Teatrul Naþional Radiofonic organizeazã marþia viitoare, 18 octombrie 2011, de la ora 19.00, la Sala Radio – Studioul de Concerte „Mihail Jora” (strada G-ral Berthelot nr.60-64, sector 1, Bucureºti), audiþia cu public a spectacolului de teatru-document Valeriu Gafencu – Sfântul Închisorilor, o producþie realizatã în cadrul proiectului Biografii, memorii, care va fi difuzatã în premierã miercuri, 19 octombrie 2011, de la ora 21.05, la Radio România Actualitãþi. Intrarea este liberã. Regizorul spectacolului, Petru Hadârcã, s-a nãscut în Basarabia, la Sângerei, în aceeaºi localitate cu Valeriu Gafencu. La audiþia cu public va participa Dan Puric, interpretul lui Valeriu Gafencu, alãturi de ceilalþi actori din distribuþie, echipa de realizatori ºi invitaþii speciali: personalitãþi ale vieþii culturale ºi politice, istorici, clerici, foºti deþinuþi politici, jurnaliºti. Valeriu Gafencu, nãscut la 24 ianuarie 1921 în localitatea Sîngerei, județul Bãlți (Basarabia), este unul din tinerii care au murit în închisorile regimului comunist din România, numit de Nicolae Steinhardt în Jurnalul Fericiiri drept “Sfântul închisorilor”. În anul 1941 era student în anul al II-lea la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași și totodatã conducãtor al unui grup al Frãțiilor de Cruce, organizaþia de tineret a Miºcãrii Legionare. În urma scoaterii în afara legii a Frãțiilor de Cruce, a fost arestat și condamnat la 25 de ani de muncã silnicã. Profesorul de drept civil Constantin Angelescu l-a apãrat la proces, declarând cã acesta este „unul dintre cei mai buni studenți pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Aceastã încercare s-a dovedit însã a fi inutilã, dictatura antonescianã nevãzând cu ochi buni activismul legionar al tânãrului Gafencu. Astfel, și-a sãvârșit sentința, sub dictatura antonescianã ºi apoi sub cea comunistã, la închisorile de la Aiud (1941-1949), Pitești (noiembrie-decembrie 1949) și Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adevãrat trãitor al ortodoxiei, regimul dur al detenției, torturile și bolile contactate aici întãrindu-l duhovnicește. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântã în bisericã. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravã: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsã de hranã. La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferințã sã-i procure o lumânare, o cruciulițã și o cãmașã albã pe care sã i le pregãteascã pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: “Mâine voi muri. Vreau sã-mi iau rãmas bun de la cei mai apropiați prieteni. Fã tu așa fel încât sã vinã pe rând la mine, în liniște.”. A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: “Doamne, dã-mi robia care elibereazã sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul”, dupã care a decedat. Sursa: FrontPress.ro]]>