Cine este ”cel mai puternic om al Planetei ” ?

cel mai puternic om de pe planetã”. E momentul pentru o abordare nouã. Topul „Forbes” al celor mai puternici oameni ai lumii tocmai l-a aºezat în prima poziþie pe preºedintele Chinei, Hu Jintao. Schimbarea la vârf este, bineînþeles, încã o mãrturie (a câta?) a ascensiunii Chinei, dar ºi a dependenþei tot mai accentuate a economiei americane de cea chinezã. Este ºi un semn al multiplicãrii polilor de putere pe glob, dupã douã decenii de supremaþie americanã. Sã nu ne mire dacã, într-o bunã zi, vom întâlni în vârful clasamentului oameni precum preºedintele Braziliei, premierul Indiei sau, cine ºtie, poate chiar preºedintele Consiliului European. Dar prezenþa chinezã de azi ridicã ºi câteva întrebãri. Cum ar fi aceea dacã modelul chinezesc de dezvoltare se va dovedi suficient de atractiv pentru tot mai multe guverne ºi chiar popoare. Dupã prãbuºirea comunismului, singura cale spre bunãstare pãrea aceea a economiei libere, democraþiei ºi drepturilor omului. Sã se fi terminat aceastã epocã? Sã nu uitãm cã dincolo de înveliºul ideologic avem, totuºi, o Chinã a unui capitalism sãlbatic, demn de cãrþile lui Dickens. Iar în Occident, modelul chinez ajunge sã fie privit cu simpatie, paradoxal, chiar în zona celor mai duri neoconservatori, cãrora le place sã creadã cã prea multã democraþie ºi prea multe drepturi pentru oameni stricã. În lumea liberã, ºi nu altundeva, oamenilor de rând li se cere sã facã sacrificii ºi sã renunþe la drepturi sociale pentru a repara ceea ce alþii au distrus, aruncând lumea în crizã. ªi nimeni nu garanteazã cã, odatã trecut hopul, nu ne vom întoarce la capitalismul de cazinou ce a dus lumea pe buza prãpastiei. Aºa cã înainte de a ne mira, de a ne bucura sau de a ne speria, e bine sã vedem aceastã nouã dovadã a ascensiunii Chinei ºi ca pe o încercare pentru propriile noastre valori: libertate individualã, economie deschisã, sisteme sociale solide. Ne place sã zicem despre ele cã sunt universale, dar chiar aºa sã fie? Astãzi, liderii europeni (de la Atena la Paris, de la Budapesta ºi Varºovia pânã la Lisabona – nu ºi din Bucureºtii adormiþi) discutã cu China despre bani ºi investiþii. Nu despre disidenþi arestaþi ºi internet cenzurat. E posibilã o asemenea coabitare, bazatã pe interese, între lumea liberã ºi þara celui mai puternic om de pe planetã? Putem schimba cu China bani ºi mãrfuri, dar mai puþin valori politice? Un lucru e clar: epoca expansiunii democraþiilor pare sã se fi terminat sau cel puþin sã fi luat o lungã pauzã. Atunci, mãcar sã ne apãrãm valorile democratice la noi acasã. ªi ce va fi vom mai vedea. “Ascensiunea Chinei este ºi o încercare pentru propriile noastre valori.”]]>