ªi cum mergeam eu aºa agale, spre intrarea în Parlamentul României, pentru a lua masa cu alesul meu favorit, vãd mitingul ciobanilor. Veniserã sã protesteze împotriva legii prin care niºte parlamentari burtoºi care se cred mari vânãtori în timpul liber (care e mai tot timpul) interziceau stânelor de oi s[ deþinã mai mult de 3 câini per stânã. Pentru cine nu ºtie, toatã tãrãºenia a fost gânditã de niºte vânãtori-parlamentari cãrora le displãcea cã pe unde sunt câini de stânã, nu prea e nimic de vânat, ciobanii ºtiu de ce (ºi cât le dau de mâncare câinilor).

Acu, ºi ciobanul ce sã facã ? Sã rabde situaþia doar pentru cã unii au chef de plimbãri prin naturã, cu puºca în mânã, jucându-se de-a vânãtorii, în timp ce el sãracu e la muncã cu turma, pe munþi ºi dealuri, pãzindu-ºi avutul ? ªi-aºa cã dacã tot s-a dat legea ºi le ia câinii, oierii s-au hotãrât sã vinã la Bucureºti, la domnii deputaþi ºi senatori ºi sã îºi aleagã – în schimbul câinilor de stânã luaþi de lege, din aceastã pepinierã de excepþie niºte puiandrii de lupi dacici parlamentari, pe care sã-i creascã drept vaºnici pãzitori ai turmelor. ªi-au venit cu tot ce le trebuie pentru a-ºi prinde noii paznici la turmã: cu talãngi (sã îi sperie) ºi cu laþuri (sã îi prindã), dar jandarmii cei pãzitori ai turmei de cãþelandri parlamentari au reacþionat, oprind ciobanii sã sarã în ocolul silvic al Casei Poporului.

Chiar dacã au plecat cu mâna goalã (ºi o durere în spate, de la bulanele jandarmeriei), ciobanii trebuie sã se consoleze cu ideea cã nu au pierdut nimic prin faptul cã nu ºi-au putut achiziþiona niºte parlamentari la stânã. Oricum nu erau buni de pazã, cãci probabil ar fi dat-o la pace cu cursul pe o cotã parte din turmã, conform obiceiului.

Lucky me, eram prin zonã taman la momentul începerii ostilitãþilor. Interesantã potrivealã, nu ?