Prin prezenta, noi, membrii Consiliului Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime” Vatra Dornei, judeþul Suceava, întruniþi plenar în ºedinþã extraordinarã CONTESTÃM Dispoziþiile din Legea 280/2006 privind asigurarea obligatorie a locuinþelor ºi ale Ordinului nr. 6/87 din 21 aprilie 2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 260/2008.
MOTIVE:
În fapt, dispoziþiile Legii nr. 260/2008 instituie obligativitatea încheierii unei asigurãri a locuinþelor, indiferent de deþinãtorul acesteia (persoanã fizicã sau juridicã).
Dispoziþiile art. 2 din Legea 114/1996 (Legea locuinþei) definesc noþiunea de locuinþã ºi în conþinutul textului nu apare ca fiind locuinþã ºi construcþia bisericã.
Faþã de aceste prevederi, bisericilor (construcþie stricto sensu) nu li se aplicã dispoziþiile Legii 260/2008 privind asigurarea obligatorie ºi nici Ordinul 6/87 din 21 aprilie 2011 – Normele de aplicare a Legii 260/2008.
Cu toate lipsurile ºi scãpãrile Statutului Bisericii Ortodoxe Române, art. 170 din HG 53/2008 prevede totuºi, conform canoanelor Sf. Pãrinþi, urmãtoarele:
(1) Din punctul de vedere al destinaþiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre ºi bunuri comune.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinþire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv ºi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile ºi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericeascã, iar cedarea folosinþei poate fi acordatã pe un termen de pânã la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfinþire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: locaºurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele ºi veºmintele bisericeºti, cãrþile de ritual, cimitirele etc.
(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre ºi beneficiazã de acelaºi regim juridic ºi: casa parohialã, (…).
Rezultã, fãrã putinþã de tãgadã, faptul cã, în baza acestui text de lege, casa parohialã intrã în categoria „bunuri sacre” conform prevederilor art. 170 alin. 4 din HG nr. 53/2008 – Statutul BOR.
Casa parohialã nu poate face obiectul Legii 260/2008 întrucât are categoria de folosinþã „bun sacru” .
Dispoziþiile prevãzute de art. 1 din Legea 260/2008 prevãd strict ºi limitativ asigurarea obligatorie a locuinþelor. Mai mult, considerãm cã este o blasfemie sã „asiguri” bunurile sfinte.
Tradiþia Bisericii noastre spune cã unde se întâmplã sã fie distruse unele Biserici sau case parohiale, de foc, cutremure, alunecãri de teren, inundaþii etc., înseamnã cã Dumnezeu acolo doreºte sã înnoiascã ctitorii, sã transmitã un mesaj sau sã ne facã o descoperire.
Câte icoane fãcãtoare de minuni, moaºte de sfinþi ºi ruinele unor vechi bisericii au fost descoperite atunci când au fost trecute prin incendii, alunecãri de teren, forþa apelor (vezi moaºtele de la Niculiþel), cutremure etc.?
Desigur, ceea ce depinde de noi, de vigilenþa, responsabilitatea, grija ºi prevenþia noastrã împotriva unor eventuale distrugeri materiale aparþinând Bisericii trebuie sã fie pe mãsura chemãrii noastre ca slujitori ai lui Hristos ºi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4,1).
Deºi am expus juridic ºi canonic o situaþie faþã de care Biserica nu are cum sã se conformeze, sã se „asigure”, sunt preoþi care îndeamnã la asigurarea obligatorie a caselor credincioºilor, cu toate cã aceºtia nu stau nici lângã ape, nici pe locuri alunecoase, nici pe nisipuri miºcãtoare sau vulcani (noroioºi ori în activitate), ci pe munte, lângã stânci. Aceºti preoþi ne amintesc de preotul Constantin Burducea (ministrul Cultelor în perioada 6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), care sfãtuia credincioºii sã se înscrie la colectiv (colectivizarea forþatã începe în 1949) ºi sã se supunã stãpânirii vremii, chiar dacã era atee, de unde vine ºi zicala: ca popa Burducea, când cu steaua, când cu crucea.
A accepta legile care ne umilesc, ne scot din circuitul sacru ºi care ne pun în rând cu lucrurile lumeºti, înseamnã cã Biserica grãbeºte mondializarea lui Antihrist ºi înscrierea Bisericii lui Hristos pe lista celor care doresc colectivizarea forþatã, secularizarea ºi escrocarea unor oameni sãraci sub pretextul grijii pãrinteºti simulate de unele societãþii de asigurare, cu cooperarea maximã ºi plinã de „dragoste civicã” a unor politruci corupþi, care inventeazã legi peste noapte pentru a ne pãzi de pericole imaginate doar de ei ºi a ne face fericiþi cu forþa…!
Credem cã BOR ar trebui sã ia atitudine faþã de acest abuz legislativ.
Unele legi naþionale, dar ºi internaþionale, ne apãrã în astfel de cazuri ºi ne asigurã cã, în situaþia în care nu existã interes ºi voinþã din partea uneia din pãrþi, nu se poate încheia un asemenea contract. Deci un contract consensual se poate încheia numai prin acordul pãrþilor ºi nu în mod obligatoriu.
Vã anunþãm pe aceastã cale cã, în acest context legislativ internaþional ºi naþional, Parohia „Sf. Treime” va contesta legile aberante ºi jignitoare în cauzã.
Faþã de aceste aspecte, vã rugãm sã vã precizaþi punctul de vedere ºi sã procedaþi în consecinþã, prin înaintarea contestaþiei noastre cãtre Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei ºi eventual cãtre Patriarhia Românã, în vederea atacãrii dispoziþiilor din Legea 260/2008 ºi a normelor de aplicare a acesteia – Ordinul 6/87 din 21.04.2011.
În drept, invocãm HG 53/2008 privind Statutul Bisericii Ortodoxe Române ºi Legea cultelor nr. 489/2006, care statueazã în mod clar ºi exhaustiv faptul cã cultele sunt persoane juridice de drept privat ºi utilitate publicã…) (art. 8, alin.1) ºi funcþioneazã prin legi speciale, în cazul de faþã conform canoanelor Bisericii (drept privat), care nu ne obligã sã ne asigurãm la puterea lumeascã patrimoniul sacru, deoarece acestea sunt direct în grija ºi paza dumnezeiascã.
Din încredinþarea Consiliului ºi Comitetului Parohial al Parohiei „Sf. Treime” Vatra Dornei,
Pr. paroh, prof. dr. MIHAI VALICÃ
(text preluat de pe
www.crainou.ro.]]>
Post Views: 0
Prin prezenta, noi, membrii Consiliului Parohiei Ortodoxe „Sf. Treime” Vatra Dornei, judeþul Suceava, întruniþi plenar în ºedinþã extraordinarã CONTESTÃM Dispoziþiile din Legea 280/2006 privind asigurarea obligatorie a locuinþelor ºi ale Ordinului nr. 6/87 din 21 aprilie 2011 privind normele de aplicare a Legii nr. 260/2008.
MOTIVE:
În fapt, dispoziþiile Legii nr. 260/2008 instituie obligativitatea încheierii unei asigurãri a locuinþelor, indiferent de deþinãtorul acesteia (persoanã fizicã sau juridicã).
Dispoziþiile art. 2 din Legea 114/1996 (Legea locuinþei) definesc noþiunea de locuinþã ºi în conþinutul textului nu apare ca fiind locuinþã ºi construcþia bisericã.
Faþã de aceste prevederi, bisericilor (construcþie stricto sensu) nu li se aplicã dispoziþiile Legii 260/2008 privind asigurarea obligatorie ºi nici Ordinul 6/87 din 21 aprilie 2011 – Normele de aplicare a Legii 260/2008.
Cu toate lipsurile ºi scãpãrile Statutului Bisericii Ortodoxe Române, art. 170 din HG 53/2008 prevede totuºi, conform canoanelor Sf. Pãrinþi, urmãtoarele:
(1) Din punctul de vedere al destinaþiei lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre ºi bunuri comune.
(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinþire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv ºi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile ºi imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericeascã, iar cedarea folosinþei poate fi acordatã pe un termen de pânã la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.
(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfinþire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: locaºurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele ºi veºmintele bisericeºti, cãrþile de ritual, cimitirele etc.
(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre ºi beneficiazã de acelaºi regim juridic ºi: casa parohialã, (…).
Rezultã, fãrã putinþã de tãgadã, faptul cã, în baza acestui text de lege, casa parohialã intrã în categoria „bunuri sacre” conform prevederilor art. 170 alin. 4 din HG nr. 53/2008 – Statutul BOR.
Casa parohialã nu poate face obiectul Legii 260/2008 întrucât are categoria de folosinþã „bun sacru” .
Dispoziþiile prevãzute de art. 1 din Legea 260/2008 prevãd strict ºi limitativ asigurarea obligatorie a locuinþelor. Mai mult, considerãm cã este o blasfemie sã „asiguri” bunurile sfinte.
Tradiþia Bisericii noastre spune cã unde se întâmplã sã fie distruse unele Biserici sau case parohiale, de foc, cutremure, alunecãri de teren, inundaþii etc., înseamnã cã Dumnezeu acolo doreºte sã înnoiascã ctitorii, sã transmitã un mesaj sau sã ne facã o descoperire.
Câte icoane fãcãtoare de minuni, moaºte de sfinþi ºi ruinele unor vechi bisericii au fost descoperite atunci când au fost trecute prin incendii, alunecãri de teren, forþa apelor (vezi moaºtele de la Niculiþel), cutremure etc.?
Desigur, ceea ce depinde de noi, de vigilenþa, responsabilitatea, grija ºi prevenþia noastrã împotriva unor eventuale distrugeri materiale aparþinând Bisericii trebuie sã fie pe mãsura chemãrii noastre ca slujitori ai lui Hristos ºi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. 4,1).
Deºi am expus juridic ºi canonic o situaþie faþã de care Biserica nu are cum sã se conformeze, sã se „asigure”, sunt preoþi care îndeamnã la asigurarea obligatorie a caselor credincioºilor, cu toate cã aceºtia nu stau nici lângã ape, nici pe locuri alunecoase, nici pe nisipuri miºcãtoare sau vulcani (noroioºi ori în activitate), ci pe munte, lângã stânci. Aceºti preoþi ne amintesc de preotul Constantin Burducea (ministrul Cultelor în perioada 6 martie 1945 – 30 noiembrie 1946), care sfãtuia credincioºii sã se înscrie la colectiv (colectivizarea forþatã începe în 1949) ºi sã se supunã stãpânirii vremii, chiar dacã era atee, de unde vine ºi zicala: ca popa Burducea, când cu steaua, când cu crucea.
A accepta legile care ne umilesc, ne scot din circuitul sacru ºi care ne pun în rând cu lucrurile lumeºti, înseamnã cã Biserica grãbeºte mondializarea lui Antihrist ºi înscrierea Bisericii lui Hristos pe lista celor care doresc colectivizarea forþatã, secularizarea ºi escrocarea unor oameni sãraci sub pretextul grijii pãrinteºti simulate de unele societãþii de asigurare, cu cooperarea maximã ºi plinã de „dragoste civicã” a unor politruci corupþi, care inventeazã legi peste noapte pentru a ne pãzi de pericole imaginate doar de ei ºi a ne face fericiþi cu forþa…!
Credem cã BOR ar trebui sã ia atitudine faþã de acest abuz legislativ.
Unele legi naþionale, dar ºi internaþionale, ne apãrã în astfel de cazuri ºi ne asigurã cã, în situaþia în care nu existã interes ºi voinþã din partea uneia din pãrþi, nu se poate încheia un asemenea contract. Deci un contract consensual se poate încheia numai prin acordul pãrþilor ºi nu în mod obligatoriu.
Vã anunþãm pe aceastã cale cã, în acest context legislativ internaþional ºi naþional, Parohia „Sf. Treime” va contesta legile aberante ºi jignitoare în cauzã.
Faþã de aceste aspecte, vã rugãm sã vã precizaþi punctul de vedere ºi sã procedaþi în consecinþã, prin înaintarea contestaþiei noastre cãtre Mitropolia Moldovei ºi Bucovinei ºi eventual cãtre Patriarhia Românã, în vederea atacãrii dispoziþiilor din Legea 260/2008 ºi a normelor de aplicare a acesteia – Ordinul 6/87 din 21.04.2011.
În drept, invocãm HG 53/2008 privind Statutul Bisericii Ortodoxe Române ºi Legea cultelor nr. 489/2006, care statueazã în mod clar ºi exhaustiv faptul cã cultele sunt persoane juridice de drept privat ºi utilitate publicã…) (art. 8, alin.1) ºi funcþioneazã prin legi speciale, în cazul de faþã conform canoanelor Bisericii (drept privat), care nu ne obligã sã ne asigurãm la puterea lumeascã patrimoniul sacru, deoarece acestea sunt direct în grija ºi paza dumnezeiascã.
Din încredinþarea Consiliului ºi Comitetului Parohial al Parohiei „Sf. Treime” Vatra Dornei,
Pr. paroh, prof. dr. MIHAI VALICÃ
(text preluat de pe www.crainou.ro.]]>
