Întîi, candidatura unui independent la Parlamentul European este aflare în treabã. Un independent are ºanse minime de a fi ales, dupã cum ne-o aratã rezultatele altor scrutinuri, ºi chiar dacã va fi ales, nu are nici o ºansã, dar nici una, de a sluji cauza pentru care s-a angajat. Un independent nu este luat în seamã în PE, decît dacã votul sãu este contabilizat, printr-o înþelegere, la vreuna dintre marile alianþe politice: populari, socialiºti sau conservatori. ªi-atunci de ce sã nu votezi candidaþii unui partid aflat deja într-un asemenea bloc?

Un independent nu poate depune iniþiative legislative de unul singur, nici bloca vreo lege care contravine principiilor sale ºi nici mãcar sã vorbeascã mai mult de un minut pe sãptãmînã, cît i se alocã fiecãrui parlamentar pentru o declaraþie politicã. Un independent poate fi doar un observator în PE – posturã pentru care atît costurile electorale, cît ºi cele cu mandatul sãu mi se par disproporþionate (8.000 de euro pe lunã, reprezentînd salariul plus diferite indemnizaþii, ºi 25.500 de euro pe lunã pentru cheltuieli legate de biroul parlamentarului la care se pot adãuga ºi alþi bani pentru deplasãri; adicã în total vreo 400.000 de euro pe an, timp de cinci ani).

Doi: Iulian Capsali nu este omul potrivit la locul potrivit. El nu are viziune politicã, iar aceasta o dovedesc luãrile sale de poziþie din ultimii ani. A fost unul dintre susþinãtorii vocali din societatea civilã ai USL (PSD-PNL-PC-UNPR), pentru ca aceasta sã ajungã la putere, gîndind cã acest veritabil grup infracþional va salva România. Vedem azi efectele unei astfel de înºelãri. Nota bene: din pricina acestei atitudini a lui, “Rost” s-a despãrþit de Capsali.

De asemenea, în privinþa politicii externe, Capsali opteazã pentru Rusia, în detrimentul Occidentuluii, sub motiv cã Putin este un apãrãtor al valorilor creºtine ºi cã imperiul pravoslavnic rus este preferabil “Babilonului” UE. Avînd în vedere trecutul istoric, care ne dezvãluie o Rusie necruþãtoare (o primejdie permanentã pentru vecinii sãi ºi nu numai, de-o lãcomie proverbialã pentru teritoriile ºi bogãþiile altora, dislocatoare de popoare întregi, criminalã pe motive entice ºi politice) ºi realitatea politicã din acest ceas, nu putem fi de acord cu Iulian Capsali. Este evident pentru orice om cu capul pe umeri cã Vladimir Putin joacã acum cartea ortodoxiei doar din strategie, fãrã vreo tangenþã cu principiile creºtine, ci numai pentru a obþine tot mai multã putere asupra Rusiei ºi a altor state.

Iulian Capsali nu are un discurs articulat, limpede, convingãtor. Or acesta este un handicap major pentru un om politic. Mai mult, în polemicile pe care le duce pe internet, dovedeºte o agresivitate barbarã, obtuzitate, dispreþ pentru preopinent, foloseºte un limbaj licenþios ºi un ton dictatorial. Asta în condiþiile în care omul nu deþine o funcþie care sã-i dea putere.

Iulian Capsali nu prezintã credibilitate, din punctul nostru de vedere, de vreme ce nu are un trecut profesional notabil (cît sã fi trecut de cînd nu mai are serviciu, 8, 10, 15 ani?) ºi nici nu s-a remarcat prin mari acþiuni în societatea civilã, fapta lui fiind cu predilecþie vorba (poveºtile din biografia romanþatã de campanie fiind doar atît, poveºti, prin care îºi asumã roluri pe care nu le-a jucat ºi iniþiative pe care nu le-a avut). La acest din urmã capitol este de ajuns sã spun cã, în calitate de vicepreºedinte al “Rost”, nu a miºcat un pai, dar cînd opiniile politice ne-au separat (formal era încã în conducerea asociaþiei noastre), a fondat o altã organizaþie, încercînd, fãrã succes, sã racoleze oameni din “Rost”. În fine, asociaþia lui nu e decît o butaforie, cu firmã ºi ºtampilã, dar fãrã oameni, structuri ºi impact social. Atît poate Iulian Capsali.

De altfel, singura sa carte de vizitã este o familie numeroasã, cu nouã copii. Sã-i trãiascã! E frumos, dar nu de ajuns. Nu înseamnã neapãrat cã, dacã faci mulþi copii, eºti un bun politician pro-familie, ba nici cã eºti un bun cap de familie sau mãcar un bun creºtin. ªi mã opresc aici, pentru cã nu se cade sã intru în amãnunte care þin de viaþa lui privatã.

Trei: A gira un asemenea candidat, care chipurile reprezintã “societatea civilã creºtinã” ºi “familia românescã”, este un risc enorm. Dacã nu va fi ales, pentru cã nu convinge, s-ar putea crede cã societatea civilã creºtinã e nevolnicã, iar familia româneascã a devenit o iluzie. Dacã va fi ales, nu va fi în stare sã facã nimic din ce a promis. ªi într-un caz, ºi în celãlalt dezamãgirea electoratului va fi atît de mare încît va fi compromisã pentru lungã vreme orice candidaturã propusã de “societatea civilã creºtinã” sau de cãtre vreun partid care îmbrãþiºeazã, mãrturiseºte, apãrã ºi promoveazã valorile ºi principiile noastre.

Din pãcate, agitaþia propagandisticã fãcutã în jurul lui Iulian Capsali a prins ºi a animat multã lume onestã, dar lipsitã de informaþii ºi de posibilitatea de a analiza corect aceastã candidaturã, ori orbitã de ideea de a avea un candidat al “frontului” naþional-creºtin. La reclama care i s-a fãcut au contribuit ºi adversarii (stînga extremã ºi neoliberalii care þin trena PDL sau PMP), speriaþi cã un exponent al ortodoxiei militante a reuºit sã strîngã semnãturile necesare pentru a candida.

Atacuri de felul celor la care s-au dedat Aligicã & friends la adresa lui Iulian Capsali sînt de naturã sã creeze o solidaritate nemeritatã de acesta. Sigur cã trebuie taxate discursul pro-putinist, participarea la lovitura de stat din 2012 (fie ºi numai cu gura) sau alte derapaje de acelaºi soi ale insului. Dar a-i imputa cã e împotriva neoliberalismul ºi a Statelor Unite ale Europei este e o bilã albã pentru Iulian Capsali, nu vreo acuzaþie dãrîmãtoare. De asemenea, a expedia – aºa cum fac Dragoº Paul Aligicã, Sorin Ioniþã ºi Ioan Stanomir – orice nuanþã naþional-creºtinã ca fiind de sorginte legionarã (ºi Capsali numai prietenul legionarilor nu e) sau orice brumã de militantism ortodox ca fiind vetust ºi nociv, este de naturã sã mã facã ºi pe mine unul, care am de ce-l critica pe Capsali, sã-l apãr sau, în tot cazul, sã fiu mai rezervat în a-mi exprima criticile faþã de el. Iatã unul dintre motivele pentru care am tãcut pînã azi.

Totuºi, am decis sã încerc aceastã lãmurire asupra candidaturii lui Iulian Capsali, pentru ºi eu m-am înºelat cîndva în privinþa lui ºi l-am propulsat la vîrful “Rost” ºi n-aº vrea ca, dintr-o eroare similarã, sã ajungã sã dezamãgeascã mult mai multã lume.

Dacã ar fi fost mai responsabil ºi mai puþin orgolios, Capsali nu ar fi intrat în aceastã cursã (pentru care s-a auto-propus). Acum deja e prea tîrziu ca sã renunþe. Iar consecinþele sînt previzibile.

Mi s-a propus sã candidez în alegerile pentru PE ºi de cãtre ONG-uri din Coaliþia pentru Familie ºi Constituþie, ºi din partea unui partid. Am refuzat, fiindcã nu cred în eficienþa unui independent în PE ºi pentru cã am alte prioritãþi de viaþã. Fac aceastã precizare pentru a se înþelege cã nu am scris rîndurile de mai sus din frustrare. Existã mai mulþi oameni credibili care pot confirma oricînd ce am spus în acest post-scriptum.