Spuneam în articolul precedent cã Dr. Patrick Flanagan a fost colaboratorul lui Henri Coandã. Flanagan a primit rezultatele cercetãrilor de-o viaþã ale savantului român privind apa vie sau apa hunza, de fapt apa care se gãseºte în cele cinci regiuni descoperite ºi studiate de Dr. Coandã, regiuni în care populaþiile trãiesc peste 100 de ani ºi nu se îmbolnãvesc.

Henri Coandã i-a înmânat aceste rezultate la puþin timp dupã împlinirea vârstei de 80 de ani, când era încã în formã fizicã foarte bunã, cu condiþia ca sã continue cercetãrile pentru a descoperi un mod a produce apã cu calitãþi similare celei din aceste cinci regiuni. Dr. Flanagan ºi-a început astfel cercetãrile care aveau sã dureze 30 de ani. El a fãcut tot felul de experimente la început, a folosit câmpuri energetice în încercarea de a produce o apã cu aceleaºi caracteristici anormale. Ba chiar a reuºit sã producã o astfel de apã, însã problema era cã imediat ce apa era miºcatã aceasta îºi pierdea caracteristicile, redevenind apã normalã. Spre deosebire de aceasta, apa hunza, veche de 40 de ani, putea fi fiartã, scuturatã sau îngheþatã fãrã a-ºi pierde proprietãþile. Tot Henri Coandã i-a lãsat o fiolã cu apã hunza, veche de peste 40 de ani, obþinutã în timpul cãlãtoriei sale în Þara Hunzilor, lucru care pe vremea aceea, adicã pe la începutul sec. XX, nu era deloc uºor. Expediþia dura în mod normal luni de zile, iar primejdiile erau foarte mari. Întrebarea care-l chinuia pe Dr. Flanagan era: de ce apa hunza îºi pãstra proprietãþile? În cele din urmã el a descoperit în aceastã apã niºte particule dintr-un mineral, particule de dimensiuni foarte mici, de aproximativ 5 nanometri, adicã de 2000 de ori mai mici decât o globulã roºie. Aceste particule au un potenþial electric foarte ridicat, numit potenþial Zeta, fiind împrãºtiate în toatã apa hunza, sau apa vie, atrãgând moleculele de apã. De ce atrag aceste particule de mineral moleculele de apã? Pentru cã moleculele de apã sunt polare. În molecula de apã existã o parte oxigen ºi douã pãrþi hidrogen care-ºi împart electronii. Partea cu oxigenul are încãrcãturã electricã negativã, iar partea cu hidrogenul este încãrcatã pozitiv. Forma spaþialã este cea de tetraedru. Elipsa, care se formeazã din punct de vedere electric, este practic într-o parte negativã, iar în cealaltã este pozitivã. Aºadar, avem o moleculã polarã. Particulele de mineral din apa hunza sunt încãrcate negativ, motiv pentru care acestea atrag hidrogenul, care încãrcat pozitiv. Astfel se creeazã o structurã cristalinã fluidã. Potrivit cercetãrilor din domeniul rezonanþei fluido-magnetice, apa din celule ºi din jurul celulelor prezintã o structurã cristalinã elevatã. Apa normalã pe care o bem de a robinet nu are o structurã, este o apã amorfã. Pentru a o putea folosi organismul trebuie sã o prelucreze ºi s-o transforme în biologicã sau “apã vie”, care are structurã cristalinã. Apa hunza are deja aceastã structurã, ceea ce înseamnã cã atunci când o beau oamenii beau apã vie, apã biologicã, cu toate caracteristicile de care organismul are nevoie, fãrã a mai trebui sã o prelucreze. Rezultatul este cã organismul economiseºte energie care poate fi folositã în alte scopuri. Apa obiºnuitã are tensiunea superficialã de 73 dyn/cm. Apa formeazã la suprafaþã o peliculã, sau “pojghiþã”, iar forþa necesarã pentru a o neutraliza se mãsoarã în dyn/cm. Cu cât tensiunea superficialã (TS) este mai micã, cu atât apa este mai “udã”. Celulele noastre necesitã o apã cu tensiunea superficialã de 45 dyn/cm. Motivul pentru care are nevoie de apã cu o astfel de tensiune superficialã este acela cã celula are o membranã lipoproteicã, adicã este formatã din grãsimi (acizi graºi) ºi proteine. Apa nu numai cã hidrateazã celula, dar este în acelaºi timp ºi mijlocul de transport în douã sensuri: introduce substanþe nutritive în celulã ºi scoate din ea substanþe reziduale. Dar dacã tensiunea superficialã a apei nu este de 45 dyn/cm, atunci apa nu poate trece de membrana lipoproteicã ºi, ca urmare, schimburile, ca ºi hidratarea, nu pot avea loc. Produsul rezultat în urma cercetãrilor Dr. Patrick Flanagan se numeºteMicrohidrina (sau Cristal Energy) ºi, printre altele, face ca apa sã aibã aceastã tensiune superficial esenþialã pentru a putea trece de perete celulei ºi a realiza hidratarea ºi schimbul în ambele sensuri de substanþe, lucru care este esenþial pentru viaþã ºi sãnãtate.