În România dupã 1990 au apãrut și primele bãnci private cu capital românesc, adicã bãnci românești! Aflate în proprietatea și administrația unor români. A unor români mai mult sau mai puțin motivați – pe lângã altele, și de oarecari sentimente altruiste, ca sã nu le spun chiar patriotice, naționaliste. Exemplul cel mai cunoscut pentru mine și mai convingãtor, Banca DACIA FELIX. Înființarea acestei bãnci a fost legatã de numele unor inimoși ardeleni, în frunte cu profesorii universitari clujeni Iustinian Petrescu, Liviu Roman, Adrian Motiu, Romulus Constantinescu, lideri deopotrivã în Uniunea VATRA ROMÂNEASCÃ și PUNR. Sediul bãncii – la Cluj-Napoca. Deloc întâmplãtor! Menirea acestei bãnci era sã asigure creditarea întreprinzãtorilor români, etnici români îndeosebi, pentru a ne asigura cã, prin privatizarea ce urma sã se declanșeze, elementul românesc din Transilvania nu va fi marginalizat sau exclus de concurența unor întreprinzãtori strãini sau susținuți financiar din strãinãtate.
Cunosc binișor ce s-a întâmplat cu DACIA FELIX și am de pus o întrebare lui MUGUR ISÃRESCU. Am o nedumerire, probabil singura care mi-a rãmas în legãturã cu acest subiect dureros. Prin Banca Naționalã a României, MUGUR ISÃRESCU a avut un rol decisiv în dispariția, de facto, a Bãncii DACIA FELIX! Banca cu acest frumos nume, în care mulți români și-au pus mari nãdejdi, nu a dat faliment, așa cum știe publicul larg. Ci „doar” a suferit o schimbare radicalã a acționariatului, a proprietarului, care, din majoritar românesc, a devenit majoritar evreiesc. Și aceastã schimbare s-a produs fãrã voia acționariatului, a acționarilor români, dar cu voia guvernatorului Mugur Isãrescu, prin câteva „inginerii financiare” în care este amestecatã atât Banca Naționalã a României, cât și Guvernul României.
Mai întâi, printre acționarii principali ai Bãncii DACIA FELIX s-a infiltrat și cunoscuta firmã ARCOM, firmã de mare prestigiu, care a dus în lume faima României. Asta pânã în 1990. Dupã, s-au mai schimbat lucrurile, în urma privatizãrii, desigur. Se pare cã a fost vorba de o schemã, o stratagemã, o „inginerie financiarã”: nimeni din staful și acționariatul DACIEI FELIX nu a avut ceva împotrivã ca ARCOM sã devinã unul dintre acționarii cei mari. Ca din întâmplare, firma ARCOM s-a angajat apoi sã execute o lucrare în Israel, printr-un contract conceput, zic unii, special pentru ca firma româneascã sã iasã în pierdere. Ceea ce s-a și întâmplat: ARCOM nu și-a putut respecta angajamentele contractate, a ajuns în proces cu beneficiarul israelit, a pierdut și, în contul datoriei contractate prin sentințã judecãtoreascã, ARCOM a „trebuit” sã cedeze acțiunile sale de la DACIA FELIX firmei din Israel, pe care, chipurile, o pãgubise prin neîndeplinirea angajamentelor asumate prin contract. Așa a apãrut prima mare breșã în acționariatul românesc de la bancã. Prin ARCOM, o firmã din Israel, beneficiara colaborãrii cu ARCOM, a devenit acționar principal la DACIA FELIX.
A doua loviturã, de data aceasta fatalã, a venit de la numitul MUGUR ISÃRESCU, a cãrui Bancã Naționalã a României a dat bãncii DACIA FELIX un credit, un împrumut de 100 milioane de dolari, ca sprijin firesc și de la sine înțeles cã trebuie sã vinã la nevoie din partea bãncii centrale, naționale, pentru bãncile din subordine.
A urmat însã gestul criminal: MUGUR ISÃRESCU, care mai pusese pânã atunci în dificultate DACIA FELIX de mai multe ori, a cesionat creditul acordat bãncii românești unei firme de apartament, deținutã de un necunoscut, al cãrui singur atu pe piața financiarã era calitatea sa de evreu: Robinson, parcã, se numea individul! Cu acesta MUGUR al nostru face un contract și cedeazã creanța de aproximativ 100 de milioane de dolari în condiții extrem de avantajoase: pentru 22,5 milioane de dolari, diferența urmând sã fie recuperatã pe parcursul a câtorva ani. Asemenea condiții, atât de avantajoase, ar fi fost acceptate și de Banca DACIA FELIX. Nu mai zic cã s-ar fi gãsit sute de investitori români care ar fi putut semna ei acel contract, ar fi avut capacitatea financiarã necesarã. MUGUR ISÃRESCU nici nu s-a gândit sã caute și alt mușteriu în afara misteriosului Robinson! Și sã recurgã la o licitație sau ceva asemãnãtor, la care sã poatã participa în primul rând DACIA FELIX.
Probabil cã cei care pe MUGUR ISÃRESCU îl țin în funcție de 22 de ani – record mondial!, i-au cerut, impus sau sugerat cu cine sã facã contractul de cesionare a creanței! Adicã pe mâna cui sã predea banca DACIA FELIX, fãrã sã se mai consulte cu acționarii români ai bãncii. S-a consultat cu Micki Șpagã, cel care la guvern s-a ocupat cu întocmirea actelor care sã dea iz de legalitate unui act total nelegitim, imoral, anti-național etc. În cercuri intime, adicã atunci când se îmbatã mai tare, (re)numitul Șpagã se laudã cã în felul acesta le-a luat evreilor un milion de dolari. Adicã i-a tras în pieptu-i de aramã! Restul, de 99 milioane le-a rãmas integral noilor propietari evrei. Din întâmplare evrei! Plus câteva zeci de milioane de dolari aflați în safe-ul bãncii, și de care noul acționar majoritar nu avea dreptul sã se atingã! I-a fãcut dispãruți acel Robinson, apoi a dispãrut și el dupã ce a vândut DACIA FELIX la altã bancã, tot din Israel, despre care toți cunoscãtorii susțin cã este „banca Mossadului”! Numai o bancã are Mossadul? Cam slãbuț, domnilor…
Și întrebarea mea care este?
Nu! Nu am nicio îndoialã cã fãrã MUGUR ISÃRESCU nu s-ar fi putut derula înstrãinarea frauduloasã a Bãncii DACIA FELIX. Aportul sãu a fost capital! Din câți vor fi tras sforile acestei urîte malversații, mâna lui ISÃRESCU a fost cea mai activã, mai iute, mai …îndemânaticã, a intervenit decisiv și fãrã recurs împotriva intereselor românești legate de existența și funcționarea Bãncii DACIA FELIX! Legate de existența unui sistem bancar autentic românesc!
Și încã un Nu! Nu, n-am sã-i cer lui MUGUR ISÃRESCU sã facã public contractul cu firma intrepidului Robinson și nici n-o sã întreb în ce mãsurã istețul ovrei s-a achitat de obligațiile asumate în acel contract. Se pare cã deși condițiile trocului erau extrem de avantajoase pentru cetãțeanul israelian, nici mãcar pe acestea nu le-a respectat. Se pare cã nu a plãtit nici mãcar cele 22,5 milioane de dolari cu care a cumpãrat de la MUGUR ISÃRESCU creanța de 100 de milioane de dolari, cu un profit de 400% (patru sute la sutã)! Mi-e foarte clar cã dispariția bãncilor românești nu este o întâmplare, un rezultat al liberei concurențe de pe piața financiarã, ci este ținta urmãritã cu tenacitate de entitãți (cercuri, instituții etc.) fațã de care numitul MUGUR ISÃRESCU are obligații de obediențã necondiționatã imposibil de ignorat. E „omul lor”, în termeni mai expliciți! …Mã rog! E alegerea lui MUGUR ISÃRESCU! De gustibus, probabil. Și în cel mai bun caz! Sã fie sãnãtos!
Ci alta este întrebarea mea! Pentru ca aceastã schimbare de proprietar sã se producã, a fost nevoie sã fie anulatã, redusã la tãcere și la neputințã opoziția care s-a manifestat în interiorul acționariatului de la DACIA FELIX! Oamenii aceia nu au stat ca niște momâi fataliste, ci au încercat sã se opunã tentativei isãresciene. Au stârnit astfel reacții dintre cele mai dure împotriva împotrivirii lor. Bunãoarã cu ajutor mafiot internațional, domnului Sever Mureșan, acționarul cel mai activ împotriva acestor manevre, i s-a înscenat o tentativã de asasinat, a fost arestat și ținut câteva luni bune la închisoare, pânã s-a legalizat furtul bãncii. Nu-l întreb pe MUGUR ISÃRESCU dacã are vreun amestec în aceastã conjurație! Sã-l întrebe domnul Sever, dacã are chef!
Eu altceva vreau sã-l întreb pe MUGUR ISÃRESCU…
Și anume: au mai fost trei persoane care, alãturi de domnul Sever Mureșan, s-au strãduit cât au putut sã împiedice înstrãinarea bãncii românești. E vorba de
1.PAMFIL GORCEA, fost colonel SRI, care a vorbit primul în public despre intenția „unora” de a ataca banca, a acționat în interiorul acționariatului pentru a-i face pe acționarii de la DACIA FELIX sã conștientizeze pericolele la care este expusã banca, iminența atacului financiar menit sã ducã la dispariția bãncii!
2. EMIL CIOFLAN, profesor la ASE, unde l-a avut student apropiat și pe MUGUR ISÃRESCU, pe lângã care a intervenit de mai multe ori dupã 1990, semnalându-i direcția greșitã pe care a dat-o sistemului financiar și bancar din România.
3. IOAN GEORGIU, magistrat din Cluj Napoca, care, singur împotriva sistemului juridic românesc, a reușit sã stãvileascã, pentru un timp, demolarea bãncii DACIA FELIX! Zic pentru un timp numai, adicã atâta timp cât a fost în viațã! Toți trei au încetat sã se mai opunã strategiilor lui MUGUR ISÃRESCU odatã cu încetarea din viațã! Iar toți trei au încetat din viațã în condiții nefirești, care au stârnit îndreptãțite suspiciuni și stupoare!
Întrebarea mea fiind exact aceasta: dacã în înstrãinarea Bãncii DACIA FELIX numitul MUGUR ISÃRESCU a avut rolul cel mai important, persoana sa are vreo legãturã și cu dispariția fizicã a celor trei români de ispravã care și-au dat viața pentru independența financiarã a neamului românesc? A avut cunoștințã MUGUR ISÃRESCU de planificarea și executarea celor trei asasinate? Ar fi putut sã le împiedice sau, dimpotrivã, le-a aprobat cu suprema conștiințã a inevitabilului, a mersului inexorabil al procesului de globalizare și înrobire a României?
sursa: ioncoja.ro
]]>
