de Mihai Tociu
Stimate domnule/doamnã deputat,
Camera Deputaților a adoptat în data de 29.10.2013 Propunerea legislativã pentru punerea în aplicare a prevederilor art.9 Justiþia al Chartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare conform Legii de ratificare nr.282/2007 (Pl-x 273/2013).
Unele dintre modificãrile pe care aceasta le va produce la Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor ºi a procurorilor atrag atenția în mod deosebit, astfel:
– ”La judecãtoriile, tribunalele ºi curþile de apel în raza cãrora ponderea locuitorilor aparþinãtori unei minoritãþi naþionale depãºeºte 20%, vor fi numiþi respectiv angajaþiºi judecãtori, procurori ºi personal auxiliar care cunosc limba minoritãþii naþionale respective într-un numãr suficient pentru a garanta funcþionarea instanþei conform prevederilor procedurale în vigoare.”
– „Candidaþii declaraþi admiºi la examenul de capacitate care au susþinut cu succes un examen de cunoaºtere a limbii unei minoritãþi naþionale prevãzute în Legea nr. 282/2007 au prioritate în alegerea posturilor de la judecãtoriile în a cãror razãminoritatea naþionalã respectivã are o pondere semnificativã.”
– „Pentru posturile vacante care necesitã cunoaºterea limbii unei minoritãþi naþionale conform prevederii alin. (1) al art. 43 pot participa doar candidaþii care au susþinut un examen de cunoaºtere a limbii minoritãþii naþionale respective.”
Aceste prevederi vor îngreuna, și în unele cazuri vor bloca, participarea etnicilor români la ocuparea posturilor vacante, ceea ce prezintã un potențial real de excludere progresivã a acestora din sistemul de justiție în zonele în care trãiesc minoritãți naționale în pondere de peste 20%. În plus, aceastã lege nu conține niciun mecanism de protecție împotriva abuzãrii acesteia, cât timp ponderea etnicilor minoritari care urmeazã sã fie angajați/numiți în judecãtoriile, tribunalele și curțile de apel din respectivele zone este stabilitã prin sintagma ”un numãr suficient”.
Referitor la obligațiile României care decurg din ratificarea Chartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, avizele de la Comisia juridicã și de la Consiliul Suprem al Magistraturii menționeazã foarte clar, cu litere îngroșate în documentul original: ”România și-a îndeplinit, la nivelul dreptului intern, angajamentele asumate. A extinde acest cadru legal, dincolo de obligațiile asumate la nivel internațional, dându-se curs soluțiilor avansate de cãtre inițiatori (deputații UDMR Marton Arpad-Francisc și Mate Andras-Levente) … rãmâne o facultate a autoritãților naționale, competența de apreciere revenindu-i exclusiv legiuitorului…”.
Aceasta înseamnã cã adoptarea acestei legi reprezintã un gest total gratuit, fãrã o motivație juridicã.
Chiar și Guvernul a emis un punct de vedere negativ pentru aceastã propunere legislativã, deoarece a considerat cã aceasta înlocuiește ”admiterea în magistraturã a judecãtorilor și procurorilor prin concurs, pe baza competenței profesionale, a aptitudinilor și a bunei reputații” cu criteriul cunoașterii limbii unei minoritãți naționale.
O altã prevedere a acestei propuneri legislative care atrage atenția este:
„Cererile ºi alte înscrisuri pot fi depuse atât în limba românã cât ºi în limba unei minoritãþi naþionale prevãzutã la art. 5 al Legii nr. 282/2007, sarcina traducerii acestora revenind instanþei de judecatã fãrã ca aceasta sã implice cheltuieli suplimentare pentru cei interesaþi.”
Consecința imediatã a acesteia va fi invadarea tuturor instanțelor de judecatã din țarã cu documente redactate în limbile bulgarã, cehã, croatã, germanã, maghiarã, rusã, sârbã, slovacã, turcã și ucraineanã, deoarece aplicarea acestei prevederi nu este restricționatã la nivelul zonelor cu populații minoritare semnificative, iar cetãțenii de alte naționalitãți sunt dispersați pe întreg teritoriul țãrii.
Acestã prevedere constituie un alt motiv pentru care Guvernul nu a susținut adoptarea inițiativei legislative în discuție, deoarece costul traducerii documentelor va fi suportat de Bugetul de stat și citez din motivația Guvernului: ”Astfel, nu se respectã dispoziția constituționalã, care, la art. 138 alin. (5), din Constituția României, prevede cã ”Nicio cheltuialã bugetarã nu poate fi aprobatã fãrã stabilirea sursei de finanțare”.”.
Suplimentar celor de mai sus, avizul Comisiei Legislative și cel al Consiliului Suprem al Magistraturii au punctat un numãr însemnat de erori tehnice și de formulare în forma în care propunerea a fost înaintatã Camerei Deputaților.
Cu toate acestea, aceastã propunere legislativã a fost adoptatã de cãtre Camera Deputaților prin procedura adoptãrii tacite și calitatea dvs de deputat vã face pãrtaș la parcurgerea acestui demers legislativ.
Din perspectiva democraticã a reprezentativitãții și responsabilitãții pe care dvs o aveți fațã de cetãțeni, vã adresez urmãtoarele douã întrebãri:
1. În ce mãsurã considerați cã electorii din circumscripția dvs, dar și cetãțenii României în general, se simt reprezentați de modul în care dvs ați participat, prin acțiune sau inacțiune, la procesul prin care aceastã propunere legislativã a fost adoptatã de Camera Deputaților?
2. Ce consecințe ar fi avut o eventualã respingere a acestei propuneri legislative de cãtre Camera Deputaților?
Consider cã un termen de o sãptãmânã este rezonabil pentru a vã pune în scris rãspunsurile la aceste întrebãri, simple și directe, pe care nu mã îndoiesc cã le aveți formulate încã din momentul în care ați decis modul în care sã interveniți în procesul legislativ în discuție.
Cu considerație,
]]>
