puteam sã descriu. Mã simþeam la mii de kilometri de casã. Ar trebui sã spun aici cã viaþa mea era destul de fericitã. Eram cãsãtorit de 25 de ani ºi cu soþia mea ne iubeam. Suntem amândoi artiºti ºi avem o afacere profitabilã în acest domeniu. Aveam o cãsuþã cu grãdinã într-o micã localitate de pe coastã, lângã San Francisco, ºi pe care o iubeam la rândul ei. Aveam un minunat îndrumãtor spiritual ºi depusem jurãminte ºi eram dedicat familiei ºi cãii mele budiste. Eram destul de sãnãtos pentru un om gras de cincizeci-ºi-ceva de ani. Totul era în general OK. Nici o crizã majorã. Nu era nimic care sã confirme experienþele pe care le aveam, nici incredibila stare de dor pe care o trãiam. Mã simþeam de parcã aº fi fost îndrãgostit, dar nu ºtiam de cine sau de ce anume. Eram ca un adolescent îndrãgostit. Nu puteam sã mã opresc a simþi aceastã durere ºi acest dor ºi aceastã confuzie. Totul începuse când am spus „Îmi lipseºte Iisus”, totuºi nu puteam crede cã aceea era cauza durerii mele. Trebuia sã fie altceva, dar nu ºtiam ce. Încercasem sã clasific în mod raþional, fãcând un inventar al posibilelor surse, motive, evenimente care ar fi putut da naºtere acestui dor. M-am blocat. Nimic din ceea ce am înºiruit nu pãrea un motiv pentru experienþa dorului, ºi cu siguranþã nu pentru simþirea unei prezenþe nocturne în camera mea. Timp de o sãptãmânã am fost trezit în fiecare noapte la ora 3. Începeam sã fiu puþin speriat. Nu aveam explicaþie pentru ceea ce se întâmpla, nici vreo idee despre cum sã îi fac faþã. Am realizat cã este dincolo de tot ceea ce experimentasem vreodatã ºi speram cã profesorul meu poate sã mã ajute atât sã înþeleg cât ºi sã fac faþã experienþei. În cele din urmã l-am contactat pe profesorul meu în Wales ºi i-am relatat întreaga secvenþã a experienþelor. Mi-a dat numele unei „zeitãþi” tibetane sã o invoc ºi o mantra asociatã acelei „fiinþe conºtiente” (sanghanoastrã folosea termenul de „fiinþã conºtientã” în locul tradiþionalului termen „zeitate”). A spus cã, dacã experienþele continuã, sã fac practica ºi sã recit mantra pe care mi-o dãduse. În noaptea aceea am fost din nou trezit de sentimentul unei „prezenþe”. M-am dus la altarul meu ºi am aprins lumânãrile. Am ºezut pentru un timp în meditaþie tãcutã, înainte de a folosi mantra ºi de a chema zeitatea budistã pe care fusesem învãþat s-o invoc. A fost o meditaþie puternicã. Era o liniºte adâncã ºi am simþit un calm ºi o nemiºcare ce pãrea cã se rãspândeºte în camerã. Am strigat numele „fiinþei conºtiente”, dupã cum fusesem instruit de Rinpoche (termen onorific pentru un profesor Vajrayana, care literal înseamnã „piatrã preþioasã”). Spre surprinderea mea am auzit o voce spunând: „Nu sunt acela”. Nu pot spune de unde veni vocea. A sunat ca vocea mea, chiar dacã nu-mi amintesc ca eu sã fi rostit cuvintele. Nu pot spune cu exactitate dacã vocea a fost interioarã sau exterioarã, însã a fost o voce care în mod limpede ºi distinct a spus: „Nu sunt acela”. M-am înfiorat. Am stat tãcut ºi consternat. M-am ridicat ºi am ieºit. Era pe la 3:30 dimineaþa ºi era o lunã palidã abia vizibilã deasupra oceanului. Am ºezut pe treptele de la intrare ºi am început sã plâng. Durerea ºi dorul dinãuntru nu se micºorase ci pãrea cã s-a mãrit. Nu mai ºtiam ce sã fac. ªtiam cã ceva se întâmpla; doar cã nu ºtiam ce. Am plâns cu toatã fiinþa mea. Am plâns în hohote. În final, am ridicat capul ºi am întrebat: „Cine eºti?”

Când am rostit aceste cuvinte, s-a întâmplat ceva incredibil. Nu am cum sã explic nici mãcar cum sau de ce s-a petrecut. Nu am nici un drept nici mãcar sã încerc a explica ce s-a întâmplat, nici sã afirm cã eu aº înþelege sau aº merita într-un anumit fel ceea ce s-a întâmplat. Însã când am rostit acele cuvinte, m-am umplut cu o Luminã linã. Nu a fost vizibilã în sensul obiºnuit al cuvântului. Era o luminozitate care m-a umplut. Nu pot descrie Lumina, nici nu pot spune cum anume poate o luminã sã aducã „cunoºtiinþã”. Am ºtiut însã cã o Luminã venise înãuntrul meu ºi mã cunoscuse personal. ªtiu cã pare imposibil, dar s-a întâmplat. Lumina nu numai cã mã cunoºtea, pe mine, Miles, un bãdãran impetuos, dar mã iubea, chiar mã iubea. Sã-mi fie iertatã infatuarea, dar aºa am simþit. Nu am nici o cale de-a explica cum anume am ºtiut asta, dar am ºtiut-o. Nu ºtiam cum sã o numesc. Mã simþeam stângaci încercând sã spun Dumnezeu sau Hristos, totuºi am simþit cã are o legãturã cu Dumnezeu ºi Hristos/Logosul. Totuºi, nu puteam sã mã hotãrãsc sã spun asta. Pãrea prea imposibil ºi prea încãrcat de tot ceea ce refuzasem în Creºtinism (creºtinismul protestant din copilãria mea). Era imposibil sã rostesc cuvintele, deºi simþeam cã o bucatã din Dumnezeire se rupsese în mine, ºi aceea era Iubirea. Am simþit Iubire. Am simþit Iubirea dumnezeiascã. Am simþit o Iubire care mi se adresa personal, ca ºi cum chemase numele meu atunci când veni în mine. Totuºi pãrea sã se fi aflat mereu înãuntrul meu, chiar dacã eu nu ºtiusem. Venise înãuntru ºi tâºni înafarã în acelaºi timp. ªtiu cã este greu chiar ºi de imaginat ºi nu am alte cuvinte ca sã o explic. Dacã ar exista o altã modalitate de a o explica mai clar, aº face-o. Am cãzut în genunchi ºi m-am aruncat la pãmânt. Nu pot spune cât timp am stat aºa, dar în cele din urmã m-am reaºezat pe scãri ºi am plâns din nou. Nu am cum sã explic ce am simþit. Poate este greºit sã o spun, dar am simþit cuvintele micºorându-se pe mãsurã ce Lumina intra ºi am simþit o cunoºtiinþã în mine ce pãrea a fi nãscutã din Iubire. ªtiam cã Dumnezeu mã iubeºte, chiar dacã nu puteam rosti cuvântul „Dumnezeu”. ªtiam cã Hristos m-a chemat chiar dacã nu puteam rosti cuvântul „Hristos”. Ajunsesem în budismul meu la unele conºtientizãri, unele mici licãriri de înþelegere a Marii Opere, prin intermediul profesorului meu ºi a practicii mele – însã nimic asemãnãtor acesteia. Ardeam în interiorul meu de Iubire ºi de o cunoºtiinþã a Luminii. Nu era o ardere realã, vizibilã ºi palpabilã, totuºi m-am simþit de parcã strãluceam în interior. Nu puteam sã spun dacã Dumnezeu tânjea dupã mine, sau eu tânjeam dupã Dumnezeu. Aproape cã ne-am întâlnit în tânjire. Pentru prima datã, Dorul pãrea a fi experienþa prezenþei lui Dumnezeu ºi a relaþiei mele cu El. În budism vorbeam adesea despre gãsirea prezenþei conºtiinþei noastre în împrejurãrile vieþii. În tantra, tot ceea ce este experimentat prezintã ºi posibilitatea experimentãrii în acel moment a iluminãrii. Practicile noastre se bazau adesea pe gãsirea prezenþei conºtiinþei în emoþie ori în situaþiile de viaþã pe care le experimentam. Se pare cã descoperisem prezenþa propriei mele conºtiinþe în dorul dupã Dumnezeu ca Luminã ºi Iubire ºi în dorul Lui dupã mine. Pentru prima oarã, în viaþa mea exista Iubire dumnezeiascã, o Iubire care cunoºtea numele meu. Nu ºtiu cât am stat pe trepte. Cerul pãrea sã se lumineze dar nu pot spune când am intrat înapoi în casã. Sunt sigur cã în cele din urmã m-am culcat dar nu-mi amintesc exact când a fost, chiar dacã m-am trezit în pat cu hainele pe mine. A doua zi dimineaþa, când i-am povestit soþiei ce mi se întâmplase, i-am spus cã o Luminã-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele a pãtruns în mine. Nu am ºtiut cum altfel sã o numesc. Am descris experienþa dar încã nu puteam sã mã hotãrãsc sã rostesc cuvântul Dumnezeu, nici nu puteam folosi numele lui Hristos. Bineînþeles, soþia mea, fiind o bunã californianã m-a întrebat dacã nu eram drogat. Amândoi am râs. Trecuse multã vreme de când asta ar fi putut fi o posibilitate (fumatul de orice fel este interzis în sangha noastrã); însã ea a ascultat, ºi i-am spus toate detaliile. Am ºtiut în acel moment cã totul era altfel. Într-un fel, Iubirea intrase în scenã, iar viaþa aºa cum o ºtiam începuse sã se destrame. Profesorul meu era ateu, iar budismul pe care îl studiasem, în mod cert nu prezenta ideea unui Dumnezeu creator ori a unei Divinitãþi care este sursa Iubirii. Noi vorbeam despre compasiune ºi înþelepciune, bunãtate ºi conºtienþã, însã rar era menþionat cuvântul „iubire”, ºi cu siguranþã nu în contextul unei Iubiri divine. Pot sã spun cã soþia mea era speriatã. Oricât de mult am fi glumit noi pe tema aceasta, ea simþea cã totul se duce pe apa sâmbetei. Nu ºtia unde mã va duce asta. Nici eu, la rândul meu, nu ºtiam. Totul devenise destul de stabil în viaþa noastrã. În noaptea aceea, totul a fost zguduit din temelii, iar soþia mea ºtia asta. Atunci când Luminã-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele m-a pãtruns cu ea însãºi, am cunoscut lucruri pe care nu le puteam explica. Am experimentat o Iubire personalã, de la o Sursã care se afla dincolo de tot ce experimentasem eu înainte. A fost minunat ºi teribil în acelaºi timp. De ce nu am putut întrebuinþa cuvântul Dumnezeu sau Hristos? Ce m-a reþinut? Pãrea prea mult chiar sã mã gândesc cã acesta era Dumnezeu/Hristos, totuºi pentru prima datã pãrea posibil. Era posibil ca aceasta sã fie Iubirea lui Dumnezeu. Era posibil ca aceasta sã fi fost o experienþã a lui Hristos. Cred cã, în unele privinþe, asta era prea deplasat de afirmat. În mod cert, nu vroiam sã fiu creºtin. Timp de mulþi ani, îi criticasem pe creºtini numindu-i ipocriþi ºi idioþi. Ca budist, am fost ceva mai indulgent în privinþa asta, dar încã nu aveam nici o intenþie de a fi creºtin, nici vreo dorinþã sã explorez calea aceea. Nu m-am putut lepãda niciodatã cu adevãrat de conceptul de Dumnezeu, chiar dacã Rinpoche spunea cã trebuie sã tratez ideea de Dumnezeu în relaþie cu faptul cã l-am acuzat pe Dumnezeu pentru multe lucruri din viaþa mea, iar el a spus cã, pentru a mã dezvolta spiritual, trebuie sã las deoparte aceastã învinuire. A avut dreptate. O lume se deschidea iar alta se micºora. Jurãmintele pe care le depusesem ca sã devin un Ngakpa erau considerate jurãminte pe viaþã. Angajamentele pe care le fãcusem erau vãzute ca angajamente „pe viaþã” atât de profesorul meu cât ºi de comunitatea mea. Acum recunoºteam faptul cã existã un Creator al Iubirii, o Sursã a Iubirii ºi un Duh al Iubirii care erau inexplicabile pentru budismul meu, iar din experienþa mea, o realitate ce nu putea fi tãgãduitã. Nu aveam nici o categorie în care sã încadrez experienþa mea. Ateismul profesorului meu pãrea sã excludã posibilitatea ca el sã înþeleagã realitatea ce tocmai se nãscuse în viaþa mea. Avusesem o experienþã care pãrea sã rãscoleascã budismul meu. Structura practicilor noastre ºi învãþãtura profesorului nostru pãrea limitatã ºi, trebuia sã admit, incompletã. ªtiam cã profesorul meu se înºela în privinþa lui Dumnezeu. Ce trebuia sã fac? Pantelimon David Walker este acupuncturistul meu ºi este membru al Bisericii Ortodoxe din America (OCA). Discutaserãm timp de luni de zile despre budism ºi creºtinism în timpul tratamentelor mele. Aveam programare la el sãptãmâna ce urma. Dupã ce ne-am salutat mi-a spus: -Am pentru tine o carte care-þi va place! Era Hristos – eternul Tao de Ieromonah Damaschin, o carte care Îl prezintã pe Iisus Hristos ca plinãtatea harului ºi a adevãrului, iar creºtinismul ortodox rãsãritean ca fiind împlinirea a ceea ce oamenii au cãutat în religile ºi filosofiile orientale. În noaptea aceea am studiat cartea cu atenþie. Habar nu am când m-am culcat, însã am citit-o zile în ºir, iar ea mi-a oferit o bazã pentru a cataloga experienþele pe care le avusesem în legãturã cu Lumina-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele. ªtiam cã existã o Sursã a Iubirii ºi o Energie a Iubirii, totuºi am ezitat sã o numesc Sfântul Duh. Îmi lãsasem creºtinismul copilãriei în urmã cu mult. Cuvintele încã mi se împotmoleau în gât. David a sugerat sã încerc sã merg la o bisericã ortodoxã ºi a menþionat o bisericã a OCA din San Francisco. Cu toate acestea, pãrea destul de ciudat, prea multã obligaþie faþã de o religie pe care o pãrãsisem. Vroiam ceva ce sã nu fie bazat pe o aºezare instituþionalã. Ultimul lucru pe care l-aº fi fãcut ar fi fost sã mã amestec în vreo bisericã. La urma urmelor, eram budist. De ce mã lãsam târât într-o altã religie, cu atât mai mult creºtinã? Luasem un angajament faþã de profesorul meu ºi familia mea. Nu ar mai trebui sã explorez, la vârsta aceasta, nici o altã formã de venerare. Însã budismul meu nu recunoºtea experienþele pe care tocmai le avusesem în legãturã cu Divinul. ªtiam cã experienþele cu Lumina-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele erau reale ºi adevãrate. Profesorul meu spunea cã nu existã Dumnezeu, dar eu ºtiam cã experimentasem Iubirea divinã în mod personal. Am rezistat ideii de bisericã, cu toate cã Ortodoxia are o tradiþie contemplativã veche ºi o cale de a lucra la adâncirea ºi lãrgirea unei raþiuni personale de transformare a sinelui în relaþie cu Divinul. Cartea pãrintelui Damaschin m-a fãcut receptiv mãcar la posibilitatea explorãrii unei tradiþii în creºtinism, ce era mult dincolo de orice tradiþie creºtinã despre care auzisem vreodatã. Am sunat la Catedrala Sf. Treime (biserica OCA din San Francisco pe care mi-o sugerase David). A rãspuns un bãrbat ºi am întrebat dacã slujbele sunt în englezã. – Pe rupte! rãspunse el cu un accent rusesc. M-am prãpãdit de râs. Chiar mi-a plãcut acest simþ al umorului. Am notat ora Liturghiei ºi i-am mulþumit. Într-o duminicã de februarie m-am trezit, m-am îmbrãcat ºi i-am spus soþiei cã merg sã caut o bisericã. A fost ºocatã. – Poftim? a strigat. – ªtiu. Nu spune nimic. Mã întorc repede. Ploaia cãdea torenþial iar strãzile erau destul de goale. Am mers cu maºina în San Francisco ºi aveam o vagã idee despre o bisericã ruseascã cu turnuri albastre aflatã în centru. Am vãzut, în cele din urmã, turnurile ºi crucea. În jurul zonei respective nu este niciodatã loc de parcare, deci m-am apropiat ºi mi-am zis: -Dacã este loc de parcare voi opri, dacã nu, voi merge la Burger King. În momentul în care am spus asta, cineva a ieºit cu maºina dintr-un loc de parcare de peste drum de bisericã. -Bine, bine, voi merge! Am intrat în bisericã în data de 7 februarie 1999. Nu ºtiam la vremea aceea, dar era Duminica Fiului Risipitor. În tantra, în practica individualã, sunt folosite toate câmpurile senzitive. ªimþurile nu sunt negate, ci folosite pentru deschidere ºi relaxare în cadrul stãrii naturale de iluminare. Când am pãºit în bisericã am simþit o senzaþie de luminã ºi mireasmã. Am fost întâmpinat la intrare ºi mi s-a urat bun-venit. Când am fost întrebat dacã sunt ortodox, am rãspuns repede (ºi probabil brusc) cã nu sunt creºtin, ci budist. Am stat în spate ºi am privit. De cum a început Liturghia, muzica ºi cântarea ºi citirile pãreau a umple spaþiul la fel ca ºi lumina ºi parfumul. Întreaga slujbã pãrea sã devinã un ritual elaborat al simþurilor. A fost minunat ºi m-a speriat foarte tare. Era ceva care se simþea a fi bun. Dacã nu ar fi trebuit sã fie atât de creºtin… Dupã slujbã am fost rugat sã mã alãtur celorlalþi la masã. Am fãcut-o. Se purta un dialog oarecum interesant pentru mine ºi se manifesta interes chiar faþã de budismul meu. Am plecat simþind cã descoperisem un nou tip de creºtinism. Cu siguranþã nu era creºtinismul copilãriei mele. M-am reîntors duminica urmãtoare. Am început a asculta cuvintele Liturghiei. Curând am început a veni la unele dintre slujbele de seara ºi am fost uimit de ceea ce se citea. Nu auzisem niciodatã de o teologie care sã fie cântatã odatã cu citirea. Începeam sã realizez tot mai mult cã se gãsea în Ortodoxie un creºtinism ce era mult mai vast ºi mult mai profund decât credeam. ªi am început sã aud referiri la Luminã, o Luminã ce pãrea a avea multe în comun cu experienþa mea a Luminii-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele. Era chiar ºi o teologie care explica cum anume, prin Lumina Sa, suntem chemaþi ºi iubiþi de Dumnezeu Tatãl, Logos-ul ºi Duhul Sfânt. Începeam sã fiu tot mai deprins cu cuvintele Dumnezeu ºi Hristos. Bineînþeles cã soþia ºi prietenii s-au simþit foarte stânjeniþi auzindu-mã folosind acele cuvinte supãrãtoare. Cei mai mulþi dintre prieteni devenirã tãcuþi atunci când aflarã cã frecventam o bisericã creºtinã, cu atât mai mult una creºtin-ortodoxã. Încã frecventam grupul meu budist iar atunci când veni profesorul meu, în luna martie, ºtiam cã ar fi trebuit sã stãm de vorbã. Mã simþeam ca ºi cum m-aº sustrage într-un fel, mergând la o bisericã creºtinã, ºi nu vroiam asta. Însã trebuia sã încerc a cataloga experienþele mele, ºi simþeam cã biserica oferea posibilitatea de rãspuns, pe care nici profesorul meu nici familia mea budistã nu pãruse a fi în stare sã mi-o dea. Cartea pãrintelui Damaschin fusese catalizatorul pentru acea explorare, iar revelaþia Bisericii în viaþa mea pãrea aproape o avansare fireascã de la acea lecturã iniþialã a cãrþii. Cu cât frecventam mai mult slujbele cu atât simþeam cã acesta era locul în care aº putea fi în largul meu ca ºi creºtin. Totuºi, trebuie sã înþelegeþi cã eu n-am folosit niciodatã acel cuvânt. Încã rezistam. Încã ºovãiam. Stãteam la pândã pe marginea creºtinismului, în umbrã, dar ºi la lumina lumânãrilor. M-am abþinut sã mã închin sau sã-mi fac semnul crucii. Deja mergea prea departe! Eram încã budist. Creºtinismul numai îl vizitam. În acest fel puteam încã sã urmez ºi sã explorez, dar nu ºi sã fac vreun angajament. Într-o searã, Matushka Barbara, (soþia preotului) a trecut pe la mine ºi m-a întrebat dacã vreau sã învãþ sã-mi fac cruce. Când am spus „Da”, m-am surprins pe mine. ªtiu cã pare ciudat, dar a-mi face semnul crucii genera o neconcordanþã între cum mã vedeam eu ºi cum începeam eu sã mã închin. Era primul semn pe care îl fãceam în mod public ºi care arãta cã credeam în Creºtinism ºi începusem sã mã vãd integrat cadrului creºtin. Este un gest atât de simplu, însã deveni primul meu act de recunoaºtere a creºtinismului, primul semn cã mã „îmbrãcam în Hristos”. Fusesem învãþat sã-i urãsc pe „papiºti”. Tatãl meu fusese crescut luteran german ºi urâse Biserica Catolicã. Încã am asta în mine. Însã mi-am fãcut cruce în seara aceea ºi în alte seri, pe mãsurã ce începeam sã particip la tot mai multe slujbe ºi sã caut în Ortodoxie rãspunsuri ºi o nouã formã de închinare. În budismul Vajrayana profesorul este vãzut de fiecare ca o fiinþã iluminatã ºi care reprezintã calea fiecãruia înspre iluminare. Credinciosul se închinã în faþa profesorului sãu în semn de deplin respect ºi de dependenþã faþã de acesta în vederea avansãrii ºi realizãrii pe plan spiritual. M-aº închina înaintea profesorului meu fãrã nici o rezervã. În Biserica Ortodoxã, se închinã înaintea Tatãlui ºi a Fiului ºi a Sfântului Duh ca act de evlavie, ºi înaintea imaginilor sfinþilor ca un act de cinstire ºi respect. Încã nu aº fi fãcut închinãciunile. Era ceva în încãpãþânarea mea ce nu puteam sã-mi explic. ªtiam cã este ciudat sã fii capabil sã te pleci înaintea unui profesor ºi sã nu o faci înaintea lui Dumnezeu. Într-un fel pãrea mai uºor a crede un om decât a crede Divinul. Mi-aº fi fãcut cruce dar nu m-aº fi plecat. Fusesem literalmente dat jos din pat, chemat într-un mod pe care chiar ºi eu se pare cã l-am auzit, ºi avusesem într-un mod personal o incredibilã experienþã a Luminii ºi a Iubirii, ºi totuºi mândria mea ºi încãpãþânarea încã rezistau unei mai bogate ºi mai depline exprimãri a evlaviei. Nu m-aº pleca. Nu m-aº înclina înaintea lui Dumnezeu. Ceva încã rezista chemãrii lui Hristos ºi a Bisericii Ortodoxe. Postul Mare este o perioadã de intensã evaluare spiritualã. Întreaga Bisericã porneºte în mod colectiv împreunã cu Hristos într-o cãlãtorie spre Ierusalim. Toate cele 40 de zile devin o dramã cosmicã suspendatã într-un fel de timp pe care nu-l mai experimentasem în budism. Timpul pãrea sã se dilate aproape proporþional cu lungimea slujbelor. Într-un fel, timpul era folosit pentru a transcende timpul. Luasem parte la ritualuri lungi în budism. Simþisem, ocazional, cã luaserã sfârºit mai repede decât mã aºteptasem. Însã niciodatã nu experimentasem timpul într-o dimensiune eternã. În Bisericã Ortodoxã, mãrirea lungimii slujbelor ºi a Liturghiilor pãrea sã se prãbuºeascã într-o atemporalitate pe care niciodatã nu o simþisem atât de intens. Fiece cuvânt al imnurilor sau al slujirii pãrea sã fie îndreptat spre mine. Fiecare vers despre cum e sã fii pierdut ºi confuz ºi înºelat de împrejurãrile vieþii era citit pentru mine. Am fost gãsit de Iubire ºi încã eram pierdut! Am încheiat fiecare searã simþind cã tot ceea ce era cântat sau psalmodiat era ceea ce aº fi spus eu, dacã aº fi putut spune ceva atât de frumos ºi de adevãrat. Am lãsat corul sã cânte laudele mele ºi cantorul iubirea mea. Pe mãsurã ce Postul se adâncea ºi devenea mai cuprinzãtor ºi (trebuie sã spun) mai dureros, am început sã experimentez în Bisericã clipe de care nu avusesem parte nicãieri altundeva. Chiar dacã, în calitate de budist, petrecusem ore întregi în meditaþie ºi sãptãmâni de retragere solitarã, timpul nu ajunsese niciodatã atât de inert. Slujbele din Postul Mare începurã sã mã transforme. Într-o noapte, în timpul uneia dintre slujbele Postului, genunchii mei s-au plecat. M-am pomenit îngenunchiind înaintea lui Dumnezeu ºi m-am simþit groaznic la gândul cã înainte mã abþinusem sã o fac. M-am simþit ca un prost ºi ca un idiot mândru. Totul în mine îmi vorbise despre Marea Inimã bunã a lui Hristos, iar eu refuzasem îmbrãþiºarea Lui. Când fruntea mea atinse pardoseala, Dumnezeu îmi frânse inima. Am plâns în hohote. Când veni pãrintele Victor sã tãmâieze icoana de lângã mine, ºtiam cã mã auzea plângând. Nu mã puteam opri. Eram atât de jenat! Mã simþeam atât de expus! Oameni cu care eram laolaltã de sãptãmâni întregi stãteau lângã mine în bisericã. Mã vãzuserã arogant în budismul meu, mã vãzuserã stând deoparte. Mã vãzuserã fãcându-mi cruce ºi încã având rezerve. Iar acum vedeau genunchii mei îndoindu-se ºi fruntea mea atingând pãmântul ºi mã vãzurã plângând când Domnul îmi strãpunse inima.

Îmi strãpunse inima chiar acolo. Pot arãta locul. Mã chemase în noapte; venise la mine ca Luminã. Acum îmi strãpunse inima. Nu pot s-o explic mai clar. Dumnezeu îmi zdrobi aroganþa ºi fãcu pentru mine singurãtatea imposibilã de acum încolo. Cu iubirea Sa, m-a þinut suspendat în timp, iar eu nu meritam nici mãcar o pãrticicã din ea. Acum eram strãpuns de Iubire. Eram un cerºetor. Sunt un cerºetor. Slujbele de searã deveneau tot mai dese ºi intense. Soþia mea era supãratã pe motiv cã eram atâta timp plecat ºi adesea ne contraziceam. Nu primeam prea mult sprijin personal pentru a continua sã mã îndrept pe aceastã cale creºtinã. Prietenii credeau cã sunt nebun. Membrii mei shanga nici mãcar nu ºtiau de frecventarea în paralel a Bisericii. Cu cât eram mai atras înspre Bisericã, cu atât pãreau mai mari forþele ce mã trãgeau înapoi. Contradicþia ºi fãþãrnicia propriei mele participãri ca budist într-o Bisericã creºtinã îmi erau evidente chiar ºi mie. Pânã în noaptea aceea nu realizasem cã nu este cale de întoarcere. Eram îndrãgostit ºi trebuia sã mã apropii cât puteam de mult de Sursa Iubirii. Cred cã am ºi înnebunit puþin, într-o vreme. Obiºnuiam sã merg pe stradã ºi, vãzând o pereche în vârstã sã fiu potopit de lacrimi. În bisericã, stãteam în colþul meu ºi mã simþeam ca un cerºetor încãlzindu-se la un foc. I-am scris atât pãrintelui Damaschin, care se afla în Alaska, cât ºi parohului Catedralei Sf. Treime, pãrintelui Victor Sokolov, ºi le-am spus despre ceea ce mi se întâmpla ºi despre nevoia mea crescândã de a aborda posibilitatea explorãrii mai serioase a Ortodoxiei. Pãrintele Damaschin mi-a rãspuns printr-o minunatã scrisoare de încurajare. Am fost foarte miºcat de bunãtatea lui. Am cerut sã mã întâlnesc cu pãrintele Victor. ªtiam cã urma sã soseascã profesorul meu, ºi l-am sunat ºi l-am rugat sã stabileascã o întâlnire pentru noi doi. Îmi încãlcasem jurãmintele faþã de el, nu pentru cã începeam sã îmbrãþiºez creºtinismul, ci pentru cã nu aveam destulã încredere în el, ca sã înþeleg în mod raþional experienþa Luminii-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele. De când adoptase o poziþie ateistã, am simþit cã nu ar înþelege a priori esenþa experienþei Luminii. Atunci mi-am cãlcat jurãmintele. Am violat încrederea profesor-elev. Însã prin însãºi aceastã breºã, eu eram în stare sã mã deschid unei mai depline experienþe a Duhului Sfânt, sã deschid o parte din mine pe care mã obligasem sã nu o deschid, din pricina jurãmintelor mele. Acele legãminte budiste au fost într-o vreme centrul identitãþii ºi vieþii mele. Am încercat sã le iau în serios. Îl iubeam pe Rinpoche. Încã îl iubesc. Am simþeam o incredibilã responsabilitate pentru a continua în mod mistic cu un antrenament al minþii ºi cu o metodã care ajuta oamenii sã vadã tiparele ce îi reþineau de la a se relaxa în bunãtatea fireascã a fiinþei ºi nefiinþei. Luasem pentru aceasta un angajament, ºi încã sper cã mai existã în mine o parte a acelui angajament spre bunãtate ºi eliberare. M-am întâlnit cu Rinpoche ºi am început sã discutãm. L-am rugat sã ne mutãm din camera de zi în camera sa, pentru mai multã discreþie. ªtiu cã a simþit o jenã. I-am spus ce se întâmplase, am încercat sã explic pe de-a-ntregul experienþa Luminii-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele. Cred cã a vãzut pe mine cã experienþa fusese realã. Probabil se vedea din lacrimile mele. Eram din nou pierdut în aceste lacrimi de bucurie ºi teroare. Mi-era teamã cã tãiasem o tub care mã hrãnea spiritual. Cerusem sã fiu exclus din fluxul de energie ce curge prin univers asemenea unui râu. Fusesem scos din torent. Eram un ex-budist. Toþi zeii mei fuseserã îndepãrtaþi: imaginile mele despre conºtienþã, despre modul în care se reflecta lumea. Yidam-ii ºi protectorii^* cu care împãrþisem o lume nu mai erau acolo pentru mine. Era o pierdere ciudatã, dar însemnatã. Deodatã am cerut sã fiu eliberat din legãmintele mele. Parcã rãbufnise din gura mea! M-am simþit îngrozitor. Mi-am auzit propriile cuvinte cerând pentru mine sã fiu eliberat de legãmintele mele, ºi am simþit cã trãdasem un om pe care îl iubeam ºi care mã iubea la rândul lui foarte mult. Fusese pãrintele meu spiritual timp de aproape opt ani. ªtiam cã îl rãnesc. Îl rãneam pentru cã mã iubea ºi eu o ºtiam, ºi fiindcã luasem un angajament sã mã alãtur curentului familiei înainte ca toate fiinþele sã fie eliberate. Era mai mult decât un legãmânt personal faþã de el. ªtiam asta. Acele metode de vizionare ºi identificare a vastului orizont de fiinþe ºi de lumi ºi de energii au fost punctele de referinþã centrale ale vieþii mele. Existã în budism curente familiale ce au cosmologii proprii ºi moduri specifice de a vedea lumea. Toate se raporteazã la bazele religiei: compasiunea ºi conºtienþa. Era mai mult decât o shanga cea din care ceream sã fiu exclus. Totul era conturat în tristeþe. Rinpoche spuse cã mã va elibera din legãmintele mele. Spuse cã aº putea „explora” calea creºtinã timp de un an de zile, ºi cã în decursul acelui an eu aº putea sã mã întorc la legãmintele mele, dacã aº vrea. A vãzut cã trecusem printr-o transformare – însã nu am idee ce anume a vãzut. Ca întotdeauna, el a optat pentru bunãtate ºi a dat posibilitatea unei destinderi într-un moment teribil. Întotdeauna putea sã întoarcã pe dos un moment de flux în existenþã. De aceea a fost pentru mine un profesor atât de bun. El dãduse peste cap tiparele mele de reacþie în faþa lumii. Însã experienþa Luminii lui Dumnezeu n-a þinut cont de nimic. I-am mãrturisit cã nu am de gând sã mã dau înapoi, cã intenþionez sã mã adâncesc în aceasta cât pot de mult. Mi-a spus cã singura mea responsabilitate faþã de el este sã fiu un bun creºtin. Cred cã am plâns împreunã. Aºa îmi amintesc scena. Însã se poate sã fi fost doar eu cel care a plâns. Am plecat oarecum ºocat. Mã simþeam ca ºi cum ar fi murit cineva. Am avut un sentiment teribil, ca atunci când se petrece un accident ºi într-o secundã totul se schimbã. Existã acel moment culminant de certitudine ºi groazã când ceva se naºte ºi altceva piere. Rinpoche încercase mereu sã ne arate cum sã transformãm aceste momente în puncte de conºtienþã. Mergeam cu maºina spre casã, pe Bay Bridge, când mã lovi pe neaºteptate gândul cã dincolo de amãrãciune se aflã un anume sentiment al certitudinii cã decizia era cea corectã. Era o ciudatã, dulce-amarã amintire a Luminii-Care-nu-este-luminã-Care-îmi-cunoaºte-numele. Iat-o chiar ºi în suferinþã! Am început sã rememorez totul, de la chemarea din noapte, când cãutasem spãrgãtori. L-am uitat pe Dumnezeu în tot acest timp! Asta e problema mea: L-am uitat pe Dumnezeu timp de douãzeci de ani. Încercam sã îmi amintesc prima oarã când mi-am fãcut semnul crucii ºi locul unde Domnul îmi strãpunsese inima. În sfârºit, era o destinaþie în aceastã ciudatã confluenþã de timp, circumstanþã ºi mister. Pãrea sã existe, în aceastã mare dramã ºi aceastã iconomie a existenþei, o Sursã centralã de Iubire golitã de sine, miºcându-se printre toate câte sunt ºi chemând pe toþi ºi pe toate înapoi la Iubirea divinã. Era cel mai precis mod în care o puteam eu descrie. I-am scris prin e-mail pãrintelui Victor cã fusesem eliberat de legãmintele mele budiste. Am cerut sã mã întâlnesc cu el. Am continuat sã particip la slujbele Postului Mare. Când venirã Paºtile, eram epuizat. Eram secãtuit ºi gol, cu excepþia unei mãrunte Lumini, Care stãtea undeva în fundal. Totul fusese întors pe dos în câteva luni. M-am întâlnit cu pãrintele Victor ºi stãturãm de vorbã. Mi-a sugerat câteva cãrþi ºi m-a încurajat sã continui a urmãri slujbele. Mi-a amintit cã existã un cerc de studiu la fiecare câteva sãptãmâni, dupã Vecernie. Întâlnirea mea cu pãrintele Victor a fost foarte plãcutã. Nu ºtia pe atunci, însã îmi dãduse probabil unul dintre cele mai binevenite sfaturi pe care cineva îl putea da unui budist care se gândeºte la Hristos. L-a rostit repede ºi într-un mod oarecum nonºalant. Se opri, se întoarse ºi spuse: -Chiar ºi dacã nu ai nimic, pe acela îl oferi! În acel moment, Domnul a fãcut ca lumea sã parã îmbelºugatã, iar pãrintele Victor L-a ajutat. Am înþeles cã-I pot oferi lui Dumnezeu orice. Îi pot da tristeþea mea ºi melancolia mea, supãrarea mea ºi îndoiala mea. Într-o zi frumoasã, I-aº putea oferi puþinã bucurie ºi un mãnunchi de fericire. A fost foarte important pentru mine sã aud asta. Chiar dacã a fost sau nu o parafrazã a altceva, nu-mi pasã! În acel moment, cuvintele au fost ale pãrintelui Victor, iar ele fuseserã cu mine dintotdeauna. Nu a mai fost de atunci vreo clipã când eu sã nu am ceva sã-I ofer lui Dumnezeu. Cu cât mã apropiam mai mult de Bisericã, cu atât mai agitat devenea climatul acasã. Diane îmi ducea dorul ºi nu a fost tocmai delicatã în a o spune. Bineînþeles cã dupã 23 de ani (în momentul acela) ºtia cã subtilitãþile nu merg la mine. Sunt prea prost! Cele mai dificile rupturi au fost cele cu prietenii mei dragi din grupul meu budist. Am cerut permisiunea profesorului meu sã le spun surorii ºi fratelui meu vajra (cei mai apropiaþi din grup) întreaga poveste, pentru ca ei sã ºtie exact ce se întâmplase. Mi-e teamã cã nu ne-am înþeles în baza unei aceleiaºi limbi ºi experienþe. Indiferent ce am spus cã se întâmplase, ei vãzurã cã eu mi-am încãlcat jurãmintele. A fost foarte greu ºi dureros pentru ei sã audã asta. Era vorba despre perpetuarea unei familii, iar acele legãminte erau parte a angajamentului meu. Supãrarea lor era de fapt un semn al devotamentului lor pentru Rinpoche. Se simþeau trãdaþi, rãniþi ºi mânioºi. Rupeam o legãturã spiritualã dintre noi. Aveau dreptate. Se aºternu astfel o liniºte prelungitã. În data de 23 mai 1999, am fost botezat în Biserica Ortodoxã în Catedrala Sf. Treime. Urmãtoarea copie dupã o scrisoare ce i-am trimis-o pãrintelui meu, poate exprima puþin din ceea ce a reprezentat pentru mine Taina. Dragã Pãrinte Victor, Astãzi se împlinesc 4 luni de încercãri de a accepta misterul Fiinþei lui Dumnezeu ºi al profundului Sãu dor pentru fiecare dintre noi. ªtiu cã acesta este numai începutul. ªtiu cã sunt prea tânãr în aceste lucruri, încât existã pericolul ca aceastã euforie sã mã determine sã cred cã cunosc lucruri pe care de fapt nu le cunosc. Însã ziua de azi a fost minunatã – plinã de minuni. Uriaºa recunoºtinþã pe care am simþit-o astãzi a fost incompletã, estompatã. Nici acum nu sunt, nici nu voi fi vreodatã capabil sã mã umplu de recunoºtinþã faþã de Dumnezeu, într-un mod care sã-I fie de vreun folos Lui. Sunt un simplu exemplu de devotament, însã pentru mine aceastã zi este de un volum ce se varsã, se împrãºtie pe podea ºi umple pivniþa întreagã cu recunoºtinþã. Cum pot oare sã mã revanºez faþã de El? Nu mã pot imagina vreodatã capabil sã exprim aceastã primãvarã din mine. Însã dacã aº putea, aº face-o azi. M-aº duce la Dumnezeu ºi I-aº oferi în dar aceastã zi. Aº goli buzunarele de ziua aceasta ºi I-aº spune: „Te rog, Doamne, este cel mai bun lucru pe care-l am. Te rog, primeºte-o de la mine – ziua aceasta!” Lacrimile mi se scurg pe obraji. Soþia mea stã ºi mã priveºte de la doi paºi. Aud corul. Surprind privirea ei. Te privesc îndreptându-te spre mine. Este ca ºi încetinit – o secvenþã de film fãrã timp. Biserica respirã luminã. Privesc crucea înaintea mea, auriul în lumina difuzã a soarelui, albul veºmintelor tale. Cuvintele pe care le rosteºti sunã ca ºi clopoþeii. Eu doar stau. Sunt doar persoana nemiºcatã, stând în acest loc minunat. Este o plenitudine pe care nu am cunoscut-o vreodatã – sentimentul de a fi cunoscut de Dumnezeu în adâncul fiinþei mele. Sunt sigur de asta. Crevasele inimii mele, acele locuri întunecoase, ascunse, triste, acele locuri pe care le-am închis pentru Iubire pe tot parcursul vieþii mele, par atinse de o Mare Bunãtate. Zãpada se topeºte. O simt înãuntrul meu. Gheþarii se transformã în lacuri… Uºile sunt deschise ºi vântul miºcã perdelele. Pe jos este un petic de luminã caldã iar fire de praf strãlucesc în aer, rotindu-se asemenea modelului fustei unei dansatoare mãturând podeaua. Dragã Pãrinte Victor, aceasta nu este o a doua ºansã – este o primã ºansã. Sunt nou vieþii, nou pentru aceastã lume. N-am mai simþit o asemenea prospeþime. Mã simt curat în interior. Mã simt ca ºi cum înainte n-aº mai fi vãzut soarele. Sunt uimit de ochii oamenilor. Micile încreþituri din jurul gurii atunci lor când zâmbesc… Modul în care dimineaþa strãluceºte prin ei ºi nu numai peste ei… Aratã atât de minunaþi! Apa m-a spãlat. N-am crezut niciodatã cã aº putea înþelege sau spune asta. Mirul m-a binecuvântat. M-a închis în Trupul unei Bisericii fãrã timp. Acesta nu este nici arhetip sau simbol, sau pur ºi simplu un ritual prins într-o micã bisericã din San Francisco. Este real ºi este nemaipomenit, ºi este de la Dumnezeu pentru noi toþi. Totul în mine mãrturiseºte cã este adevãrat. Îmi amintesc mâna lui Johann pe braþul meu ajutându-mã sã pãºesc în râul Iordan. Îmi amintesc raza de luminã ºi icoana lui Hristos în spatele Uºilor Împãrãteºti. Mi-o amintesc pe Diane plângând pe bancã. Îmi amintesc vocea ta ºi-mi amintesc cum m-a þinut Dumnezeu sub apã ºi m-a ridicat ºi m-a spãlat ºi iar m-a ridicat pentru a arãta întregii lumi cã un copil nou s-a nãscut. Tu m-ai condus afarã din rãu, hainele mele se lipeau de mine pe când eu strãngeam mâna ta învelitã în veºminte – bucurie în inima mea, fiind atent la fiecare pas la zâmbetele ºi ochii din biserica vie. Pe bãnci oamenii aºteptau. Soþia mea privea, la fel ºi acei oameni minunaþi care mã încurajaserã sã revin încã de la Duminica Fiului Risipitor – sã revin mereu. Sã revin mereu – acea formulã a pocãinþei, acea libertate de a mã întoarce – fusese calea mea liberã de întoarcere ºi de pocãinþã de când Dumnezeu îmi strãpunsese inima. Vã pot arãta locul unde Dumnezeu mi-a strãpuns inima în bisericã, în Biserica noastrã. Vã pot arãta locul unde am ºters pardoseala cu mâneca, dupã ce îngenuncheasem în sfârºit în faþa Lui. Cum aº fi putut merge în altã parte? Care loc poate fi mai „acasã”? Vreau sã fiu în locul unde Dumnezeu mi-a strãpuns inima. Când m-am apropiat de Potir m-am întors acasã. Am fost crescut în comuniune, însã niciodatã nu luasem parte la Comuniunea euharisticã. Astãzi mi-a fost prin har oferitã posibilitatea de-a mânca din Trupul ºi de a bea din Sângele lui Hristos. Nu existã cuvinte adecvate pentru aceasta – e un Mister despre care nu pot nici mãcar încerca a vorbi. Rãmân mut înaintea acestei Taine. Sunt doar peste mãsurã de recunoscãtor ºi mã simt binecuvântat în tãcere. În sfârºit acasã! Dumnezeu, pentru un anume motiv necunoscut, mã iubeºte! Pe mine! ªtiu cã e adevãrat. Mã iubeºte aºa cum sunt, cu un nume – al meu. Dumnezeu îmi cunoaºte numele! Dumnezeu îmi cunoaºte inima ºi creierul ºi grãsimea ºi musculatura, ºi mã iubeºte. Dumnezeu îmi cunoaºte fiecare gând, fiecare temere ºi fiecare durere, ºi totuºi mã acceptã. Asta e cea mai incredibilã realitate posibilã. O, pãrinte, ziua de astãzi a fost marele dar al lui Dumnezeu pentru mine ºi al meu pentru El! Sunt sãrac ºi gol înaintea acestui fapt. Totuºi, sunt plin de El în goliciunea mea. Astãzi am fost golit ºi tot astãzi am fost umplut. Tu ai þinut în mânã vasul pentru Dumnezeu. Ca slujitor al Trupului lui Hristos, ai suflat asupra mea, m-ai spãlat ºi m-ai uns cu mirul Lui. Mi-ai dat sã mãnânc ºi sã beau. Asta este ceea ce þi-a rânduit El sã faci. Însã El a fost cel Care m-a golit pe mine astãzi ºi El cel Care m-a umlput de Harul Sãu. Acesta este Misterul pe care l-am trãit noi astãzi: tu ºi cu mine ºi inimile acestea mari ºi bune care formeazã laolaltã Trupul Bisericii. A fost cãlãtoria mea ºi a noastrã ca Bisericã. Am fost trezit prin apã ºi prin Har ºi prin Iubirea divinã. Am fost uns cu mir acum ºi pentru totdeauna. Am fost reînnoit, gãsit ºi chemat, iertat, iertat ºi din nou iertat. Mi-a fost insuflatã o capacitate de înþelegere a unui Mister care este dincolo de înþelegerea mea. Sunt un prost ºi un pãcãtos, însã am fost îmbrãþiºat de Duhul Sfânt ºi botezat în faþa unei Biserici care va dãinui veºnic. Ofer ziua de astãzi lui Dumnezeu. Numai mulþumire ºi rugãciune ºi tãcere. Noapte bunã. Cu dragoste întru Hristos Domnul, Nil. sursa: BisericaSecreta]]>