Prezint continuarea primei pãrți a dãrii de seamã pe care o fac publicã la solicitarea colegilor care m-au delegat. La finalizarea primei zile de Congres (ale carei lucrari au fost demarcate de o copioasa masa de pranz servita in cele doua restaurante al Hotelului Intercontinental) dl. Președinte Gheorghe Florea a ținut sã sublinieze cã invitã pe toți delegații la Congres sã participe la seara festivã (cu începere orele 20.30) organizatã în incinta aceluiași hotel. Personal nu am participat la aceastã seratã care a avut probabil un rol de socializare, însã pot spune cã roadele amare ale acestei serate s-au vãzut în cea de-a doua zi de congres când atmosfera sãlii era sensibil schimbatã. Din câte am aflat de la colegii din provincie care au participat la programul de searã, membrii marcanți ai prezidiului au dus o activitate susținutã de convingere, lãmurire, și eventual cumințire a celor mai aprige și înverșunate voci din prima zi a Congresului. În aceastã atmosferã pacificatã au demarat lucrãrile celei de-a doua zi a Congresului UNBR. Dacã în prima zi de Congres foarte mulți dintre colegii cu nemulțumiri se grupaserã în zona din centru-dreapta a sãlii, în cea de-a doua zi în acea zonã m-am regãsit doar eu, colegul Florin Știolicã, și cam atât, în jurul nostru facându-se un gol acuzator și totodatã grãitor ce exprima într-un mod sugestiv schimbarea de atitudine survenitã în rândurile delegaților. Fãrã sã acuz pe nimeni, cu titlu de exemplu, au dispãrut de lângã noi colegii Remus Burciu, domnul decan Șerban Lovin, dar au rãmas Marius Damian Buruianã, Seceuceanu și alți câțiva fațã de care îmi cer scuze cã nu îmi amintesc în acest moment numele lor. Ședința a fost deschisã de cãtre dl. Președinte Florea într-un ton cu nuanțã dojenitor-agresivã, acesta ”uitând” sã mai facã (precum în prima zi de congres!) numãrarea delegaților pentru a se vedea dacã adunarea mai este statutar constituitã din punct de vedere al cvorumului. Judecând însã dupã numãrul de scaune libere (în condițiile în care în ziua anterioarã aproape nu gãseai un loc liber), aș spune cã Adunarea se subțiase considerabil. În primele 30 de minute de ședințã mai mulți colegi care urmãreau on-line ședința mi-au atras atenția atât pe facebook, cât și pe sms-uri, cã Juridice.ro nu mai transmite lucrãrile Congresului. La sesizarea mea, domnul Președinte Florea a replicat cã nu s-a luat nici o decizie (oficialã ) și cã Congresul se transmite, fapt confirmat și de cameramanul de la Juridice.ro. Când, în replicã, am întors ecranul laptopului meu cãtre prezidiu, cu pagina de la Juridice.ro deschisã, demonstrând astfel cã transmiterea este minunatã, dar lipește cu desãvârșire, a urmat un moment de stânjenealã, de apnee vocalã, similar celui din momentul în care am prezentat domnului decan al Baroului București, cu o sãptãmânã înainte, în ședința de pregãtire a delegaților pentru Congres, dovada virãrii de cãtre Ministerul Justiției a sumelor aferente Seviciului de Asistențã Juridicã (SAJ) la nivelul lunii februarie inclusiv în condițiile în care existau plãți restante de 6 luni pentru cã, “chipurile” nu se viraserã banii. Astfel, încã o datã, am avut ocazia amarã sã constat cã brava noastrã conducere poate sã rãmânã speach-less în fața dovezilor concrete care le contrazic susținerile. Ca o parantezã, trebuie totuși menționat cã, în urma prezentãrii documentului mai sus arãtat, avocații de la SAJ și-au primit rapid banii. De data asta. Similar, la câteva minute dupã intervenția mea, Juridice.ro a început sã transmitã lucrãrile Congresului. S-a reluat dezbaterea din ziua anterioarã pe tema bugetului și a descãrcãrii de gestiune a CAA. M-am înscris și eu la cuvânt și mi-am susținut punctul de vedere cu privire la necesitatea unui audit asupra activitãții din ultimii ani a CAA. În condițiile în care chiar un membru al comisiei de cenzori a Casei a spus cu gura lui cã existã filiale ale CAA care nu au permis și refuzã în continuare sã permitã controlul activitãții de cãtre cenzorii Casei Centrale, existã o suspiciune rezonabilã cã raportãrile provenite din teritoriu, pe care se bazeazã raportul general al Casei, supus spre aprobare, nu corespund realitãții. Am reiterat necesitatea efectuãrii auditului nu ca un exercițiu formal, inutil, anevoios și costisitor, cât ca un exercițiu de transparențã și încredere, menit sã consolideze încrederea membrilor cotizanți în conducerea CAA. Am criticat totodatã planul de investiții și cheltuieli al CAA în principal pentru lipsa elementelor concrete privind alocarea sumelor destinate investițiilor imobiliare (în cuantum de 18-21 milioane de Euro). Pe scurt, am cãutat sã demonstrez delegaților prezenți cât de pãguboasã poate fi politica de investiții în domeniul imobiliar al CAA în condițiile economice actuale când impozitele pe imobile datorate de persoane juridice sunt exorbitante (1,5 % pe an) din valoare imobilului, iar cheltuielile cu personalul ce urmeazã sã deserveascã aceste imobile, dar și cu utilitãțile, transformã într-o gaurã neagrã, devoratoare de bani, o astfel de investiție. Am criticat și lipsa unui raport previzional privind graficul de amortizare al unei astfel de investiții, în condițiile în care același excedent putea fi folosit pentru mãrirea punctului de pensie, mãrirea alocației pentru concediul de maternitate (care în prezent este între 600 și 1100 lei pe lunã – indiferent de valoarea cotizației vãrsate – în ciuda hotãrârii 485bis/11.09.2010 sau a pensiilor de urmaș) și mult mai bine chivernisit prin plasamente financiar-bancare aducãtoare de venituri suplimentare (bonuri de tezaur, obligațiuni la termen sau depozite cu dobândã). Farã a se gândi la creșterea beneficiilor pentru cotizanți, Onor conducerea CAA a gãsit de cuviințã sã propunã, totuși, creșteri salariale de 25 % pentru angajații CAA.  Fãcând o comparație am asimilat situația CAA cu cea a Egiptului antic de sub domnia faraonului ce l-a avut drept sfãtuitor pe evreul Iosif, care a interpretat visul faraonului cu cele 7 vaci grase care au fost mâncate de 7 vaci slabe, semnificând cei 7 ani de prosperitate consumați de cei 7 ani de foamete. În mod similar, precum Iosif, l-am atenționat pe dl. președinte Florea sã nu risipeascã banii poporului avocaților pe construcții faraonice, ci sã asigure rezervele necesare pentru anii de foamete despre care știm cu certitudine cã vor urma. Pentru cei care nu cunosc situația actualã – DAR ȘI VIITOARE a Casei noastre de Asigurãri, le pun la dispozțiție câteva din diagramele previzionale actuariale. Se spune ca o imagine face cât o mie de cuvinte. În cazul de fațã, ele fac cât toți banii noștrii de pensii: În ciuda avertismentelor mele laocoonice, troienii din salã au votat împotriva auditului solicitat de mine. Trebuie menționat faptul cã un astfel de audit a fost solicitat și în anii anteriori de cãtre diverse voci, însã atunci s-a obiectat cã nu existã fonduri pentru un astfel de audit. Prevãzând acesta piedicã, am solicitat în mod distinct în cadrul celor 18 puncte propuse de mine Congresului votarea bugetului destinat auditului, separat votãrii auditului. Cu o vãditã rea-credințã, domnul președinte Gheorghe Florea a supus dezbaterii și votului proiectul de buget al CAA pentru 2014 înainte de propunerea mea privind votarea unui buget special alocat pentru audit, “uitând” totodatã, sã includã eventual aceastã propunere în dezbaterea bugetului CAA pentru 2014.  În aceste condiții, chiar domnia Sa a folosit argumentul demobilizator cã, deși din principiu ar fi de acord cu un audit, nu existã sume alocate acestuia. În acest fel a lansat cãtre salã semnalul persuasiv de respingere a propunerilor privind auditul, iar votanții au reacționat pavlovian. Mai multe amãnunte în episodul viitor…. De la finalizarea acestui material (cu mari și anevoioase eforturi, datoritã volumului de muncã din ultimele zile) și pânã la momentul deciziei de a-l publica, au mai intervenit numeroase, și interesante evenimente. Principalul eveniment a constat în ținerea Adunãrii Generale Ordinare a Avocaților din Baroul București astãzi 13.04.2014, în zi de Florii. Evident, suprapunerea programului Adunãrii cu cel al slujbei bisericești a dus la lipsa cvorumului cerut de lege, motiv pentru care adunarea a fost re-convocatã pentru data de 26.04.2014. Și, cum astfel de adunãri sunt un bun prilej de socializare, am aflat cã dl. președinte UNBR Gheorghe Florea nu doar cã a remarcat cã exist, dar a și început sã vorbeascã despre mine. Și pentru cã nu ne cunoaștem suficient, direct și personal, simt nevoia sã îl lãmuresc pe aceastã cale cã soția mea, Hincean Sabina este înscrisã în Baroul București, iar nu în Baroul Bota, cum în mod greșit credea dl. președinte. De altfel, afirmațiile mele anterioare cu privire la dl. Bota Pompiliu și Baroul Constituțional au fost fãcute strict cu privire la combativitatea de care dã dovadã acest domn (Pompiliu Bota) – pe care de altfel nu am avut încã plãcerea sã îl cunosc personal; combativitate pe care mi-aș fi dorit sã o regãsesc și eu la organele de conducere ale profesiei noastre, cum o regãsesc (cu mare ciudã!) la cei din conducerea Uniunii Notarilor Publici din România sau la Nivelul Uniunii Juriștilor sau a Mediatorilor – profesii care și-au lãrgit teritoriile de “vânãtoare” pe domeniile tradiționale ale avocaților, fãrã nici o reacție din partea actualei conduceri UNBR.   avocat Mihai Rapcea]]>