Reporter: Cum a aparut asociatia “Pro Activ Memoria” si ce va insemna aceasta pentru lucratorii sistemului penitenciar romanesc? Ioan Chertitie: Asociatia “Pro-Activ Memoria”, cu sediul in Targu-Ocna, are in componenta sa, in afara de mine, ca membri fondatori, alti trei maramureseni, care au avut incredere in acest generos proiect: doamna Dana-Liana Achim, director executiv la Casa de Pensii Maramures, doamna Liana-Diana Pop, expert contabil, si, nu cel din urma, domnul Vasile Marc, omul care la 60 de ani a inceput o viata noua alaturi de tanara asociatie, dedicandu-se trup si suflet proiectului. Voi reveni cu amanunte cu alta ocazie, deoarece implicarea fiecarui membru are o poveste aparte. Conform Actului constitutiv, cei noua membri fondatori au hotarat ca asociatia sa aiba urmatoarele scopuri principale:

• sa caute adevarul istoric cu privire la evenimentele petrecute in inchisorile romanesti in perioada anilor 1945-1989 si in continuare, pana in zilele noastre;
• sa desfasoare activitati pentru aflarea si promovarea adevarului istoric, privind soarta detinutilor politici din inchisorile comuniste, sa apere drepturile si interesele legitime ale membrilor sai, sa stabileasca relatii cu asociatii din tara si strainatate in vederea realizarii unor obiective comune;
• sa realizeze documentare, studii, filme, lucrari stiintifice sau culturale precum si editarea de materiale informative, carti;
• sa acorde sprijin cetatenilor romani din tara si din strainatate, care au fost afectati material si moral in urma unor erori judiciare penale;
• sa construiasca, sa doteze si sa dea in folosinta Muzeul penitenciarelor romanesti, constructie ce se va ridica in localitatea Targu-Ocna, judetul Bacau.

Reporter: Unul dintre “punctele” Protocolului de colaborare cu Scoala Nationala de Pregatire a Agentilor de Penitenciare prevede infiintarea unui Muzeu al Penitenciarelor Romanesti. Mai exista un astfel de demers in peisajul cultural romanesc? Aveti dreptate. Initiativa exista! Marti, 17 iulie, am incheiat un PROTOCOL DE COLABORARE cu Scoala Nationala de Pregatire a Agentilor de Penitenciare, reprezentata de comisar de penitenciare, domnul director Vasile Scutaru, pentru demararea in cel mai scurt timp a acestui muzeu, destinat in primul rand tinerilor agenti din aceasta scoala, unica in tara, care, in opinia noastra, trebuie sa stie ce s-a intamplat in puscariile romanesti. Este de neconceput ca si la ora actuala, din pacate, agentii nu au auzit de atrocitatile comise la Aiud, Gherla, Jilava, ca sa nu mai vorbesc de Canal: este trist ca n-au auzit de “Sfantul inchisorilor”, Valeriu Gafencu> este revoltator ca n-au auzit de infioratorul “Fenomen Pitesti”, precum si de atatea alte lucruri ingrozitoare petrecute in penitenciarele romanesti. Pentru ca acest proiect sa nu se opreasca doar la stadiul de vis frumos, in urmatoarele zile, asociatia va incheia un protocol de colaborare cu Administratia Nationala a Penitenciarelor, precum si cu Asociatia Fostilor Detinuti Politici, cu presedintele careia, domnul Octav Bjoza, am si vorbit deja. Spuneam mai devreme ca muzeul va fi unicat si pot sa argumentez acest lucru prin faptul ca, in premiera nationala,  fosti gardieni, din diverse perioade, inclusiv din anii ‘50, vor face dezvaluiri cutremuratoare in fata camerelor de filmat. Sa nu uitati ca acum trei ani am fost in toate penitenciarele romanesti, unde am stat de vorba cu numerosi gardieni, cu care m-am imprietenit si cu care am tinut legatura de-a lungul timpului. Vor fi, de asemenea, marturii, la fel de cutremuratoare, la fel de socante, ale fostilor detinuti politici, unii dintre ei trecuti prin “reeducarea” de la Pitesti. De asemenea, muzeul va gazdui, pe langa diverse uniforme  de-ale gardienilor, impreuna cu instrumentele lor de tortura si lucruri inedite< sapunuri sculptate, tablouri pictate, toate adevarate opere de arta, create de detinuti de-a lungul timpului. Desigur, pe parcurs vor aparea negresit si alte propuneri, dar mai ales surprize. Pentru mine, insa, ramane uimitor felul in care Dumnezeu a randuit ca acest senzational proiect sa aiba ca punct de plecare tocmai locul in care am avut acum doi ani acea revelatie despre care am mai vorbit. Reporter: Cine sunt CEI ce v-au inspirat in demersul dumneavoastra din ultimele luni? Tin minte ca, inainte de acel moment de care va vorbeam adineaori, i-am spus de nenumarate ori domnului director Vasile Scutaru, un om exceptional, ca trebuie sa facem ceva impreuna si iata ca Dumnezeu a vrut ca noi doi sa punem bazele primului muzeu al penitenciarelor romanesti. In legatura cu misiunea vietii mele, asa cum am perceput eu acea revelatie, n-am nicio urma de indoiala ca Spitalul penitenciar din Targu-Ocna va deveni, mai devreme sau mai tarziu, “un loc de pelerinaj”, asa cum a profetit parintele Gherasim Iscu, staretul Manastirii Tismana, dupa ce va fi transformat in memorial. De asemenea, vom continua operatiunea de cautare a osemintelor lui Valeriu Gafencu, operatiune demarata anul trecut, pe care am  initiat-o chiar eu. Profitand de acest subiect, vreau sa readuc in atentie, asa, ca o tulburatoare profetie, ce i-a spus Valeriu bunului sau prieten, Ianolide, chiar inainte de a muri: “Ioane, sa-mi pui cruciulita de argint pe care o am, s-o pui in partea stanga, in gura. Daca voi fi dezgropat, sa fiu recunoscut prin aceasta cruciulita pe care veti gasi-o la mine”. Personal, ma simt legat de “Sfantul inchisorilor” atat de puternic incat i-am simtit prezenta atat in cimitirul din Poieni, cand mi-a intermediat intalnirea cu parintele Justin Parvu, cel mai mare duhovnic al tarii, cat si la CNSAS, unde i-am studiat cu interes dosarele de urmarire informativa. Am deplina convingere ca Valeriu ma va insoti pretutindeni in aceasta nobila misiune pe care mi-a incredintat-o Dumnezeu, aceea de a merge pe urmele martirilor din inchisorile comuniste, tocmai eu, gardianul feroce de altadata. Si tot legat de acest subiect, doamna Valentina, in varsta de 91 de ani, sora cea mare a lui Gafencu, mi-a transmis ca asteapta, nerabdatoare, sa ne intalnim in Bucuresti… Revenind la proiect, vreau sa va mai spun ca asociatia isi propune ca, in parteneriat cu cele mai prestigioase facultati din tara, sa le ofere studentilor de la sectia psihologie posibilitatea de a studia comportamentul detinutilor, in diverse etape ale vietii lor de penitenciar. Tinand seama ca acest proiect reprezinta o premiera nationala, cu certitudine asociatia nu va duce lipsa de parteneri. Cel mai important dintre toti va fi, fara indoiala, Dumnezeu, care va avea grija sa nu ne lipseasca nimic, pentru a ne duce la bun sfarsit misiunea ce ne-a fost incredintata. Parafrazandu-l pe biblicul Gamaliel, un “invatator al Legii”, transmit un mesaj tuturor celor care au privit si mai privesc inca, cu scepticism, dar mai ales zeflemitor acest proiect: “Daca lucrarea aceasta este de la oameni, se va distruge, dar daca este de la Dumnezeu, n-o va putea nimici nimeni. Sa nu fiti gasiti luptand impotriva lui Dumnezeu!”. Acest interviu va sta marturie peste timp daca am avut dreptate sau nu…

Cosmin Mesaros

sursa: apologeticum