“Lector al Asociaþiei Naþionale pentru Terapii Complementare din România ºi profesor de istorie la Târgu Jiu, Vasile Andriþoiu a descoperit proprietãþile miraculoase ale mierii, cãutând leacuri pentru a se trata pe sine ºi pe cei apropiaþi lui. Astãzi este unul dintre cei mai vestiþi apiterapeuþi din România, cu participãri constante la conferinþele internaþionale de apiterapie ºi cu rezultate spectaculoase în vindecarea unor boli, cãrora medicina alopatã le oferã de obicei speranþe minime.
Domnule Andriþoiu, de ce este mierea, acest elixir auriu, un aliment atât de lãudat ?
Sã facem mai întâi puþinã istorie…E bine sã ºtiþi cã albina a apãrut pe pãmânt înaintea omului. Arãta ca o larvã ºi se hrãnea cu ferigi. Apoi treptat, când flora s-a dezvoltat, i-au crescut aripi ºi a început sã zboare pe flori, sã adune nectar. Dar ea a funcþionat dintotdeauna ca un adevãrat laborator zburãtor, care adunã acest nectar ºi polenul pentru a-ºi hrãni urmaºii. Noi oamenii, o jefuim. S-au gãsit desene pe pereþii peºterilor din Spania, datând din epoca de piatrã, ce ilustreazã modul în care oamenii preistorici culegeau fagurii de miere folosindu-se de fum. Albina a memorat în codul ei genetic cã fumul reprezintã pericol. Când simt fum, albinele îºi umplu guºile cu miere de rezervã ºi pleacã. Când guºile sunt pline, nu-ºi mai pot îndoi abdomenul sã înþepe. De aceea, unii apicultori, mai puþin experimentaþi, afumã când umblã în stup.
În Egipt ºi în India anticã mierea era consideratã un dar al zeilor. Se pare cã mana care a fost datã poporului în drum spre Þara Canaanului era de fapt miere. Sf Ioan Botezãtorul s-a hrãnit în deºert cu miere. Soldaþii din India anticã primeau înainte de luptã o punguþã de piele plinã cu miere care se lega la brâu. S-au gãsit papirusuri care îndeamnã la consumul de miere pentru cã « este bunã ». Elevii din Egiptul antic, ce primeau în raþia lor miere, erau mai sãnãtoºi ºi puteau învãþa mai bine decât ceilalþi. Nu era doar un aliment extraordinar de hrãnitor ºi energizant, ci ºi un antiseptic ºi un conservant de excepþie. Trupul lui Alexandru Macedon a fost îmbãlsãmat într-un sicriu cu miere ºi propolis. Mai târziu, în Evul Mediu, aproape toate mãnãstirile aveau stupine, iar þãranii ce aveau casã pe pãmântul mãnãstiresc erau obligaþi sã plãteascã o danie în miere ºi mai ales cearã, pentru fabricarea lumânãrilor. Documentele amintesc existenþa unei ceri verzui în Moldova , care nu scotea fum la ardere, din care se fãceau lumãnãri ce ardeau în palatele dogilor din Veneþia . Dar sã revin la întrebarea dumneavoastrã. De ce toatã aceastã faimã ? Ei bine, pentru cã mierea conþine toate vitaminele, mineralele, enzimele cunoscute vreodatã în lumea medicalã. Are toþi aminoacizii esenþiali cunoscuþi, ceea ce o face o hranã proteicã de excepþie, are glucide ºi chiar hormoni. Sunt foarte multe asemãnãri între organismul uman ºi produsele stupului. Dacã Dumnezeu ar vrea, ar putea crea un om din substanþele care se gãsesc în stup, pentru cã toate se regãsesc ºi în corpul uman. Inclusiv hormonii, care sunt de o asemãnare uluitoare cu cei umani ºi care nu au nici o contraindicaþie sau efect negativ, faþã de cei de sintezã. Doar cã, evident, consumarea produselor cu potenþial hormonal trebuie fãcutã numai sub îndrumarea unui specialist. În plus, mierea este perfect igienicã, antisepticã ºi un antibiotic de excepþie. Orice microb, inclusiv agentul patogen al ciumei bubonice, care în Evul Mediu a distrus oraºe intregi, dacã stã în miere, este ucis. În miere, bineînþeles într-una de calitate, nu rezistã nici un microb.
ªtim cã petreceþi nenumãrate ceasuri în stupinã, pentru a studia viaþa albinelor. Povestiþi-ne ºi nouã câte ceva din ceea ce aþi observat mai interesant la ele.
Dupã ce a ieºit din celula ei, albina rãmâne în stup ca albinã tânãrã, ca mamoº, adicã doicã pentru larve, pe care le hrãneºte cu lãptiºor de matcã secretat de niºte glande din cap. În primele trei zile hrãneºte toate larvele, apoi lãptiºor de matcã, care este hiperestrogenic ºi dezvoltã caracterele feminine, primeºte numai regina , iar albinele ºi trântorii primesc altfel de hranã care duce la androgenizare, adicã la dezvoltarea caracterelor masculine. Este o « castrare » determinatã de hrana pe care o primesc, pentru ca fiecare albinã sã fie pregãtitã pentru rolul pe care îl are în cadrul coloniei. Albinele obiºnuite trebuie sã producã miere. La început, pleacã în cãutarea nectarului albinele cercetaºe. Zboarã în arii concentrice, largi de pânã la 6 km, apoi se întorc ºi executã un dans deasupra urdiniºului, un dans ce explicã în ce direcþie se aflã sursa, cât de bogatã e, cam care este distanþa ºi alte repere. Cel care a descifrat dansul albinelor cercetaºe a primit premiul Nobel. Apoi pleacã celelalte albine, adunã cu limba nectarul de pe flori ºi când umplu guºile cu nectar se întorc spre casã. Încã de pe drum albina începe prelucrarea acestui nectar, secretã niºte enzime care dau valoare mierii ºi care o deosebesc de zahãr. În stup, depune în ramã acest nectar care este foarte lichid. În cursul nopþii albinele lucrãtoare se aºazã într-o anumitã ordine ºi încep sã batã din aripi în timp ce altele iau nectarul dintr-o celulã ºi-l mutã în alta ºi iar ºi iar, pânã ce acest aer încãrcat cu vaporii din nectar iese prin urdiniº. Se numeºte vânturare. Mierea vânturatã natural de albine este densã, ajunge la o consistenþã de maximum 18% apã ºi conþine foarte multe enzime, cãci la fiecare mutare în altã celulã i se mai adaugã enzime, mai ales inhibinã, care este un antioxidant redutabil. Cu cât o miere este mai vânturatã, cu atât este mai bogatã în enzime. La final, albinuþele tinere depun pe fiecare celulã o peliculã de cearã, o cãpãcesc. Atunci când fagurele este cãpãcit 2/3 din suprafaþã, mierea e bunã de recoltat. Ca sã închei rãspunsul la întrebarea pe care mi-aþi pus-o, pentru un kilogram de miere albina trebuie sã aducã în stup 4 litri de nectar, din care jumãtate este apã, ce va fi vânturatã.
Cum ne putem da seama cã mierea pe care o cumpãrãm este de calitate ?
Cel mai sigur indiciu este greutatea. O sticlã de un litru ar trebui sã aibã 1,450 kg miere. Cam asta e densitatea mierii faþã de apã. Apoi este gustul, dar gustul mai poate înºela. Existã mieri drese cu zahãr fiert cu plante, din care lipseºte polenul. Urmele de polen din miere sunt un indicator categoric al plantelor din care provine mierea, dar numai specialiºtii cu aparatele lor pot depista dacã mierea e falsificatã. Apoi, important de ºtiut, mierea cristalizeazã. Dacã sunt cristale mari, ca sarea grunjoasã, mierea e bunã, dar a avut cam prea multã apã, deci albinele n-au mutat-o de suficiente ori din celulã în celulã, prin urmare, nu i-au adãugat suficiente enzime. Mierile bine vânturate sunt mai onctuoase, au cristale mai mici, mai finuþe. Nu ar trebui cumpãratã mierea care stã pe tarabe în plin soare. Aceea are cu 40%mai puþine calitãþi. Mierea este creatã de albine la întuneric, ea nu trebuie expusã luminii solare, ci doar la lumina încãperii ºi la o temperaturã constantã , ce nu depãºeºte sub nici o formã 40 de grade. Unii stupari ºtiu cã oamenii se feresc de mierea zaharisitã, fiindcã suspecteazã cã e fãcutã cu zahãr. Nimic mai fals. Totusi, ca sã-ºi vândã mai bine marfa, ei o fierb la 90 de grade, ca sã nu mai cristalizeze. Ca gust, devine un pic mai bunã, dar pierde enorm în calitate. La acea temperaturã toate enzimele sunt distruse, mierea rãmâne doar un zahãr lichid. De aceea, mierea nu se pune nici în ceaiul fierbinte. Toate mierile bune zaharisesc dupã câteva luni, deci dacã vreþi sã fiþi sigur cã luaþi o miere naturalã, cumpãraþi una zaharisitã. O altã metodã de a testa mierea este întoarcerea borcanului cu fundul în sus. Înãuntru trebuie sã se creeze o bulã de aer în formã de parã. Dacã bula urcã repede spre fundul borcanului, înseamnã cã este o miere cu multã apã în ea, deci nevânturatã suficient. Bula trebuie sã urce lent, ceea ce aratã cã mierea este coaptã, maturatã, bunã de consum ºi vânturatã natural, de cãtre albine, deci culeasã când fagurii au fost cãpãciþi pe trei sferturi. Uneori, stuparii, pentru a grãbi producþia, recolteazã mierea înainte sã fie cãpãciþi ºi o scot la soare în butoaie sã mai evapore din apã, pentru a elibera fagurii mai repede, pentru o nouã miere.. Mierea obþinutã astfel este mai lichidã ºi foarte sãracã în enzime.
Ce alte produse ale stupului folosiþi în cadrul tratamentelor pe care le recomandaþi ?
O colonie produce, desigur, mult mai multe lucruri decât miere. Lãptiºorul de matcã este un fel de vitaminã naturalã, cel mai energizant aliment care a fost creat vreoatã de lumea vie. Nu existã ceva mai energizant. Se administreazã cu prudenþã, în functie de afecþiune ºi niciodatã la voia întâmplãrii. Polenul, elementul mascul al florii, este un rezervor de acizi ribo ºi dezoxiribonucleici. Are o valoare colosalã în alimentaþia ºi medicaþia umanã. Este un aliment impresionant de complet, conþine toþi aminoacizii esenþiali ºi neesenþiali, care îl transformã într-o hranã proteicã absolut completã. Polenul este adus pe picioruºe, descãrcat de alte albine, aºezat în faguri, îmbunãtãþit cu enzime, frãmântat cu puþinã miere ºi apoi bãtut ºi lipit în celulã cu capul, cu miºcãrile berbecului. Masa proteicã ce se creeazã se numeºte pãsturã. Viitorii trântori primesc ca hranã ºi pãsturã. Are o valoare biologicã mai mare decât polenul simplu, pentru cã este suplimentatã cu enzime. Un grãunte de polen are 2 învelisuri, exinã ºi intinã, ºi nucleul care este cel mai valoros. Unii oameni mãnâncã polen degeaba pentru cã, datoritã unor deficienþe, sucurile gastrice nu pãtrund intina ºi nu pot dizolva nucleul, ca atare substanþele nu se asimileazã. Pãstura este un polen care, în condiþiile de umiditate ºi cãldurã din stup, suferã un proces controlat de fermentare care face ca nucleul sã iasã din intinã, devenind sutã la sutã asimilabil. Cãpãceala de pe faguri are ºi ea o importanþã medicalã mare, cãci conþine un antibiotic extrem de important în bolile aparatului respirator, care este însã distrus imediat de soare. Cãpãceala trebuie extrasã într-o încãpere unde nu intrã soarele ºi depozitatã în vase cu pereti opaci.
Propolisul este o rãºinã pe care albinele o recolteazã de pe mugurii unor arbori. O depoziteazã pe picioarele din spate, o aduc în stup, unde este descãrcatã de cãtre alte albine. Uneori procesul dureazã ºi douã zile. Rolul major al propolisului este de a fi principalul medicament cu care se menþine sãnãtatea coloniei.. Cu el se lipesc ramele între ele, se astupã crãpãturile stupului. Substanþele volatile care se evaporã din propolis menþin sãnãtatea coloniei. Apilarnilul, este un triturat larvar din larvele de trântori, recoltate în a noua zi de stadiu larvar. Bãtrânii din Ardeal îl numeau lapte de taur. Este practic un concentrat de hormoni steroidieni, substanþa care stã la baza tratamentului fãcut de cabinetul nostru în bolile autoimune. Mai existã ceara, care este folositã în cosmeticã, are aplicaþii medicale ºi multe aplicaþii industriale. Dar ºi veninul, arma de apãrare a albinei, din care s-au obþinut extracte standardizate, cu efecte pozitive în tratarea artritelor, poliglobuliilor, a reumatismelor ºi bolilor autoimune.
Câtã miere avem voie sã mâncãm?
Ar trebui consumate zilnic1-3 grame pe kilogram corp, ceea ce înseamnã cam 120 de grame la o persoanã de 60 de kg. O linguriþã de miere aºa cum o scoatem din borcan are cam 12 grame. În timpul copilãriei este însã indicatã o dozã mai mare. Copiii au un consum mai ridicat de energie, ard mai multe calorii. Din pãcate, deseori medicii spun cã consumul de miere de cãtre copii produce botulism. În România sunt mii ºi mii de stupari, n-am vãzut niciodatã copilul unui stupar bolnav de botulism. Neînþelegerea provine din faptul cã produsele apicole au fost asimilate produselor animale, iar produsele de origine animalã pot provoca botulism copiilor.
Ce tipuri de boli pot fi vindecate cu produse apicole ?
Absolut toate. Produsele apicole intervin inclusiv în cancere. Am avut markeri tumorali negativaþi prin apiterapie. Mierea ºi derivatele au capacitãþi antitumorale, antivirale, combat toate tipurile de anemie ºi, în anumite dozãri, ajutã imens în leucemii.
Hepatitele virale sau autoimune, cele toxice, cirozele pot fi vindecate apiterapeutic. Avem cazuri unice în lume în care hepatita viralã C a fost negativatã. Este un caz pe care, de altfel, l-am prezentat într-o conferinþã internaþionalã de apiterapie. Efecte foarte importante au ºi în tratarea bolilor autoimune. Avem singurele cazuri de vindecare din lume. Apiterapia, prin corticosteroizii pe care îi conþine, înlocuieºte perfect corticoterapia de sintezã, însã fãrã dezavantajele ºi efectele secundare ale acesteia. Produsele apicole ajutã la fixarea calciului, care nu are nevoie doar de vitamina D2, ci de încã 22 de elemente, minerale, vitamine, enzime ºi hormoni pentru a deveni bioactiv. Multe fete tinere care au ovare polichistice sunt de fapt hipocalcemice. Multe mãmici hipocalcemice dau naºtere unor copii ce fac bronºite astmatiforme de mici. Bolile autoimune nu se vindecã pânã ce calciul nu ajunge la valori normale or corticoterapiile de sintezã spalã calciul. Apiterapia vindecã infertilitatea, fibroamele, chisturile ovariene, dar ºi endometrioza (noi avem singurele cazuri din Europa vindecate fãrã operaþie).
Unde puteþi fi gãsit de cei care vor sã încerce produsele dvs ?
Mã gãsesc în comuna Bãlãneºti nr 336 din Jud Gorj, aproape de Târgu Jiu. Centrul medical se numeºte Apiregia Imunostim, cuprinde mai multe laboratoare, în care creãm produsele. Dintre ele, 48 sunt deja autorizate ca suplimente alimentare. În curând vom avea ºi laborator propriu de analize medicale, cãci nu oferim nici un tratament pânã nu vedem diagnosticul clar. Iar stupina noastrã se aflã pe un deal cu un nume predestinat, Dealul Prisãcii. Este un deal cu o florã spontanã completã. De primãvara, de când înfloreºte alunul, salcia, cornul, pânã toamna tarziu, cu tot felul de floricele. Mai mult decât atât, în apropierea stupinei creºte o orhidee foarte rarã, care seamãnã perfect cu o tijã pe care s-a aºezat o albinã. Oamenii din zonã îi spun albinuþã.” Sonia PANTAZ]]>
Post Views: 0
