CUM SE POATE REFUZA VACCINAREA COPIILOR

Care este baza legalã pentru ca un pãrinte sã poatã refuza vaccinarea copilului sãu?  

REZUMATUL articolului:  INTRODUCERE

• context, justificare, necesitate

 PREVEDERI DIN LEGISLAÞIA SPECIFICÃ

• Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienþilor
• Legea nr. 95/2006 privind reforma sãnãtãþii
• OG nr. 53/2000  privind obligativitatea raportãrii bolilor ºi a efectuãrii vaccinãrilor, aprobatã prin Legea nr. 649/2001

 CONCLUZII

•  Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedurã medicalã, inclusiv vaccinarea;
•  Orice tratament sau procedurã medicalã, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil  numai dupã ce s-a obținut consimțãmântul pãrintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgențã;
• Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sãnãtãții, aºadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanțã (prin  procedura de contencios).

 ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

• Constituþia României
• Legea nr. 279/2009 – Codul Civil

 ALTE ARGUMENTE   bioetice si medico-legale 

• Revista Românã de Bioeticã
• Academia Americanã de Pediatrie

 CE TREBUIE SÃ FACÃ UN PÃRINTE CARE NU DOREªTE SÃ-I FIE VACCINAT COPILUL?

• Mic ghid etapizat de actiuni institutionale

 DECLARAÞIE DE REFUZ A VACCINÃRII

• Formular tip

      Articolul intreg: (sursa: ANUARUL pe 2010 al Federaþiei Organizaþiilor Ortodoxe Pro-Vita din România, paginile 45-50.)

CUM SE POATE REFUZA VACCINAREA COPIILOR – BAZA LEGALÃ

CARE ESTE BAZA LEGALà PENTRU CA UN PÃRINTE Sà POATà REFUZA VACCINAREA COPILULUI SÃU? Acest ghid are scopul de a sprijini pãrinþii care nu doresc administrarea unuia sau altuia dintre vaccinuri copiilor lor. În ciuda obiceiului împãmântenit de pe vremea comunismului ºi conform cãruia toatã lumea  trebuie sã se vaccineze, decizia familiei are prioritate absolutã în fața autoritãților. Afirmaþiile „aºa e legea” sau „aºa cer regulile comunitãții”, folosite de medici sau directorii de ºcoli în sprijinul vaccinãrii obligatorii, sunt lipsite de fundament ºi orice pãrinte poate, prin cunoaºterea câtorva elemente juridice de bazã, explicate mai jos, sã îºi impunã punctul de vedere.    

PREVEDERI DIN LEGISLAÞIA SPECIFICÃ

  Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacienþilor prevede clar necesitatea consimțãmântului informat ºi exprimat în scris pentru intervențiile medicale. “Art. 13. Pacientul are dreptul sã refuze sau sã opreascã o intervenþie medicalã asumându-ºi, în scris, rãspunderea pentru decizia sa; consecinþele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.” Definiția intervenției medicale este datã la art. 1 lit. d) din aceeaºi lege astfel:”prin intervenþie medicalã se înþelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare.”cuprinzând aºadar ºi vaccinarea.     Legea nr. 95/2006 privind reforma sãnãtãþii nu prevede obligația de a fi vaccinat. Articolele 374 ºi 376 solicitã medicului sã acționeze respectând voința pacientului, iar art. 649 prevede acordul scris al pacientului pentru diagnosticul ºi tratamentul cu potenþial risc (nu se face însã definirea termenului). De asemenea, art. 651 prevede cã actul medical se poate face în lipsa consimțãmântului informat  numai în situaþii de urgenþã în care lipsa acțiunii imediate ar pune în pericol viața pacientului.   “Art. 374 – (3) Deciziile și hotãrârile cu caracter medical vor fi luate avându-se în vedere interesul  ºi drepturile pacientului, principiile medicale general acceptate, nediscriminarea între pacienþi, respectarea demnitãþii umane, principiile eticii  și deontologiei medicale, grija faþã de sãnãtatea pacientului ºi sãnãtatea publicã.” “Art. 376 – (1) Cu excepþia cazurilor de forþã majorã, de urgenþã ori când pacientul sau reprezentanþii legali ori numiþi ai acestuia sunt în imposibilitate de a-și exprima voinþa sau consimþãmântul, medicul acþioneazã respectând voinþa pacientului și dreptul acestuia de a refuza ori de a opri o intervenþie medicalã.” “Art. 649. – (1) Pentru a fi supus la metode de prevenþie, diagnostic ºi tratament, cu potenþial de risc pentru pacient, dupã explicarea lor de cãtre medic, medic dentist, asistent medical/moaºã, conform prevederilor alin. (2) ºi (3), pacientului i se solicitã acordul scris. (2) În obþinerea acordului scris al pacientului, medicul, medicul dentist, asistentul medical/moaºa sunt datori sã prezinte pacientului informaþii la un nivel ºtiinþific rezonabil pentru puterea de înþelegere a acestuia. (3) Informaþiile trebuie sã conþinã: diagnosticul, natura ºi scopul tratamentului, riscurile ºi consecinþele tratamentului propus, alternativele viabile de tratament, riscurile ºi consecinþele lor, prognosticul bolii fãrã aplicarea tratamentului. Art. 650. – Vârsta legalã pentru exprimarea consimþãmântului informat este de 18 ani. Minorii îºi pot exprima consimþãmântul în absenþa pãrinþilor sau reprezentantului legal, în urmãtoarele cazuri: a) situaþii de urgenþã, când pãrinþii sau reprezentantul legal nu pot fi contactaþi, iar minorul are discernãmântul necesar pentru a înþelege situaþia medicalã în care se aflã; b) situaþii medicale legate de diagnosticul ºi/sau tratamentul problemelor sexuale ºi reproductive, la solicitarea expresã a minorului în vârstã de peste 16 ani. Art. 651. – (1) Medicul curant, asistentul medical/moaºa rãspund atunci când nu obþin consimþãmântul informat al pacientului sau al reprezentanþilor legali ai acestuia, cu excepþia cazurilor în care pacientul este lipsit de discernãmânt, iar reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiatã nu poate fi contactat, datoritã situaþiei de urgenþã. (2) Atunci când reprezentantul legal sau ruda cea mai apropiatã nu poate fi contactat, medicul, asistentul medical/moaºa pot solicita autorizarea efectuãrii actului medical autoritãþii tutelare sau pot acþiona fãrã acordul acesteia în situaþii de urgenþã, când intervalul de timp pânã la exprimarea acordului ar pune în pericol, în mod ireversibil, sãnãtatea ºi viaþa pacientului.”   Conform  OG nr. 53/2000  privind obligativitatea raportãrii bolilor ºi a efectuãrii vaccinãrilor, aprobatã prin Legea nr. 649/2001, “Art. 1 – (1) Medicii de familie, indiferent de forma de organizare a asistenþei medicale primare în cadrul sistemului public sau privat  și indiferent de casa de asigurãri sociale de sãnãtate cu care au încheiat contract de furnizare de servicii medicale, au obligaþia de a asigura vaccinarea corectã a copiilor și de a raporta efectuarea acesteia direcþiei de sãnãtate publicã judeþene, respectiv a municipiului Bucureºti. (2) Schema de vaccinare recomandatã pentru copii și adolescenþi este prevazutã în anexa care face parte integrantã din prezenta ordonanþã ºi în Programul naþional de imunizãri aprobat prin ordin al ministrului Sãnãtãþii ºi Familiei.”   Din analiza acestui text de lege rezultã clar cã vaccinarea nu este obligatorie, pentru cã se folosește termenul „recomandatã”. Pentru medicii de familie existã obligația profesionalã sã vaccineze  corect și sã raporteze anumite boli ca  și situația vaccinãrilor (se þine un caiet unic de vaccinare pe persoanã și medicul de familie face asemenea raportãri), dar de aici nu rezultã nicidecum vreo obligație pentru pãrinþi/copii de a se supune vaccinãrii.      

CONCLUZII

  • Orice pacient are dreptul de a refuza un tratament sau o procedurã medicalã, inclusiv vaccinarea; • Orice tratament sau procedurã medicalã, inclusiv vaccinarea, se pot acorda unui copil  numai dupã ce s-a obținut consimțãmântul pãrintelui/tutorelui, cu excepția situațiilor de urgențã; • Orice campanie de vaccinare presupune existența unui ordin prealabil al Ministrului Sãnãtãții, aºadar – pentru cazuri extreme, cum a fost cel al vaccinului anti-HPV – un act administrativ anulabil în instanțã (prin  procedura de contencios).    

ALTE PREVEDERI LEGALE UTILE

 Constituþia României   “Art. 22. – (1) Dreptul la viaþã, precum ºi dreptul la integritate fizicã ºi psihicã ale persoanei sunt garantate.” “Art. 23. – (1) Libertatea individualã ºi siguranþa persoanei sunt inviolabile.” “Art. 26  – (1) Autoritãþile publice respectã ºi ocrotesc viaþa intimã, familialã ºi privatã.” “Art. 31 – (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaþie de interes public nu poate fi îngrãdit. (2) Autoritãþile publice, potrivit competenþelor ce le revin, sunt obligate sã asigure informarea corectã a cetãþenilor asupra treburilor publice ºi asupra problemelor de interes personal.”   Legea nr. 279/2009 – Codul Civil (noul Cod, promulgat, care urmeazã sã intre învigoare la 1.10.2011) “Art. 61. – (1) Viaþa, sãnãtatea ºi integritatea fizicã ºi psihicã a oricãrei persoane sunt garantate ºi ocrotite în mod egal de lege. (2) Interesul ºi binele fiinþei umane trebuie sã primeze asupra interesului unic al societãþii sau al ºtiinþei.” “Art. 64 – (1) Corpul uman este inviolabil.” “Art. 67. Nicio persoanã nu poate fi supusã experienþelor, testelor, prelevãrilor, tratamentelor sau altor intervenþii în scop terapeutic ori în scop de cercetare ºtiinþificã, decât în cazurile ºi în condiþiile expres ºi limitativ prevãzute delege.”  

ALTE ARGUMENTE

Cã acordul pãrinþilor pentru vaccinarea copiilor este important se subliniazã ºi în articolul „Particularitãþi ºi dileme etice ale consimþãmântului informat în oncologia pediatricã”, publicat de Revista Românã de Bioeticã [1] “Academia Americanã de Pediatrie (AAP) a argumentat cã ‘întreaga doctrinã’ a consimþãmântului informat prezintã o aplicabilitate particularã în pediatrie. În consecinþã, conform AAP, consimþãmântul poate fi acordat numai de cãtre pacientul ‘cu capacitate adecvatã de decizie ºi cu împuternicire legalã’. Pãrinþii (sau alþi aparþinãtori legali) pot acorda consimþãmântul informat, iar copilului i se solicitã sã-ºi dea acordul informat ori de câte ori este nevoie. AAP noteazã cã acordul solicitat are relevanþã mai mare când ‘intervenþia propusã nu este esenþialã pentru viaþa copilului ºi/sau poate fi practicatã fãrã  un risc substanþial’.”   Acest articol citeazã ºi din norme ale bioeticii din care nu toate au o valoare juridicã explicitã. Totuºi, principiul este acelaºi  – minorul nu-ºi poate da singur consimțãmântul la tratament, reprezentantul legal fiind acela chemat sã ºi-l dea în numele copilului.    

CE TREBUIE SÃ FACÃ UN PÃRINTE CARE NU DOREªTE SÃ-I FIE VACCINAT COPILUL?

  Pãrinții pot completa modelul de declaraþie anexat (vezi ultima paginã) pe care sã îl depunã la secretariatul instituției, insistând pentru o confirmare a primirii acestuia (un numãr de înregistrare). Aceasta ar trebui sã fie de ajuns.Dacã metoda de mai sus nu dã roade, pãrinții pot încerca urmãtoarele: • Sã comunice medicilor și directorului unitãții cã nerespectarea voinței lor va duce la un proces civil, respectiv la o plângere penalã sau/și la Colegiul Medicilor, dupã caz; • Toate campaniile de vaccinare trebuie sa aibã o procedurã de aplicare stabilitã printr-un ordin prealabil al Ministrului Sãnãtãții. (De exemplu, campania din anul 2010 pentru vaccinare contra gripei cu vaccinul „Cantgrip” s-a realizat conform OMS nr. 3280/24.02.2010.) Pãrinții sã cearã unitãții de învãțãmânt o copie a ordinului respectiv pentru a o studia; • Sã cearã de la DSP (Direcția de Sãnãtate Publicã) localã o adresã din care sã rezulte cã vaccinarea nu este obligatorie și sã o  prezinte medicului sau directorului; • Sã solicite directorului sau medicului sã recunoascã în scris faptul cã procedura de vaccinare este ineficientã (refuzul de a primi un copil nevaccinat într-o comunitate de vaccinați înseamnã, implicit, cã vaccinurile nu au efect).   În cazul extrem când  copilul nu este acceptat la înscrierea la ºcoalã/grãdiniþã/creºã pe motiv cã nu este vaccinat, • Sã solicite conducerii unitãții decizia scrisã, însoțitã de motivarea în fapt ºi de temeiurile legale; • Sã se adreseze unui cabinet de avocaturã pentru consiliere sau servicii de reprezentare [2]; • Sã se adreseze cu plângere Consiliului Național pentru Combaterea Discriminãrii, pe motiv cã se încalcã dreptul la educație al copilului.              

ANEXA – Declaraþie de refuz a vaccinãrii [3]

 

DECLARAÞIE

Subsemnaþii ……………………………………………………………………, nãscutã la …………………, domiciliat în ……………………………………………….., CNP: ……………………………………………. ºi ……………………………………………………………………, nãscut la …………………, domiciliat în …………………………………………………, CNP: ……………………………………………. în calitate de  pãrinþi ai copilului ……………………………………………………….., elev la ºcoala dumneavoastrã, Fiind pe deplin informați asupra riscurilor administrãrii, cât ºi neadministrãrii vaccinurilor asupra copilului nostru, declarãm pe propria rãspundere cã  NU SUNTEM DE ACORD cu administrarea asupra acestuia a vaccinului ……………………. / a niciunui vaccin.   Refuzul nostru expres, astfel exprimat în scris, este un drept conferit în baza urmãtoarelor legi: • Art. 22, 23, 26, 34 din Constituția României • Art. 61, 64 ºi 67 din Legea nr. 279/2009 – Codul Civil • Art. 13 din Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului • Art. 374(3), 376(1) ºi 649(1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma sãnãtãții.   În spiritul respectãrii legislației din domeniu, personalului medical îi este opozabilã îndeplinirea – în caz contrar cu riscul sancțiunilor – a prevederilor Legii nr. 649/2001 pentru aprobarea Ordonanþei de Guvern nr. 53/2000 (art.1 alin.1, privind obligația asigurãrii vaccinãrii corecte a copiilor), inclusiv cu  informarea pãrinþilor asupra caracterului non-obligatoriu al acestor vaccinuri, conform Anexei aceluiaºi act normativ (privind schema de vaccinare recomandatã pentru copii).     DATA:

SEMNÃTURI:

            Note: [1]  http://www.bioetica.ro/bioetica/ie2/info.jsp?item=10485&node=1275 [2]  În Bucureºti se poate apela la CA „Blejuºcã Ionuþ Doru”, tel. 0766 210 968, email ionut.blejusca@gmail.com [3]  Acest model de declaratie se poate modifica pentru a fi utilizatã în vederea refuzãrii vaccinãrilor ºi în alte circumstanþe: în maternitate, la medicul de familie etc.         Sursa:  ANUARUL pe 2010 al Federaþiei Organizaþiilor Ortodoxe Pro-Vita din România, paginile 45-50 Anuarul este disponibil  pe net in format pdf pe site-ul pentruviatacluj.ro]]>