introducere rapcea.ro: Pe parcursul zilelor de 13, 14 și 14 iunie voi publica în foileton un articol ce rememoreazã – din perspectiva unui participant la rezistența anti-comunistã din primele zile de dupã cãderea regimului Ceaușescu, pânã la acapararea puterii de cãtre neocomuniștii conduși de Ion Iliescu, eșalonul 2 al PCR.
L-am îndemnat pe dl. Ene Viorel, președintele Asociației Victimelor Mineriadelor 1990-1991 din România, de care mã leagã o frumoasã camaraderie, sã povesteascã, în cuvinte simple, câteva din momentele trãite de dânsul în 1990. Am inițiat acest demers la o stavilã în fața uitãrii sau, mai grav – a rescrierii istoriei de cãtre cei vinovați de instaurarea neo-comunismului în ROmânia post-decembristã. Cãci, dacã ne-au furat prezentul și se strãduiesc sã ne fure viitorul, nu îi putem lãsa sã ne fure și trecutul… Articolul este scris la obiect, fãrã patimã, corect. Doar fapte. Și judecata generațiilor viitoare.
Partea I-a
Vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989 m-au prins in Piata Universitatii si ulterior in sediu C.C., asistand la fuga dictatorului Ceausescu. Oameni au fost raniti sau ucisi langa mine, dar luptam cu totii pentru libertate, sau cel putin asa am crezut initial.
Am sperat ca am scapat de ceausisti si de COMUNISM. Repede am constatat ca nu era decat o schimbare de fatada, esaloanele 2 si 3 ale Partidului Comunist Roman luand locul dictatorilor ucisi in ziua sfântã de Craciun.
Securistii au primit ordin sa se retraga pentru scurta vreme din sfera vizibila a societãții.
Incepand din 12 ianuarie 1990 au inceput manifestatii de contestare a F.S.N. –ului si a comunistilor condusi de kaghebistul Ion Iliescu.
Presiunea strazii si a partidelor istorice au dus in 28 ianuarie 1990 la o mare demonstratie anti Iliescu si F.S.N. la care au participat zeci de mii de protestatari, care s-au deplasat in Piata Victoriei la sediul Guvernului Provizoriu.
Iliescu si camarila au fost nevoiti sa cedeze o parte din putere si s-a infiintat C.P.U.N.-ul, Iliescu promițând ferm ca F.S.N.-ul se va ocupa doar de organizarea Alegerilor Generale din data de 20 mai, fãrã sa participe la alegeri.
Mare minciuna ! Iliescu a anuntat ulterior participarea F.S.N.-ului(format in majoritate din comunisti) la alegerile din 20 mai 1990.
Paharul s-a umplut si studentii ajutati de anticomunistii din Bucuresti incepand cu data de 22 aprilie 1990 au blocat Piata Universitatii protestand impotriva 
comunistilor care preluasera puterea in Romania prin Ion Iliescu si camarila.
comunistilor care preluasera puterea in Romania prin Ion Iliescu si camarila.Fenomenul PIATA UNIVERSITATII – acest FORUM al Democratiei a reunit toate fortele anti-comuniste aratand întregii lumi ca Revolutia din decembrie 1989 a fost furata de catre Iliescu, comunistii si securistii .
Zilnic mii si zeci de mii de protestatari se strangeau in acest loc si demonstrau ca Iliescu este in continuare comunist, continuator al lui ceausescu si omul rusilor.
Acest fenomen ,,Piata Universitatii’’ a incercat sa suplineasca lipsa de informare a populatiei, deoarece singura televiziune era T.V.R. Libera – aservita celor care au furat revolutia si au instaurat comunismul cu fata umana promovat de Uniunea Sovietica prin Gorbaciov.
Studentii, sufletul Pietii au compus cantece si au tinut viu spiritul anticomunist pe intreaga desfasurare a protestului.In 20 mai 1990 – denumitã în calendarul ortodox Duminica Orbului au avut loc Alegerile Generale prin care populatia putin informata, venita dupa 45 de ani de comunism si dictaturã, a votat F.S.N.-ul cu 66% si Iliescu presedinte cu 85%.
In data de 24 mai 1990 asociatiile studentesti si formatiunile civice organizatoare ale Pietii Universitatii au semnat un protocol prin care se RETRAGEAU oficial din Piata. Prețul retragerii: înființarea primei televiziuni cu adevãrat libere – televiziunea SOTI.
Din aceasta data doar catva indivizi au ramas in Piata Universitatii, refugiati pe platoul din fata Teatrului National
Va urma…
]]>
