Pãmântul, izvoarele ºi apele strigã împotriva nesimþirii noastre

Interviu cu Pãrintele Justin Pârvu, realizat de Monahia Fotini, 30 martie 2012

  – Pãrinte, cum vã explicaþi faptul cã încã mai sunt azi duhovnici, preoþi care susþin cã nu cunosc problema cipurilor ºi ca atare nu gãsesc rãspunsul potrivit pentru ucenicii lor? Sub pretextul cã nu e treaba lor sã cerceteze ce conþin aceste cipuri dau un rãspuns evaziv celor ce îi întreabã cum sã procedeze cu aceste acte biometrice. – Dragii mei, ieºim de pildã la pãscut cu o turmã de oi. Turma aceasta de oi e dirijatã de cineva. De cine? De cioban. Cine este pãstorul cel bun în viaþa noastrã? E preotul. Preoþii, pãstorii, de la mic, la mare, duc aceastã rãspundere a mântuirii turmei. În ce constã aceastã rãspundere? În propovãduirea adevãrului, cãci fãrã adevãr nu existã viaþã: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa” – spune Mântuitorul. El e cel care continuã aceastã propovãduire a Adevãrului: preotul. Dar dacã preotul, încã din seminar, apoi în facultate, exceleazã mai mult în arta fotbalului decât în arta Scripturii, ce sã mai ceri de la astfel de preoþi? Cum sã conºtientizeze ei cã asistãm la o satanizare a lumii prin implantarea acestor cipuri? ªi, în afarã de asta, sunt ºi oameni, Dumnezeu sã ne ierte, interesaþi. Le place sã fie audiaþi de public în conferinþe ºi din slavã deºartã tac ºi fac pe plac mulþimii. Nu vedeþi cã ei (conducãtorii) vin cu o melodie aºa de plãcutã pentru noi, creºtinii, încât sã primim cipul ca pe o mare realizare utilã umanitãþii? Au început de la animale – cipuri în urechi, le-au pus peceþile acestea, niºte clame agãþate de urechea animalului. M-am gândit îndatã: dacã cipul acesta e aºezat la vaca asta care dã laptele din care mâine se hrãnesc copiii de toate vârstele, bãtrânii, oamenii, nu cumva drãcovenia asta are efect ºi asupra hranei, a circulaþiei sângelui, prin laptele, pe care apoi îl mãnâncã omul? Apoi au evoluat cu cipul la om ºi au zis cã trebuie sã aibã copilul mic cip ca nu cumva sã fie furat… Aºa cã îi pui cip acolo ºi îl gãseºti îndatã. ªi astfel, ani la rândul, obiºnuiesc poporul cu aceste cipuri care au, chipurile, efecte benefice. Ei bine, toate drãcoveniile acestea au cu totul un alt scop. În niciun caz unul bun. Pentru cã noi am trãit de atâtea amar de veacuri pe aici ºi n-am avut nevoie de cipuri. A trebuit sã aparã aceºti tovarãºi gentili care au grijã sã nu ne pierdem ºi sã ne ofere ei aceastã pazã. De ce pãzesc populaþia prin cipuri ºi nu vin sã vadã unde sunt tinerii noºtri care au plecat de la casele lor din þarã ºi s-au dus argaþi în Occident? Unde sunt aceºti tovarãºi care sã poarte de grijã de nenorociþii copii care sunt aruncaþi pe strãzile oraºului ºi stau în tuneluri ºi sub poduri ºi dorm acolo, sãracii, fãrã adãpost? Iar ca sã înfiezi un copil din acesta amãrât, e atâta lege ºi atâtea rânduieli încât trebuie sã faci un proces de trei, patru ani sã-l poþi avea în braþele tale. Dar nu cipurile vin în ajutorul nostru. Acolo vine satana sã ajute, pentru cã omul acesta devine o cifrã, un numãr. A transferat cifra aceasta în satanizarea lui. I-l pui pe frunte, i-l pui pe mânã, i-l pui unde vrei ºi unde nu vrei. Oare de asta are nevoie þara noastrã? Noi avem de format caractere, avem de fãcut educaþie spiritualã pentru a realiza omul liniºtii, omul pãcii, al dragostei, al unitãþii, omul bunãtãþii, pentru a avea o societate sãnãtoasã bazatã pe jertfã ºi dãruirea creºtinã. Cu cipurile nu realizãm nimic decât sã ne îmbolnãvim ºi noi.Pentru cã ei prin cipuri nu te stãpânesc ca pe animal, ci urmãresc sã îþi stãpâneascã fiinþa, ca spirit, ca suflet. Te perverteºte încât nu mai gândeºti. E ca ºi cum cineva te-ar pune la curent electric, te aºezi pe scaun ºi te aruncã de vreo trei, patru ori în sus ºi în jos ºi în felul acesta devii un om care þi-ai pierdut ºi memorie ºi cap; nu mai ai nimic. În 1949–1950 era o metodã venitã din Rãsãrit, folositã la anchetele care se fãceau în puºcãrii, cãl punea pe scaunul electric pe deþinut ºi acolo te trezeai cã începeai fãrã sã vrei sã declari pe placul lor. Omul devenea o epavã, o cârpã care nu mai gândea, rob al unor atei comuniºti. Acesta este scopul cipului: desfiinþarea gândirii omului în profunzime, sã devinã fãrã Dumnezeu, fãrã Hristos, adicã omul satanizat. Un lucru trebuie judecat dupã scopul pentru care este creat. Acest cip nu este rãu în sine, dar este creat spre a fi implantat în corpul uman, spre satanizarea omului. Dupã scopul pentru care a fost creat, acest cip este demonic. – Sunt unii care încã vã mai acuzã cã aþi fi zis cã acest cip este pecetea finalã ºi urmeazã sã vinã Apocalipsa. – Aceºtia sunt doar niºte agitatori ºi dezbinatori. Cine are bunãvoinþã sã înþeleagã ce am spus eu, va înþelege. Scopul acestui cip este implantarea, ce va aduce cu ea ºi pecetea Fiarei. Dar numai Dumnezeu ºtie când va fi aceasta. – Pãrinte, vorbeam datã trecutã despre exploatãrile de la Roºia Montanã prin care ni se furã aurul de cãtre niºte firme strãine. Acum, prin aceleaºi metode vor sã ne fure ºi cuprul ºi, mai rãu decât atât, au în proiect exploatarea de gaz de ºist, o operaþiune foarte periculoasã pentru populaþie, prin fracționare hidraulicã. Sunt dovezi din Statele Unite ºi din alte pãrþi ale lumii cum exploatarea acestui gaz contamineazã pânza freaticã, otrãvind apa pe care o bem. Cum ne putem opune acestor proiecte? – Cine au fost toþi cei care au exploatat adâncurile pãmântului ºi bogãþiile noastre naþionale pânã acum? Tot strãinii. Strãinii luau veniturile, iar þãranul nostru stãtea ºi trudea în adâncimea pãmântului. În 1949–1950, am intrat într-o zonã minierã. Eram vreo 800 de deþinuþi politici ºi am vãzut oamenii aceia slabi, cu ochii duºi în fundul capului, cu obrajii teºiþi. La un moment dat, în minã acolo, ce am observat noi? Aruncai, de pildã, un chibrit. Nu prea aveam noi voie sã purtãm chibrituri pentru cã reprezentam un pericol pentru ei. Dar aºa din întâmplare mai gãseam pe la atelierele noastre câte un chibrit, pe ici pe acolo, ºi aruncam bãþul aprins în ºanþ, în apa care curgea, pentru cã în pãmânt erau foarte multe izvoare. Sunt pungi de apã înãuntru ºi când ai pãtruns un izvor din acesta cu perforatorul, inundã tot, de ia ºi carnea de pe tine; aºa forþã puternicã are. Apa aceea este foarte sãratã. Cum te-a atins o picãturã din apa aceasta, parcã îþi perfora corpul ºi fãcea gropiþe în tot corpul. Ei bine, când am aprins noi chibritul, apa aceea s-a aprins ºi te uitai cum arde apa. Exact cum ai pune într-un pahar cu apã niºte spirt, pãi apa asta arde ca ºi spirtul. Când ai aruncat-o, moleculele ei merg una dupã alta ºi iau foc. Era vorba despre acest gaz de ºist, pe care vor sã îl exploateze ei acum, pentru cã nu mai au ce fura de la suprafaþã, furã din adâncurile pãmântului. Însã aceste zone au ºi un efect foarte negativ pentru cã îþi infecteazã aerul, atmosfera. – ªi aceste exploatãri nu vor afecta ºi pânza freaticã? – Da, bineînþeles, acest gaz intrã prin izvoare, prin toate firele de fântâni, de instalaþii de apã potabilã. Cum vã spuneam nouã ne afecta ºi pielea. Pentru cã era o apã foarte concentratã în sare ºi de aceea când cãdea pe piele fãcea o bãºicuþã care se spãrgea ºi devenea ca un fel de leprã. Nu existã niciun soi de epurare pentru astfel de apã infestatã. Vã daþi seama dacã o mai ºi consumi! Apar bolile psihice ºi o transformare a sistemului nervos. Noi, dupã ce ieºeam din minã, ne îmbrãcam cu cãmaºa noastrã obiºnuitã. Dupã trei, patru ore cãutai sã dai cãmaºa jos ºi se lua cu tot cu piele, cu acele bãºicuþe. Rãmâneai ca bolnav de leprã. Ne culcam înapoi, ne odihneam ºi dimineaþa era ca o pojghiþã pe toatã pielea; îmbrãcam cãmaºa din nou, intram în minã, eram pe jumãtate carne vie ºi începea o altã rafalã de otrãvire din sãrurile acelea. ªi iatã cum ajunge omul otrãvit. Spun aceasta din experienþã trãitã, simþitã pe organismul meu, nu poveºti. – Dar vedeþi, pãrinte, contrastul… Sfinþia voastrã ºi toþi care aþi trãit în generaþia aceasta nu v-aþi îmbolnãvit ºi aþi rezistat pânã la adânci bãtrâneþi cu niºte organisme foarte viguroase. Pe sfinþia voastrã nu v-a afectat aceastã otravã. Pe când noi imediat ne îmbolnãvim ºi avem organismul foarte slãbit. Care este de fapt diferenþa? – Diferenþa este cã noi am apucat niºte copilãrii sãnãtoase ºi am mâncat foarte natural. Eu dacã aº fi mâncat niºte prãjiturele din astea în coºuleþe, atâtea chimicale ºi E-uri, nu trãiam nici zece zile în minã. Dar am avut vigoare trupeascã datoritã bietei mele mame, Dumnezeu sã o odihneascã, care ne-a dat tot ce a fost mai bun: hranã curatã, sãnãtoasã ºi bineplãcutã. – Nu era ºi harul lui Dumnezeu? – Desigur cã e vorba ºi de Harul lui Dumnezeu, pentru cã noi sufeream ºi pãtimeam acolo pe nedrept, pãtimeam pentru cã am avut curajul sã înfruntãm fiara roºie a comunismului. Dar dacã azi noi nu mai facem niciun act de sacrificiu, nu ne mai intereseazã binele aproapelui ºi al acestui neam, din care fac parte ºi copiii ºi rudele noastre, ce har sã ne mai cuprindã? Poate prin aceste boli sã ne mai mântuim ºi noi. Acum nici pãmântul nu-ºi mai dã roadele sale. Nici fructele nu mai au dulceaþa lor. Venise acum câteva zile cineva ºi mi-a adus trei prune: „Pãrinte, v-am adus niºte prune bune”. Eu nu consum fructele dacã nu sunt la vremea lor, dar am luat aºa de dragul omului. „Ia, taie tu o prunã sã o mâncãm!” Ei bine, am tãiat pruna aceea în patru ºi ori de aº fi mâncat niºte frunze uscate, ori pruna aceea, era acelaºi lucru, niciun gust nu avea. Pentru cã toate au o rânduialã pe care noi am încãlcat-o. Când Dumnezeu a binecuvântat ca omul sã-ºi ia roadele pãmântului, apãi a binecuvântat ºi cu niºte zile de opreliºti. I-a dat sã mãnânce luni, i-a dat sã mãnânce marþi, joi, sâmbãtã, duminicã, dar douã zile sã ai ºi tu o pauzã. Sã te opreºti puþin de la mãrul acesta adamic. Dacã vor pãzi oamenii toate rânduielile puse de Dumnezeu, vor mânca roadele pãmântului ºi vor trãi, dupã cum zice Scriptura. Dar dacã nu vor asculta de poruncile Lui, amãrãciune ºi rãzboi va veni peste neamul omenesc. ªi iatã cã auzim numai veºti de rãzboaie, cã începe viforniþa. Dar cel mai important rãzboi este rãzboiul acesta sufletesc, dragii mei. Rãzboiul dinlãuntrul nostru, rãzboiul neînþelegerii dintre noi, rãzboiul neînfrânãrii noastre. Toate aceste boli ºi infestãri ale mediului în care trãim sunt îngãduite de Dumnezeu ºi ele vin cumva sã ne trezeascã, sã ne aducã la o realitate. Iatã cã ºi pãmântul, ºi izvoarele ºi apele strigã împotriva nesimþirii noastre. – Oamenii sunt necãjiți, pãrinte, au ieºit în stradã ºi au protestat împotriva acestor mãsuri de exploatare a gazului de ºist. Dar nu au nicio susținere din partea statului român. La cine sã strige? – Parlamentarii noºtri nu au cum sã îi susþinã pe bieþii oameni, pentru cã sunt plãtiþi sã tacã, sã mușamalizeze adevãrul de orice naturã, moralã, religioasã, economicã, politicã. Ei nu au voie sã vorbeascã decât ce li se dicteazã. Înainte veneau directivele de la Moscova, acum vin de la Europa centralã. Ce ne dã nouã Europa? Ne dã sãrãcie, ne dã mizerie, globalizare, otravã. Aceste manifestãri ale oamenilor nici nu le iau în seamã, pentru cã noi pentru ei reprezentãm prostimea, mulțimea, rasa inferioarã. Dar totuºi nu vor sã rãmânã în istorie drept prigonitori, ci vor sã fie populari ºi iubiþi ca niºte zei de popor. De aceea s-ar putea sã ajute la ceva protestele ºi glasurile bieților oameni. Atunci când nu existã glas care sã mai strige, ei dominã în liniºte, înseamnã pentru ei cã au dreptatea de partea lor. Ei vor sã figureze ca binefãcãtorii noștri, ºi nu ca prigonitori ºi ucigaºi. La ora actualã avem nevoie de o preoþime de elitã, oameni de sacrificiu, care într-adevãr își pun viaþa pentru ucenicii lor. Dar atâta vreme cât nu vom avea pãstori care sã înveþe drept cuvântul Domnului vom veni într-o rãtãcire ºi pierzare a neamului nostru. Se vede din greutãțile cu care ne confruntãm azi cã nu este binecuvântarea lui Dumnezeu peste lucrul oamenilor, nu este nici binecuvântare peste roadele pãmântului, nu este nici saþiu. Dar dacã tu vinerea ºi în post vii cu fripturi la grãtar ºi te pui cu tot dinadinsul împotriva rânduielii lui Dumnezeu, cât crezi cã va mai îngãdui Dumnezeu? De aceea ºi cad oamenii în boli foarte grele azi. Oamenii s-au abãtut de la rânduielile lui Dumnezeu, fãcându-ºi voile lor. Nici bunurile pãmântului nu mai sunt dupã rânduialã. Dumnezeu ne pedepseºte ºi îngãduie aceste exploatãri otrãvitoare, zãcãminte, care apar la suprafaþã. Ca ºi pe vremea lui Noe, când nu ne vom aștepta, va veni mânia lui Dumnezeu peste noi. „De aceea privegheați cã nu ºtiþi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului”. – Ierarhii Bisericii Greciei însã, sunt mult mai implicaþi în viaþa poporului ºi iau atitudine alãturi de popor atunci când sunt asupriþi de conducãtorii lor. Însuºi poporul grec e mult mai informat ºi luptãtor pentru niºte adevãruri, atât ale neamului lor, cât ºi ale Bisericii. Ei vegheazã. La noi de ce nu se mai întâmplã acest lucru? – Domnule, grecii au o energie deosebitã, pentru cã au ºi o origine foarte bunã, un popor înzestrat cu multe daruri de la Dumnezeu, dar ºi cercat. Aceste greutãþi ºi valorile morale ºi spirituale pe care le-au avut, i-au fãcut mai bãtãioºi. ªi noi am trecut prin încercãri ºi rãzboaie de apãrare, dupã cum ºtiþi, dar, dragii mei, la noi este o boalã în popor, ascultarea asta prosteascã. Sã nu cumva sã tulburãm. Dar ce sã tulburãm când situaþia deja e tulbure? Astãzi a nu tulbura înseamnã de fapt a nu limpezi. Pune într-un pahar de apã tulbure o picãturã de var ºi ai sã vezi cum tulburarea se lasã la fund ºi poþi bea paharul cu apã curatã. Ei, bine, acesta este Creºtinismul. Creºtinismul este picãtura de var care limpezeºte apa tulbure din pahar. Conducãtorii unui neam, ai unei Biserici sunt oameni care pot alunga tulburarea apei ºi restabili potabilitatea ei. Dar dacã nu avem conducãtori care sã intervinã în limpezirea tulburãrilor apelor ce ne cuprind, nu vom avea parte de paharul acesta limpede. Singura limpezire care ni se dã nu este decât picãtura de sânge a martirilor noºtri. Ce este sângele martirilor? Sãmânþa creºtinismului. ªi eroii noºtri, martirii Bisericii ºi neamului nostru care zac necanonizaþi, din puºcãriile Aiudului, Gherlei, Piteºtiului – aceºtia trebuie sã fie modelul ºi ajutorul nostru. Creștinii noºtri sã ia aminte la episcopii Bisericii noastre surori, a Greciei, ºi sã le urmeze faptele ºi sfaturile. Dacã Dumnezeu mai grãieºte prin acei ierarhi de valoare, înseamnã cã nu ne-am pierdut nici noi. Nu avem dreptul sã spunem cã nu ºtim, doar cã nu am vrut sã ºtim! Când existã azi atâtea mijloace de informare… Dacã te minþi pe tine însuþi, atunci ºi supuºii tãi devin niºte oameni pervertiþi. Acesta este ºi scopul lor, de a lãsa o turmã fãrã pãstor. Sã luãm exemplul Greciei. Românul se subestimeazã: „a, pãi eu nu pot”. Dar bulgarul cum poate, mãi? Alþii cum pot, mãi, sã își exploateze singuri bunurile pãmântului în care locuiesc, sã îºi pãstreze Biserica ortodoxã, curatã ºi invincibilã? Trãim vremuri anevoioase, dar cu ajutorul Domnului vom birui pentru cã Duhul Sfânt pluteºte încã deasupra acestui pãmânt românesc. Noi, cãlugãrii, dacã am fi mai treji, iar mãnãstirile ar fi într-o înþelegere, am face lucruri frumoase împreunã. Creºtinul nostru nu este informat, nu este impulsionat. ªcoala nu-i spune, Biserica nui spune. Ierarhii au nevoie uneori de spatele nostru, pentru cã ei n-au curajul sã vorbeascã. – Pãrinte, cunoaºteþi minunea de la Iași, unde patru ani consecutiv sfintele moaºte ale martirilor de la Aiud ºi din alte temniþe comuniste au izvorât mir abundent, cu o mireasmã cereascã. În afara faptului cã nimeni nu ia în considerare, la nivel înalt, aceste minuni, care credeți cã este mesajul pe care vor sã îl transmitã aceºti martiri ai noºtri? – Sfinþii nu au nevoie de noi, de preamãrirea noastrã. Ei sunt sfinþi oriunde ºi oricând. Ei au nevoie de noi numai în mãsura în care le cerem ajutorul. Dacã le cerem ajutorul, vin ºi ei în ajutorul nostru, iar dacã noi nu le cerem, ne lasã singuri. Dar unde ajungem noi fãrã ajutorul lor? Sã ne rugãm cãtre sfinþi! Acesta este mesajul lor. Sfinþii vor sã vinã în ajutorul nostru, numai cã prea puþin îi chemãm. Aceºti sfinþi ai închisorilor, de la Aiud, Piteºti, Gherla, din toate puºcãriile noastre, formeazã cea mai mãreaþã ºi frumoasã coroanã pentru împodobirea þãrii noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluþia grãitoare, numai nu strigã de acolo. Izvorârea Sf. Mir din osemintele lor, aºa dupã cum se cunosc minunile acestea, e aºa de grãitoare încât nu ne rãmâne decât sã le urmãm sfaturile, fapta ºi eroismul vieþii lor. Acesta este de fapt un al mesaj pentru neamul nostru. Aceºtia sunt ultimii dintre sfinþii români care izvorãsc mireasmã ºi vindecãri în toate colþurile lumii – mesajul este sã le urmãm viaþa, curajul mãrturisii. Tãcerea este mormântul pe care îl sãpãm neamului nostru. Ei vin sã ne arate calea. Fie ca acest Paºti pe care îl sãrbãtorim ºi anul acesta, prin mila Domnului, sã fie un îndemn spre trezirea noastrã din mormântul tãcerii ºi al laºitãþii ºi învierea noastrã în duhul martirilor ºi al sfinþilor închisorilor comuniste. Hristos a înviat! interviu apãrut în reivsta ATITUDINI, NR. 22]]>