Domnul Deputat Miron Chichiºan: Domnule preºedinte de ºedinþã, Doamnelor ºi domnilor deputaþi, Cu 115 ani în urmã, la 2 iunie 1882, vedea lumina zilei la Piteºti, cel destinat sã intre în istorie, alãturi de marii martiri ai neamului, Ion Antonescu. ªi-a iubit pãmântul strãbun ca nimeni altul ºi a luptat pentru întregirea neamului în cele douã rãzboaie mondiale. A fost cãlãuzit de un singur crez: libertatea ºi fericirea propriului popor, alipirea la patria mamã a teritoriilor româneºti rupte din trupul þãrii de vecini lacomi în conjuncturi vitrege pentru þarã. La sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, colaboratorii nu l-au înþeles, iar naivul sau vicleanul Mihai de Hohenzolern l-a trãdat. Arestat, din ordinul fostului suveran, de grupul condus de trãdãtorul ce-ºi doarme somnul la Iaslovãþ, la 23 august 1944 a fost predat ruºilor, la 1 septembrie, acelaºi an. Pentru aceastã faptã de bravurã, Mihai de Hohenzolern a primit de la Stalin decoraþia “POBEDA” ºi un avion, intrând în istoria eroicului nostru popor ca deschizãtor al drumului glorios spre comunism. Nu avea cum sã ºtie necoptul suveran – ( care coordonase arestarea a ceea ce avea þara ºi armata mai valoros în acea vreme – sau poate înþelegerea prusacului Mihai cã nu se putea înãlþa sub coroana falnicului stejar românesc a cãrui umbrã îl umilea. Pentru fapta sa nedemnã l-a iertat mareºalul, l-a iertat poate Dumnezeu, dar nu l-ar ierta istoria. Judecat de un aºa-zis “tribunal al poporului”, în a doua jumãtate a lunii mai ’46, mareºalul Antonescu a fost condamnat la moarte. ªi Hohenzolernul l-a trãdat pentru a doua oarã, neacceptând graþierea înaintatã prin cerere de avocatul apãrãrii. Ultimele zile din viaþã ºi le-a petrecut în închisoare, apoi, împreunã cu alþi condamnaþi, a fost dus în Valea Piersicilor. Un pluton de execuþie, format din gardieni publici, avea misiunea sã-l execute.O rafalã de gloanþe ºi condamnaþii s-au prãbuºit. A cãzut mareºalul. Era 1 iunie 1946. Peste o zi, la 2 iunie 1946, mareºalul ar fi împlinit 64 de ani. Nu i-a mai împlinit ºi nu a avut parte nici de mormânt. Se temeau asasinii cã la mormântul mareºalului, poporul va face pelerinaj, dar duhul lui Ion, cel fãrã de mormânt, se aflã la mormântul Eroului necunoscut, în sufletul cald ºi luminos al poporului român. În timp ce mareºalului Antonescu nu i s-a dat un loc de mormânt, veneticului trãdãtor Mihai i s-a permis sã treacã pe sub Arcul de Triumf, pângãrind demnitatea unui popor eroic, dar istoria va face dreptate ºi mareºalul Antonescu va fi aºezat în gloria marilor luptãtori martiri ai neamului românesc. (Aplauze) (3 iunie 1997) – Sursa