El s-ar spãimânta vãzând cum a fost sã se realizeze pe pãmântul nostru libertate și luminã”, scria Mihai Eminescu despre Bãlcescu în “Timpul”, pe 24 noiembrie 1877. Foarte curând nici pãmântul invocat de Eminescu nu va mai fi românesc decât cu numele. Cât despre caricatura libertãții nici nu mai are sens sã vorbim. Pãmântul este însã o temã majorã deoarece acordul de aderare la UE prevede cã de la anul se va liberaliza cãtre strãini vânzarea pãmântului, avuție strategicã oferitã pe nimic de cãtre” parlamente de pãpuºi neroade” – pentru a-l cita tot pe ziaristul Eminescu – care au mãtrãșit cea mai mare parte a avuției naționale. Presa mare europeanã abundã în ultima vreme de relatãri despre “Noul Eldorado – pãmânturile României”. Analizele din presa francezã sunã astfel: « Roumanie   près de 15 millions d’hectares de terres agricoles   Deuxième superficie écolo­gi­que du continent après la France   pourrait nourrir 80 millions de personnes   le futur grenier de l’Europe ». Mai pe scurt pãmântul nostru este o adevãratã comoarã – tot ce ne-a mai rãmas ca valoare, dupã ce subsolul, minele, gazele, petrolul au fost cedate deja strãnilor pe nimic de haitã lui Nãstase și Ilici, de trãdãtorii de țarã ai tuturor guvernãrilor din ultimii ani. Am citat integral din Le Figaro, ca sã nu fiu acuzat cã m-a inflamat naționalismul La Roumanie : nouvel eldorado pour l’achat de terres agricoles Nu doar presa francezã se referã la marile oportunitãți ale României ci și presa britanicã Farmers from western Europe look to Romania for pastures new elvețianã La  Roumanie, nouvel eldorado pour l’achat de terres agricoles și de asemenea problematica pãmânturilor românești este tratatã și de publicații specializate care atrag atenția asupra fenomenului mãtrãșirii și înhãțãrii terenurilor agricole din România, fenomen ce a primit deja și un termen specializat: „land-grabing” The faces of land grabbing: from Laos to Romania. Strãinii vor profita de slãbiciunea ºi ticãloºia clasei politice în ansamblul ei iar dupã ce uriașele bogaþii subterane lãsate de Dumnezeu romanilor s-au dus, vine la rând mãtrãºirea pãmântului, a pãdurilor. Înainte de 1989, România dispunea, de 23.839.071 hectare, din care teren agricol 14.730.711 hectare, pãduri ºi alte terenuri cu vegetaþie forestierã 6.790.596 hectare. S-au tãiat 52 la sutã din pãduri. Cât despre teren – din 9,2 milioane de hectare de teren arabil de calitate execpîionalã la nivel european mai bine de jumãtate a ajuns pârloagã sau a fost îmbucãtãþit în aºa hal încât este de nefolosit. Din 4,5 milioane de hectare încã disponibile, în 2010, 2,5 milioane au fost deja achi­ziþionate de strãini. De la anul, în mare vitezã, va intra pe mâinile strãinilor ºi tot restul pãmântului bun. Un strãin care lucreazã aplicat pãmântul scoate în România de pe un hectar în medie 24 000 de euro pe an. Un þãran român abia scoate 8 000 de euro, cu mult chin. Pãdurea a fost tãiatã de alde Verestoy, Haissam etc în proporþie de 51 la sutã din suprafaþa existenta în 1989. Sunt zone din România expuse acum riscului deºertificãrii. Un hectar de pãdure la noi se poate cumpãra ºi la 1500 de euro, în timp ce în restul UE ajunge ºi la 17 000 de euro. Asta în timp ce în Serbia, o țarã bombardatã, un hectar de pãmânt arabil costa între 10.000 ºi 15.000 de euro iar strãinii n-au voie sã cumpere pãmânt arabil dupã lege. Noi fãrã niciun bombardament am dat totul pe nimic. De la anul va fi prãpãd. Previziunile sunt amare. „Prédictions: Le prix des terres agricoles augmente d’environ 60 €/ha par mois depuis début 2007 (soit une plus value de 720€/ha/an, 1020€/ha depuis janvier 2007). Cette progression va trés probablement continuer jusqu’à ce qu’ils atteignent un (éventuel) palier de 5000€ à 6000€/ha. Le prix des terrains agricoles triplera d’ici 2014 sous la presion des investisseurs étrangers. Un hectare de terrain pourrai être vendu leº cinq prochaines années contre 6000 Euro/hectare.“ Recent britanicii de la Velcourt Group ºi Mintridge Internaþional, au anunþat cã vor sã achiziþioneze peste 4.400 de hectare de pãmânt arabil, cu maximum 2.700 de euro/hectar, urmând ca peste ºase-opt ani sã revândã suprafeþele cu 10.000 de euro/hectar. Existã deja un fel de latifundiar „austriac“ ce deþine 27 000 de hectare de teren arabil în România ºi 4 800 de hectare de pãdure. Cine n-a apucat sã aibã de la neamuri, de la bunici, de la pãrinþi o bucatã de pãmânt pe care sã-l întreþinã pentru a se întreþine va fi la cheremul mall-urilor ºi a politicii alimentare a UE, distrugãtoare, care a dus la transformarea ireversibilã a unei mari mase de romani în bolnavi, atinºi de obezitate, ca ºi americanii de exemplu. Normele impuse prin Codex alimentarius vor secãtui românii, dacã se vor aplica polițienește, aºa cum se întrevede deja. Între cele douã rãzboaie mondiale, nemții au cãrat pãmânt din România în vagoane de tren, în anii 50 bolșevicii ruși ai Anei Pauker au dus cernoziumul din Bãrãgan cu vapoarele în deșerturile Palestinei, pentru a crea grãdinile din chibuțurile viitorului Eretz Israel, acum vin investitori japonezi și fac exact același lucru, cumpãrã suprafețe de teren și încarcã pãmântul pentru a-l transporta pe insulele artificiale smulse mãrii. Apel prezidențial: nu dați strãinilor pãmântul românesc Un puternic semnal de alarmã a fost tras ieri (și) de președintele României, cu ocazia unei apariții publice la expoziția „AgriPlanta – RomAgroTec 2013” desfãșuratã la Fundulea (județul Cãlãrași): „.. aº semnala problema pãmântului. Foarte curând, prin tratatul de aderare la Uniunea Europeanã, strãinii vor putea cumpãra pãmânt în România. Eu nu spun sã nu cumpere, dar spun, pe de altã parte, cã ar trebui sã vindem tot atâta pãmânt cât ne-au vândut alþii nouã (adicã zero metri pãtrați– n. n)” Traian Bãsescu s-a mai referit și la jefuirea terenurilor mai în detaliu: „ce nu se poate delocaliza (adicã arunca în ghiarele strãinilor n. n) este pãmântul. Alãturi de educaþie ºi sãnãtate, ceea ce ne-a dat Dumnezeu nu poate fi delocalizat. Pãmântul ne garanteazã ºi bunãstarea, nu numai hrana… pãmântul ne construiește practic garanþia, liniile de forþã ale viitorului acestei naþiuni. De aceea, fac un apel la dumneavoastrã, oamenii pãmântului, oamenii care trãiþi ºi ne asiguraþi ºi nouã traiul, din munca pãmântului, sã aveþi grijã de pãmânt! Este cel mai important lucru, cea mai importantã resursã, pe care România o are”. Pentru cei mai vechi în presã, ca mine, este cunoscut faptul cã ºeful echipei de negociatori din partea româneascã care a negociat, acum un deceniu, cu Banca Mondialã, programul ASAL a fost Traian Bãsescu. Datoritã Programului ASAL, România a cunoscut un recul în domeniul Agriculturii imposibil de evaluat cu exactitate, practic întreaga bazã de producþie ºi prelucrare a Agriculturii a fost dezorganizatã ºi apoi distrusã, iar pierderile s-au ridicat la câteva miliarde de dolari. Programul ASAL, acceptat de toate guvernele de dupã 1989 fãrã ca Parlamentul sã ia act de prevederile acestuia, a însemnat acceptarea de cãtre PDSR, PD, PNL, UDMR ºi PNÞCD a unui plan de distrugere a tuturor componentelor ºi pârghiile Agriculturii. Agricultura se afla într-o profundã criza structuralã, organizatoricã, economico- financiarã ºi de producþie. Fãrâmiþarea fãrã precedent a suprafeþelor agricole, dimensiunile mici ale exploataþiilor ºi fermelor, imposibilitatea asigurãrii surselor financiare pentru dotarea tehnicã corespunzãtoare, distrugerea sistemului de irigații sub regimul „specialistului în ape” Ion Iliescu, scãderea teribilã a producþiilor agricole ºi a efectivelor de animale, sunt doar câteva argumente care aratã cã Agricultura se aflã într-o crizã fãrã precedent. Pânã în 1989, România avea o suprafaþã amenajatã pentru irigaþii de peste trei milioane de hectare ºi tot trei milioane de hectare erau amenajate pentru desecãri, iar pe 2,2 milioane de hectare se executau lucrãri de combatere a eroziunii solului. Astãzi, cu mari eforturi financiare, nu se irigã decât 300-400.000 de hectare. Rând pe rând, au fost devastate ºi jefuite Cooperativele agricole de producþie, secþiile de mecanizare, complexele zootehnice, sediile unitãþilor, instalaþiile de irigat ºi de combatere a bolilor ºi dãunãtorilor, serele ºi solariile, au fost distruse zeci de mii, chiar sute de mii de hectare de vii ºi pomi de înalta performanțã, locul acestora fiind luat de hibrizi obþinuþi secolele trecute. Problema este cã þãranul în loc sã se asocieze în baza Legii Proprietãþii ca în þãrile civilizate ºi sã producã ºi sã-ºi valorifice produsul muncii sale ajunge slugã la strãini pe un blid de mãlai rânced. În Belgia, spre exemplu, încã din anii 1880 se formau asociaþii de proprietari construind fãbricuþe de profil chiar la ei în sat. În anii ‘70 în Germania o fermã mijlocie avea cca.15 ha. Teren ºi trebuiau sã se asocieze cel puþin 3 fermieri la 50 ha. ca sã poatã produce cu preþuri de cost competitive, de unde sã scoatã ºi profit. Fãrã mecanizare exploatãrile nu sunt profitabile. În acest moment, România are un tractor la 57 de hectare – comparativ cu media din UE, care înseamnã un tractor între 10 ºi 15 hectare. Este clar nivelul de submecanizare al agriculturii româneºti iar fãrâmițarea pãmântului agricol realizatã prin dementa lege 18 a lui Ion Iliescu în anii ‘90 va fi urmatã de regionalizare, care, desigur, ca și pânã acum va þine cont de dorinþele partidei investitorilor strãini. Proprietari a zeci de mii de hectare nu vor dori sã stea rascrãcãrați în trei regiuni! Tot o cerinþã expresã a acestor latifundiari este intabularea rapidã a proprietãþilor nevândute pânã acum, mici proprietãþi, pentru a ºti ce sã cumpere înainte de regionalizarea propriu-zisã. Treaba guvernului va fi sã adopte asemenea mãsuri legislative încât micii proprietari sã fie obligaþi sã vândã, fie din cauza fiscalitãþii, fie prin exproprieri „de utilitate publicã“. Cele aproximativ 4000 de exploataþii agricole performante, câte funcþionau la sfârºitul anului 1989, s-au transformat în 4 milioane de pseudo-proprietãþi pe care Statul cri­minalului cu mâinile roșii de sânge – Ion Iliescu le-a abandonat cu totul. Fãrâmiþarea terenului, impusã de haita lui Ilici, a constituit principala cauzã a prãbuºirii producþiilor vegetale ºi animale, a distrugerii pãmânturilor agricole. Milioane de țãrani români s-au dus la rãzboi cu promisiunea cã vor primi pãmânt. Marea Unire, visul României Mari, a costat viețile a 1,2 milioane de români. Pãmântul pe care l-au primit s-a dus de izbeliște odatã cu jertfa lor de sânge. George Roncea – Curentul]]>