Aflam acum ca alegerile europarlamentare vor avea loc in perioada 22-25 mai, concomitent cu Referendumul pentru revizuirea Constitutiei – o manarie teribila a PSD-ului.
Pe de alta parte manaria poate aduce, teoretic, mai multi oameni la vot.
In Danemarca, in 2009 un referendum pe modificarea regulilor de succesiune la tron si in Letonia – suprapunerea alegerilor cu alegeri nationale a dus la o prezenta mai ridicata la urne pentru europarlamentare – ceva peste 50 la suta.
La noi in niciun caz nu se va atinge acest procent.
Spre exemplu desi in 2007 alegerile europarlamentare au fost desfasurate simultan cu un Referendum initiat de Basescu cu privire la votul uninominal, prezenta la vot a fost de 29,46%.
La alegerile din 2009 – de fapt primele alegeri pentru un mandat complet în Parlamentul European – participarea a fost inca mai redusa – au fost prezenti la vot 5.035.299 din 18.197.316 inscrisi in listele electorale.
Rata participarii a fost de 27,67%, cu circa doua procente mai redusa decat in 2007, cand s-au prezentat la urne 5.370.171 cetateni (29,47%) din 18.254.597 inscrisi la urne. Spre comparatie, media europeana a participarii la vot a fost 43,1%.
*************
– conform Legii privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European promulgata in 15 ian 2007:
“Pentru alegerea reprezentantilor Romaniei in PE va fi constituita o singura circumscriptie electorala, pragul electoral va fi de 5 %, listele de candidati depuse de partidele politice si organizatiile si aliantele politice trebuie sustinute de 200.000 de semnaturi, iar un candidat independent va putea participa individual la alegeri daca este sustinut de cel putin 100.000 de semnaturi”.
Ditai partidele cu liste de 40 de candidati si o baza logistica uriasa au nevoie de 200.000 de semnãturi, iar un independent, singur, are nevoie de 100 000 de semnaturi. Iar un partid trebuie sã stranga doar 25.000 de semnaturi pentru infiintare!
De fapt, in ultimele doua decenii niciun candidat independent n-a reusit sa castige un loc nici de parlamentar cu atat mai putin de europarlamentar. Inhibarea si blocarea de fapt a candidaturilor independente arata cat de anchilozat este Sistemul de vreme ce nu permite practic nicio varianta de acces vreunei persoane din afara sistemului politic.
Cercul este inchis complet – jocul este doar pentru “Ei”.
Aici link la Lege:
http://vps.unic.ro/pdl/wp-content/uploads/2012/11/33-2007-europarlamentare.pdf
Propunerile de candidaturi pentru alegerea membrilor din Romania în Parlamentul European se depun si se inregistreaza la Biroul Electoral Central cel mai tarziu cu 60 de zile inainte de ziua de referinta.
Adica de la data de 22 mai trebuie scazute 60 de zile.
Pragul electoral va fi un prag aproape imposibil de atins pentru independenti
– mai mult, exista inca o piedica:
Conform prevederilor art. 66 alin. (1) din Legea 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru Parlamentul European, modelul listei sustinatorilor este stabilit in termen de cel mult 5 zile de la aducerea la cunostinta publica a zilei alegerilor, de catre Guvern, prin hotarare, la propunerea Autoritatii Electorale Permanente si a Ministerului Afacerilor Interne.
In functie de acest moment, se reduce drastic perioada de strangere de semnaturi ceea ce face imposibila atingerea pragului minim pana la termenul limita de depunere a candidaturii.
– inca NU exista un formular legiferat pentru alegerile din mai!!
In principiu lista semnaturilor de sustinere trebuie sa mentioneze obiectul sustinerii, data si locul intocmirii, iar pentru sustinatori trebuie sa contina numele si prenumele, data nasterii, adresa, felul actului de identitate, seria si numarul acestuia, codul numeric personal, precum si semnatura. Insa modelul va fi stabilit de autoritati.
Formularul din anul 2009, este folosit deja de un candidat independent pentru a strange semnaturi (este vorba de Erwin Albu, neamtz de origine si cu suport din partea comunitatii germane dar si maghiare din Romania – deci cu o baza logistica).
Abia a strans 17 000 de semnaturi din februarie 2013 cand si-a anuntat candidatura. Desi s-a apucat sa culeaga semnaturi, inclusiv prin corespondenta, pana acum doar atat a strans. Evident si acestea vor fi, foarte probabil, nule, deoarece nu este deloc sigur ca formularul folosit de el – cel din 2009 – va fi identic cu cel de acum, din 2014, ce urmeaza sa fie aprobat si anuntat in martie, spre sfarsitul lunii.
Practic doar vreo trei saptamani vor ramane la dispozitie pentru strangerea a 100 000 de semnaturi, in formularele ce urmeaza a fi aprobate de Guvern si anuntate public.
Procedura
Candidatilor independenti li se pot atribui mandate daca au obtinut, fiecare in parte, un numar de voturi valabil exprimate cel putin egal cu coeficientul electoral national.
Coeficientul electoral national reprezinta partea intreaga a raportului dintre numarul total de voturi valabil exprimate si numarul de mandate de parlamentari europeni ce revin Romaniei.
– adica 32, nu 33 deoarece vor fi doar 32 de locuri de eurodeputati – am pierdut un loc datorita scaderii demografice.
Pentru partidele politice, UDMR si restul aliantelor politice pragul electoral de atribuire a mandatelor reprezinta 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel national.
– ce inseamna aceasta manarie cu coeficientul?
Ei bine aici e chichirezul si din acest motiv un independent are sanse nule sa obtina un scaun la Bruxelles.
Deci mai intai te stradui sa convingi 100 000 de oameni sa-ti dea semnatura lor, ceea ce este si anevoios si costisitor si necesita o logistica impresionanta – adica bani, in medie, cota era cam de 50 de eurocenti per semnatura – adica vreo 50 000 de euro, minim.
Insa dupa aceea, admitand ca ai strans cele 100 000 de semnaturi, datorita smecheriei cu coeficientul electoral ai nevoie de vreo 120 000 de voturi pentru a ajunge europarlamentar. – o tampenie, de fapt o bariera intentionat creata, deoarece procentul de semnaturi necesar pentru a participa ar trebui, in mod normal, sa fie mai mic fata de numarul de voturi necesare.
Iluzia ca obtinerea celor 100 000 de semnaturi inseamna ca ai automat la dispozitie tot atatea voturi, ba chiar mai multe, peste 120 000 este doar o iluzie. Orice sociolog poate demonstra cu usurinta faptul ca la urne comportamentul oamenilor este diferit fata de alte momente anterioare, in care miza nu este atat de concreta si clara. O semnatura acordata de un om pe o foaie de hartie nu garanteaza si o stampila pentru tine pe votul sau, la urna.
Asa zisii independenti din 2009, Elena Basescu si Tokes au avut in spate aparatul de partid si banii PDL si UDMR. partide disciplinate, atunci cel putin, miltar organizate si cu logistica in tot teritoriul – mai putin UDMR, care insa a primit sprijinul SRI, ca asa e in tenis, pentru a-l propulsa pe Tokes…
Generalul Pavel Abraham, un gagiu cu ceva bani si oleaca de retea pe linie de Secu si MI, a obtinut doar 1,03% respectiv 49.864 de voturi. Evident insuficient. EBA a avut de la partid 204.280 de voturi si a intrat cu un procent de 4,22%. Tokes a avut 3,44% in 2007.
Situatia de fapt – daunele esecului
Notorietatea, dar mai ales credibilitatea si imaginea candidatului sunt esentiale, dar de asemenea este important suportul gruparii politice din care face parte candidatul – sansele sunt sporite in functie de marimea grupului politic, de baza electorala si de agenda politica si sociala a candidatului.
S-au facut deja destule experimente in decursul anilor ce probeaza ca notorietatea nu este totuna cu credibilitatea. Vedete, actori, cantareti, sportivi, au fost lansati in campanii politice cu rezultate slabe – vezi cazul Ilie Nastase, notoriu universal dar cu un scor cu totul si cu totul modest cand a candidat. Increderea electorilor nu este obligatoriu influentata cantitativ de notorietatea obtinuta de vreo vedeta din show biz, fotbal, patinaj viteza, labtenis. Poltitica are alt gen de scena, alt gen de show biz, se joaca alt gen de teatru, in care maestri pana acum sunt doar Ion Iliescu si Basescu, cu celebrele sale scenete de plans spontan.
In rest actorii, scriitorii, cantaretii si artistii au intrat pe liste, frumusel, au stat la coada si au pupat inelul de pe mana Barosanului – fie el Ilici, fie Base…dupa ce desigur au lustruit dosul, cu limba, indelung…
In ce-l priveste pe independentul ce-si asuma curajos saltul cu capul in zid, mai are inca niste problemutze ce-i pot sparge capu’ de tot. Mai exista inca o tema semnalata de cineva cu pregatire juridica, ce invoca normele de protectie a datelor cu caracter personal (http://www.dataprotection.ro/)
Candidatul independent nu are practic raspundere legala pentru ce urmeaza sa faca cu datele personale ale sustinatorilor. Asadar, teoretic, potentialii semnatari pot fi expusi pericolului de a li se folosi datele personale de catre grupurile de criminalitate organizata. Din acest motiv candidatul independent care strange semnaturi de colo colo are toate sansele sa devina rapid o tinta a suspiciunii, – mai ales ca romanii s-au tot fript si sufla acum si in iaurt – si poate avea mult de pierdut ca imagine publica, daca avea anterior o imagine publica la care a muncit si la care tine.
Capitalul de incredere sau de simpatie se poate risipi foarte usor iar daunele pot fi ireversibile. Odata ce se fixeaza o eticheta, mai ales cand inamicii au resurse media atat de puternice, greu se mai da jos.
In plus esecul, ca orice esec, marcheaza un accent negativ iar incercarea de debut politic in contextul descris mai sus, ce se va solda cu un scor rusinos, va mina pentru vreme indelungata orice alt demers politic viitor.
Romanii merg pe autoritate, putere, coaie – nu pe looseri, fie ei si simpatici, dragutzei, gigea imbracati si care canta frumos.
Respectul fata de o figura puternica, cu amploare si consistenta si pregatire pe teme economice si sociale, cu un trecut fara pata si cu carisma se formeaza lent, in urma unei munci constante si continue, si cu suportul unor retele informale ce pot penetra in randul electorilor.
Nu in ultima instanta, puterea de diseminare a mesajului este determinata si de bani si de mijloacele media avute la dispozitie sau create si de accesul in medii academice si universitare, spatii de autoritate si de influenta culturala unde se cladesc proiecte si viziuni, intemeiate pe cercetari, pe acumulare de date, pe studii aprofundate de sociologie si nu numai.
Plus, deloc de neglijat mai sunt si instantele din underground ce trebuiesc convinse, chestiune ce nu este deloc usoara si nu se face cat ai bate din palme. Exemplele Becali si Vadim nu sunt in niciun caz dovezi ca oricine poate intra in Parlamentul european. Dimpotriva, confirma rolul serviciilor.
Becali a fost victimizat de o judecatoare cu legaturi stranse cu institutii din trei litere, i-a fost creata artificial o platforma portanta iar Vadim a intrat cu el la pachet ca asa era filmul, de la bun inceput. Cand cei doi gorobeti si-au luat nasul la purtare au ajuns unde se afla acum – unul la puscarie si altul la casa de nebuni, respectiv la circoteca de la Capatos.
Spargerea cercului de interese si a carcasei ce inconjoara mediul de decizie politic nu prea are sanse fara o forta de nivel superior. Pentru a fi strapuns cercul vicios este nevoie de parghii puternice, de brate multe si vanoase. Desigur poti sa te si dai cu cercul, daca mai esti la varsta pantalonilor scurti si inca iti mai place joaca in spatele blocului. Desi mai sunt si atatea alte jocuri instructive si dragutze – sotron, lapte gros, hotii si vardistii, ratele si vanatorii, ascunselea, de-a baba oarba, Castelul…
…cam atat am avut de spus la gandindu-ma la acel “No hai!”, din vremea cand erau barbati, in comparatie cu vremurile de azi, cam de opereta…
sursa: roncea.net
]]>
