n data de 19 martie 1957, la judecãtoria statului Maine, judecatorul John D. Clifford încheie un proces lung, avîndu-l ca inculpat pe doctorul, omul de ºtiinþã, cercetãtorul, psihanalistul Wilhelm Reich.
Judecatorul Clifford gãseºte întemeiate acuzaþiile aduse acestuia de catre FDA ºi în urma sentinþei savantul este azvârlit în temniþã cu ani mulþi de ispãºit. Moare însã pe 3 noiembrie 1957, dupã doar 8 luni în celula din penitenciarul Lewisbury, Pennsylvania. Cauza: “stop cardiac”. La necropsie nu a fost cercetat aparatul digestiv. Fiica doctorului a susþinut permanent cã acesta a fost asasinat.
O privire obiectivã asupra procesului scoate în evidenþã cã totul nu a fost decât o mascaradã, scopul acesteia fiind foarte clar: împiedicarea cercetãrilor într-un domeniu inaccesibil. Se împlineau 10 ani de la evenimentul Roswell.
Principalul martor al acuzãrii a fost Peter Mills, consilierul juridic al lui Reich ºi reprezenantul sãu (între 1948 ºi 1952), el fiind cel care a depus spre brevetare toate dosarele cu invenþiile savantului.
În 1952, Mills demisioneazã ºi se angajeazã la FDA (mai bine spus FDA îl demisioneazã ºi îl angajeazã conform scenariului, al unui plan bine elaborat), organism care va deveni acuzatorul doctorului Reich. De altfel, FDA nu a reuºit niciodatã sã demonstreze acuzaþiile aduse lui Reich. ªi nici nu a fost nevoie. A reuºit în schimb, printr-o bunã regizare, sã creeze pe tot parcursul procesului o stare de tensiune, haos, confuzie.
Modul în care Reich precum ºi întreaga sa muncã au fost reduse la tãcere demonstreazã faptul cã teoria ºi rezultatele cercetãrilor s-au apropiat mult prea mult de ceea ce nu se doreºte nici azi: rezolvarea problemelor energetice ale omenirii ºi înþelegerea existenþei umane ºi a poziþiei sale în Univers în sensul adevãrului fundamental.
Dezinformare ºi manipulare
Existã peste tot în lume servicii, agenþii, institute ºi instituþii ale statului, un fel de firme particulare plãtite din buget ce se ocupã numai cu secretizarea, sau au ca obiect principal aceastã activitate. Pare cel puþin ilogic ca din banii tuturor sã fie plãtiþi angajaþi care produc secrete faþã de aceia care i-au plãtit. Deci aceste organisme ale statului au ca activitate de bazã (în afara de interesele proprii) fabricarea de secrete, pãstrarea lor, urmãrirea pãstrãrii secretelor ºi obþinerea de secrete de la alte fabrici de secrete, din alte colþuri ale planetei. Aceste firme colaboreazã, coopereazã ºi concureazã. Un fel de joc mondial “de-a secretul”.
Cel mai puternic jucãtor este cel american. El a introdus noþiunea artificialã de informaþie clasificatã în loc de sedret, pentru a-i ridica valoarea ºi a-i conferi o importanþã deosebitã acestei jucãrii.
De fapt sistemul american seamãnã foarte mult cu un definitoriu reprezentant al sãu, megastarleta Michael Jackson, în sensul cã e negru dar vrea sã fie alb ºi toate operaþiile de imagine l-au fãcut sã arate precum o conopidã degeratã.
Sistemul cuprinde componente precum cea economicã sau cea financiarã ce s-au dovedit defectuoase, actuala criza internaþionalã fiind doar una din urmãrile ce vor avea sã ne afecteze existenþa.
Dar existã ºi o componentã tare a acestui sistem: controlul ºi manipularea prin care experþii lor exceleazã nu numai în plan intern. Sistemul de secretizare se împleteºte perfect cu procedeele de dezinformare, manipulare ºi imbecilizare ºi este deosebit de bine pus la punct, cu rezultate reale asupra unei populaþii de un sfert de miliard.
Imaginea individului din sistem se pierde, se estompeazã, devine genericã, o imagine fabricatã, trucatã ce se citeºte într-un zâmbet evident forþat ºi o privire dusã, tâmpã (cele mai distractive sunt spoturile publicitare în care toþi fac fel de fel de nãzbâtii: se urcã cu toþii pe un fotoliu ºi cad unul peste altul, scot sacul aspiratorului ºi îl scuturã în sufragerie, ard mâncarea, varsã gãleata cu mizerie pe covor, etc. ºi afiºeazã un zâmbet absolut idiot prezentând un nou produs scump ºi prost; dar privirea asta se poate regãsi la actori de marcã ce joacã în producþii stupide în care trebuie sã se scãlãmbãie, sã se strâmbe).
Principalul þel urmãrit este acela de a face din omenire o cireadã liniºtitã, abulicã, dezinteresatã de educaþie, culturã, cunoaºtere, evoluþie spiritualã sau alte nimicuri ce nu þin de foame.
Minciuna picuratã în mod sistematic induce în minte o cu totul altã realitate. Sapã atât de adânc încât efectul nu poate fi eliminat nici prin regresie hipnoticã. Este o metodã des utilizatã ºi care dã rezultate spectaculoase. Nu trebuie acþionat însã înainte ca noua “realitate” sã fie bine întipãritã în mental (a fost aplicatã ºi la noi de nenumãrate ori, mai ales în perioada 2001 – 2004, dar aplicatã prost; dezinformarea nu era pregãtitã, nu i se asigura suport ºi nici nu era urmãritã; era doar aruncatã ºi se considera cã deja a avut efect; sunã mai mult a aroganþã ºi a subestimare decât a profesionalism).
Un renumit ºi edificator exemplu au fost “mãsurile” luate pentru a “studia” fenomenul ozn în Statele Unite. Proiectul a apãrut urmare a unor scurgeri de informaþii privitoare la incidentul de la Roswell, New Mexico, din 3 iulie 1947. Evenimentul, cãderea unui aparat de zbor neconvenþional, un ozn (sau mai degrabã azn), în deºert, nu a fost singurul de acest gen. Graba ºi eforturile cu care au fost fãcute sã disparã orice urmã, însã, au fost cu totul ieºite din comun, de-a dreptul dubioase.
Atât informaþiile cât ºi negarea ºi minciunile unor autoritãþi nepregãtite pentru un astfel de caz, au dus la generarea unui adevãrat curent, curiozitatea celor mulþi determinându-i pe cei în cauzã sã elaboreze un proiect de manipulare mentalã în masã. Prima parte a acestui proiect, pregãtirea mentalului, a fost declanºatã nu mult mai târziu, prin mijloace specifice (presa scrisã ºi vorbitã, infiltrãri în grupuri constituite, negarea permanentã, scenarii, dezinformare, etc.). S-a purtat o violentã “vânãtoare de vrãjitoare” împotriva persoanelor implicate neoficial în elucidarea misterului ozn.
În 1947 s-a lansat proiectul Sign ce trebuia sã evalueze realitatea fenomenului ozn. A fost rebotezat Grudge în 1949, schimbarea denumirii fiind singura dovadã cã a existat viaþã inteligentã legatã de acest proiect. În 1951 s-a luat hotãrârea de a trece pe un plan mult mai extins de dezinformare.
În 1952, pe 12 aprilie, s-a înfiinþat comisia Blue Book pentru “studierea ºi anchetarea” aceluiaºi fenomen ozn. Dupã 17 ani de catalogare a apariþiilor drept baloane meteorologice sau pãsãrici zburãtoare, comisia ºi-a încetat activitatea oficial în ianuarie 1970.
Dezinformarea a continuat ºi continuã în planuri neoficiale, mascate, ascunse.
Faptul cã s-a lucrat bine este incontestabil pentru cã efectele sunt evidente la orice nivel. Orice subiect poate fi abordat, oriunde ºi oricând. Problema aparatelor de zbor neconvenþionale, a ozn, este însã tabu. Trebuie evitat cu grijã pentru cã cel ce deschide acest subiect este considerat fie bolnav psihic, fie antisocial, sau doar pur ºi simplu prost. Cât despre Haunebu sau Vril …
Revenind la Wilhelm Reich, pe 12 mai 1954, acesta a adus la cunoºtinþa cercurilor ºtiinþifice cã a stabilit o legaturã cu un ozn, deasupra laboratorului sãu din Rangerly, când, în prezenþa savanþilor ºi tehnicienilor cu care colabora, a putut sã influenþeze (cu ajutorul acumulatorului de energie orgonicã) manifestãrile aparatului de zbor. La conectarea acumulatorului, obiectul a devenit mai palid, în cele din urmã luminozitatea lui a dispãrut cu totul. Reich a atras atenþia asupra faptului ca aceste obiecte zburatoare sunt de fapt nave cosmice.
Pentru Reich necazurile au apãrut la începutul anului 1949, atunci când acesta a anunþat cã cercetãrile sale l-au dus la concluzia cã energia orgonicã stã la baza forþei de propulsie a navelor cosmice. El a afirmat: “Sunt convins ca ozn -urile folosesc ca forþã motrice energia orgonicã ºi cunosc exact modul de utilizare ºi proprietãþile acestei energii”.
Pentru un sistem ce-ºi doreºte o cireadã docilã este inacceptabil ca mãcar sã se întrevadã rezolvarea problemei energetice ºi mai ales care sã nu implice investiþii gigant pentru prelucrare ºi distribuþie ºi evident beneficii fabuloase.
Albert Einstein, pe 4 februarie 1941, a recunoscut ºi a confirmat valoarea cercetãrilor lui Reich, ba chiar le-a transpus în practicã în cadrul Experimentului Philadelphia din 1943, alt proiect secretizat în mare secret. Când Einstein a afirmat cã nu suntem pregãtiþi, el nu s-a referit la aspectele pecuniar, tehnic sau cel al suportãrii unui ºoc psihologic. Nu, nu suntem pregãtiþi ca nivel intelectual, ca nivel de a înþelege fenomenele fizice sub toate aspectele, conjugate, unitar, dar mai ales ni se limiteazã acest nivel prin “clasificare”.
De fapt principiile, regulile, tehnicile ºi procedeele sunt aceleaºi peste tot. Cu câteva luni în urmã, un purtãtorul de cuvânt al Vaticanului a susþinut un comunicat prin care recunoaºte posibilitatea ca Dumnezeu sã fi creat fiinþe extraterestre. E posibil ca mai mult de 90% din populaþia globului sã-l fi crezut fie beat fie sub influenþa a ceea ce a tras pe nas. Totuºi ar trebui sã ne întrebãm de ce aceastã recunoaºtere neaºteptatã ºi subtilã, nu din cauzã cã ceva iminent este pe cale sã se producã ?
]]>
Post Views: 0
