Iatã cã la douã decenii dupã ce sistemul economic centralizat de tip comunist ºi-a dovedit falimentul a venit rândul economiei capitaliste de tip „laissez faire” sã iºi arate limitele. Ca ºi cum criza moralã în care societatea de tip occidental, pe care, din pãcate, ºi noi, românii, am încercat sã o copiem în ultimii douãzeci de ani, nu ar fi fost suficientã, s-a fãcut simþitã tot mai acut o gravã crizã economicã. Nu este cazul sã analizãm acum cine sunt principalii vinovaþi ai declanºãrii acesteia ºi nici cine sunt cei care profitã de pe urma ei. S-au scris suficiente articole ºi studii pe aceastã temã ºi persoanele interesate cunosc în amãnunt detaliile, în special dacã au avut grijã sã se informeze din sursele alternative ºi nu au luat de bune explicaþiile date de cãtre mai marii zilei, prin mijloacele convenþionale de comunicare ºi informare. Obiectul acestui articol este prezentarea unei alternative la situaþia economicã actualã, o alternativã la Noua Ordine Mondialã pe care doresc sã ne-o impunã câteva grupuri de bancheri, oameni de afaceri ºi politicieni, care se considerã „aleºi” sã ne conducã ºi sã ne spunã ce sã facem ºi cum sã gândim. În locul unei globalizãri economice, care sã se fundamenteze pe exploatarea masivã a resurselor naturale ºi umane de pe întreg mapamondul în folosul „elitei iluminate” trebuie sã punem un sistem economic bazat pe relaþii egale ºi echitabile între toate statele lumii. Este de datoria fiecãrei þãri sã îºi construiascã o ECONOMIE NAÞIONALàputernicã, de preferinþã autarhicã, în care capitalul autohton sã fie majoritar ºi sã se impunã abia apoi cu produse de calitate pe piaþa internaþionalã, încercând sã importe cât mai puþin ºi sã exporte cât mai mult. Esenþial este, însã, ca în cadrul fiecãrei economii naþionale, sã existe o concordie între deþinãtorii de capital ºi angajaþi. Trebuie ca cei din urmã sã profite din plin de pe urma muncii lor ºi sã participe la împãrþirea profitului. De fiecare datã când aceastã concordie nu se realizeazã este rolul statului sã intervinã ºi sã se asigure cã lucrurile funcþioneazã cum trebuie. Avem nevoie, deci, de un stat intervenþionist, care sã garanteze proprietatea individualã ºi libera iniþiativã economicã, dar care sã se asigure cã ºi drepturile celor din câmpul muncii sunt garantate ºi cã toþii membrii comunitãþii naþionale profitã de pe urma avansului economic. Trebuie sã precizãm cã aceste idei, departe de a constiui o noutate, au fost puse in practicã în secolul douãzeci de mai multe regimuri aparþinând dreptei naþionaliste, atât în Europa, cât ºi in America de Sud ºi au dat rezultate remarcabile. Statele care au implementat acest tip de politici au ajuns, în scurt timp, din pragul dezastrului ºi al foametei, la situaþii economice înfloritoare ºi au oferit cetãþenilor lor o situaþie materialã foarte bunã, comparativ cu cea anterioarã. Aceste regimuri au fost cu toate catalogate de cãtre istoricii „corectitudinii politice” ca fiind „fasciste” sau „ de tip fascist”. În consecinþã, tot ce þine de aceste regimuri, inclusiv eventuale idei aplicabile de doctrinã economicã, a fost aruncat la lada de gunoi a istoriei iar noile generaþii au fost învãþate sã creadã cã nu poate exista nimic mai bun, mai minunat decât actualul sistem economic capitalist. Dupã cum am fost învãþaþi, de altfel, sã credem cã democraþia parlamentarã reprezintã regimul politic desãvârºit. ªi toate acestea în folosul unei minoritãþi de bancheri, industriaºi ºi oameni de afaceri, care, împreunã cu politicienii corupþi ºi venali pe care îi controleazã, îndreaptã întreaga lume cãtre un dezastru iminent, doar pentru a-ºi satisface pofta de câºtig ºi de putere. Însã, lumea trebuie sã ºtie cã existã un sistem economic mult mai bun, care poate oferi un nivel de trai ridicat tuturor cetãþenilor unui stat, odatã ce se hotãrãºte implementarea lui. Acesta poartã denumirea deCORPORATIVISM. Evident cã aceastã radicalã transformare de ordin economic va atrage dupã sine ºi schimbãri importante de ordin social, dar mai ales politic, în sensul în care statul însuºi va deveni unul corporativ. Într-un astfel de stat economia trebuie sã fie una mixtã, cu o agriculturã puternicã, care sã stea la baza dezvoltãrii celorlalte ramuri (industrie, servicii, comerþ). Încurajarea dezvoltãrii întreprinderilor mici ºi mijlocii este esenþialã pentru prosperitatea unei naþiuni. În ceea ce priveºte sectorul bancar, statul are datoria de a se implica puternic ºi de a reglementa în amãnunt funcþionarea instituþiilor bancare, care trebuie sã renunþe la caracterul lor speculativ ºi sã se punã, la rândul lor, în slujba dezvoltãrii economice a naþiunii. Statul ar deveni astfel unul organic, apropiat de oameni ºi de nevoile lor, fiind totodatã înzestrat cu legi clare ºi inflexibile. Obiectivele creãrii statului corporativ ar urma sã fie dezvoltarea bogãþiei, precum ºi  a potenþei politice ºi a bunãstãrii naþiunii (române, în cazul nostru). Corporaþiile, organizate la nivel naþional într-un Consiliu Naþional al Corporaþiillor ºi reprezentând, prin însãºi structura lor, naþiunea, conform organizãrii sale sociale, ar urma sã înlocuiascã Parlamentul ca putere legislativã în stat. Corporativismul reprezintã un tip de economie disciplinatã, controlatã de cãtre stat, care depaºeºte atât capitalismul cât ºi socialismul (comunismul), creând o nouã sintezã, capabilã sã aducã bunãsatrea pentru toþi cetãþenii ºi sã reducã totodatã discrepanþele sociale, atât de evidente, care apar într-o societate care are la bazã un sistem economic pur capitalist. În fapt, economia corporativã reprezintã atât economia indivizilor, cât ºi cea a grupurilor asociate ºi a statului. Ea respectã iniþiativa particularã ºi principiul proprietãþii private. Aceasta din urmã, însã, este vãzutã în egalã mãsurã ca drept ºi datorie, fiind înþeleasã ca funcþie socialã. Prin urmare, ea trebuie sã fie activã, sã nu se mãrgineascã la culegerea fructelor bogãþiei, ci sã aibã grijã sã le multiplice ºi sã le dezvolte. Statul are datoria de a interveni atunci când economia individualã este insuficientã sau inexistentã. Economia corporativã este cea care introduce orindea în economie. În mod ideal, aceasta ar trebui sã se împlineascã  prin autodisciplinarea actorilor economici. Cum, însã, în mod inevitabil, acest lucru nu se întâmplã întotdeauna, este nevoie de intervenþia statului, care îºi asumã rolul de reprezentant ºi protector al consumatorilor. Cu siguranþã, într-un astfel de stat, cu un asemenea sistem economic, justiþia socialã ar fi mai mult decât o simplã formulã utilizatã de politicieni pentru a atrage voturi. Astfel, s-ar realiza o adevãratã egalitate a tuturor indivizilor în faþa muncii, diferenþele urmând sã aparã numai datoritã caracteristicilor singulare ale responsabilitãþilor fiecãrui individ, în funcþie de munca prestatã. Cu alte cuvinte, aceastã egalitate în faþa muncii, determinã prin ea însãºi diferenþierea netã a ierarhiilor sociale, din punct de vedere al funcþiilor îndeplinite, al meritelor ºi al responsabilitãþilor. Din cele expuse mai sus reiese cã, în acest punct de rãscruce al istoriei mondiale, unica alternativã pe care oamenii morali si interesaþi cu adevãrat de binele comun o pot opune Noii Ordini Mondiale este reprezentatã de corporativism. De OCTAVIAN-FLORIN LIXEANU, Master în ªtiinþe Politice – Text publicat cu permisiunea autorului Sursa: FrontPress]]>