Filmul, care a avut premiera în Manhattan, la New York International Film Festival, este onest ºi convingãtor, fiindcã înregistreazã declaraþiile experþilor, exact aºa cum au fost fãcute, fãrã cosmetizare, declaraþiile pro sau contra, documentate sau nu, relevând tot mai clar prezenþa unei misiuni, constând în promovarea mândrã a terapiei nutriþionale a cancerului, aflatã încã sub semnul controversei.

Se spune cã cel mai bun film, este cel care nu þi-ai dori sã se mai termine ºi, pentru un documentar, este o realã surprizã îndeplinirea acestui criteriu, deºi degajã deopotrivã tristeþe ºi optimism, tristeþe pentru milioanele de victime ale unor tratamente medicamentoase barbare, destinate sã umple buzunarele asasinilor chimici ºi ale complicilor cu diplome medicale ºi optimism, fiindcã, pânã la urmã, existã o razã de speranþã, chiar dacã o legislaþie criminalã, Codex Alimentarius, încearcã sã ne rupã tocmai de legãtura noastrã cu natura, singura capabilã sã ne refacã sãnãtatea, ruinatã de agresiunile nenumãrate ale mediului terestru, infestat de lãcustele corporatiste, confirmând cã, respingerea prin lege a unei terapii naturiste, nu este o simplã întâmplare, ci o strategie de genocid, ce dureazã de secole.

Unul dintre scepticii bine plãtiþi, medic de vedete, dr. Dean Edell, afirma:

“Aºa convingi ºtiinþa, aºa avansezi, aºa am ajuns unde suntem azi”.

Nimic mai adevãrat, doar cã, acel “savant de cârpã”, privea aceastã afirmaþie ca pe un motiv de laudã.

Unde am ajuns ?

Ce anume considera, acel individ, cã ar putea fi contabilizat drept progres ?

Ne putem lãuda, oare, cu dezastrul medical actual, când cancerul a devenit o epidemie ce loveºte în 50% din cazuri, când, nu cu multã vreme în urmã, pacienþii cu cancer erau adevãrate curiozitãþi, din cauza manifestãrii foarte rare a fenomenului, în 2% din cazuri cum se afirmã undeva în documentar ?

Doctorii preferã spunã cã, un cancer, se poate vindeca singur sau pot sugera, subtil, incompetenþa unor oncologi, care au pus diagnostice eronate de cancer, decât sã recunoascã incapacitatea lor de a vindeca aceastã boalã, prin comparaþie cu terapiile naturiste, reaua lor credinþã fiind de necontestat, în condiþiile în care existã, acum, sute de mãrturii ale unor pacienþi, care au supravieþuit vreme de zeci de ani, unor boli aºa-zise terminale: cancer, sclerozã în plãci º.a.m.d., dacã am contabiliza doar cei 1.500 de pacienþi vindecaþi la momentul dispariþiei lui Gerson.

Un alt “corifeu” al prostiei ºi îngâmfãrii bine plãtite, dr. Wallace Sampson, vorbea cu tupeu de marele profit fãcut de medicina alternativã, exagerând de peste cinci ori costurile reale – în opinia realizatorului documentarului – având fiul bine plantat în Societatea Americanã a Cancerului, ce este finanþatã aproape exclusiv de industria farmaceuticã – sugerând, involuntar desigur ºi unul dintre motivele care stau la baza cataractei selective a comunitãþii medicale, când afirma cã s-ar lãsa convins de validitatea rezultatelor unei astfel de terapii, dacã i s-ar putea demonstra unde au greºit, ei savanþii, vreme de 50 de ani, deºi susþin cã ºtiu totul despre cancer.

Vreþi sã ºtiþi cu cât a exagerat, de fapt, individul ?

Fiindcã am ajuns la acest punct, îmi permit chiar sã-l contrazic pe regizor ºi vã invit sã vizitaþi, voi înºivã, acest site, unde, la centrul din Ungaria, de lângã Budapesta, tratamentul costã 5.500 dolari pentru douã sãptãmâni, incluzând o taxã de 25% impusã de guvernul ungar, deci valoarea realã e de 4.125 dolari, pentru douã sãptãmâni, de peste ºapte ori mai micã decât “estimarea” traficantului de droguri cu titlu de medic emerit, care se temea cã lumea este prea “jumulitã”, de cei ce ne aduc aminte sã trãim sãnãtos.

Voi continua sã folosesc atât în text cât ºi în subtitrare, termenul de drog, în loc de cel de medicament, din motivele pe care le-am expus în articolele privind drogurile psihiatrice, asupra cãrora nu mai revin ºi tot ca într-unul din acele articole, îmi permit sã  atrag  atenþia  ºi  asupra  excepþiilor  notabile ale  profesiei medicale, precum dr. Marsha Angel din New England ar cãrei articol, “Is academic medicine for sale ?”, sugereazã un rãspuns ferm, afirmativ, mafia medico-farmaceuticã fiind plaga ultimului secol.

Meritã amintit, desigur ºi excelentul chirurg dr. Caldwell Esselstyn din Cleveland, încã un medic ce a avut curajul sã treacã peste prejudecãþi ºi “adevãruri”, încastrate pe vecie în tomurile medicale, relevând importanþa dietei vegetariene în eradicarea bolilor cardio-vasculare, prin refacerea naturalã a mecanismelor de apãrare ale organismului.

Nici un medic nu a fost judecat, vreodatã, pentru pacienþii morþi sub tratament sau operaþie, din incompetenþã sau neglijenþã sau ambele, dar cei ce se abat de la medicina alopatã, sunt imediat supuºi presiunii judiciare, dirijate de nulitãþi ca acel dr. Steven Barrett, o “autoritate” în frauda medicalã.

Etichetare pe care nu aº contesta-o, totuºi, fiindcã cine poate fi mai calificat sã recunoascã un coleg, dacã nu hoþul însuºi ?

Nu au intervievat nici un pacient, nu au analizat nici un caz – ci au intervievat “câþiva pacienþi trataþi de alþi doctori“, conform declaraþiei tâmpe a “competentului” Barrett – nu au vizitat niciodatã vreo clinicã Gerson ºi au tras suveran ºi complet cretin, fireºte, concluzia finalã… nu existã terapie Gerson.

Îmi permit chiar sã le dau aparent dreptate, fiindcã sunt câþiva termeni care au ajuns sã mã deranjeze – agriculturã convenþionalã, medicinã tradiþionalã ºi chiar terapie vegetarianã – fiindcã omenirea este tare atinsã de uitare, când foloseºte mecanic asemenea noþiuni.

Convenþionalã este agricultura practicatã vreme de zeci de mii de ani de strãmoºii noºtri, care omiseserã sã deschidã fabrici de azotaþi sau sã cumpere erbicide sau plante modificate genetic de DuPont sau Monsanto; tradiþionalã este medicina practicatã de la Esculap ºi pânã la spiþerii Evului Mediu, care au început sã se joace iresponsabil cu retortele lor, ajungând sã ne intoxice cu reziduurile lor chimice, botezate “medicamente”, chimizarea fiind singura cãreia i s-ar putea ataºa termenul de “alternativã”; vegetarian este un termen ce poate fi asociat mai degrabã cu “meniu” decât cu “terapie”, meritul fantastic al lui Max Gerson fiind acela al verticalitãþii, al curajului ºi al hotãrârii, pe care le-a plãtit cu preþul vieþii, de a ne aduce aminte nouã, uitucilor, cum ar trebui, de fapt, sã mâncãm, evitând cu grijã, în totalitate, gunoaiele de la supermarket, strãlucitor ambalate ºi la fel de toxice ca ºi ambalajul.

Cât de penibil ºi trist sunã expresia, “legume organice”, fiindcã am ajuns sã acceptãm pleonasme vegetale, într-o vreme în care, ceea ce bãgãm în gurã, e la fel de natural ºi hrãnitor, ca bomba atomicã.

Pe mãsura derulãrii filmului, detractorii ºi scepticii vor repeta obsedant, argumentul lor forte, netestarea placebo a terapiei Gerson, pe care nici nu se grãbesc s-o facã, de altfel, fiindcã declaraþiile lor doar maimuþãresc limbajul ºtiinþific, în cãutarea unei credibilitãþi ieftine.

Ceea ce pare a fi argumentul lor forte este, de fapt, punctul lor cel mai slab, dacã þinem cont cã, majoritatea procedurilor medicale, nu au fost vreodatã testate, în acest mod, dacã ar fi sã ne referim, strict în cazul de faþã, la radioterapie, deºi cred cã nu era mare lucru de inventat o falsã salã de iradiere, care sã rivalizeze cu luminile sclipitoare ale unei nave interstelare imaginatã de Gene Roddenberry.

Dacã nu am fãcut o astfel de testare, când vorbim de o singurã variabilã, în cazul Gerson, nu cumva este ridicol sã soliciþi o testare placebo ?

Cum am putea testa oare variabilele multiple inerente unui tratament nutriþional, precum terapia Gerson ?

Cu sucuri vegetale placebo ?!

ªi de ce am mai avea nevoie de testãri când, lipsitã de toxicitate fiind, orice om s-ar supune unei asemenea diete, fãrã sã fie nevoie de aprobãri ministeriale, ceea ce au ºi fãcut, de altfel, dovadã stând sertarele pline de dosare cu pacienþi, vindecaþi de medicii ce au avut curajul sã încalce regulile penibile ale profesiei.

Negarea acestor evidenþe se poate traduce numai prin aroganþã, sfidare sau chiar nesimþire, fiindcã toþi aceºti vraci cu diplome, se ºtiu a fi protejaþi de legi fãcute de unii asemenea lor – gunoaiele parlamentare mondiale, aservite banului.

Când va testa vreodatã comunitatea medicalã, catastrofa lor de vaccin antipoliomielitic, pe douã seturi a câte 100.000 de copii, folosind doar ser fiziologic pe un set ºi aºteptând, mai apoi, câþiva ani, ca sã constate care paralizeazã primii ?

Niciodatã !

Vor verifica doar rapoartele medicilor alopaþi ºi exact acelaºi lucru ar trebui sã facã, dacã ar fi cinstiþi ºi în cazul terapiei Gerson.

Desigur cã, diagnosticul de cancer, este spaima societãþii “civilizate”, dar când o terapie naturalã, netoxicã, se bucurã de sprijinul unor somitãþi de bunã credinþã ca profesorul Universitãþii Cornell, nutriþionistul Colin T. Campbell, considerat unanim ca o autoritate supremã în domeniu sau profesorul medic – ºi supravieþuitor Gerson, totodatã – dr. Yoshihiko Hoshino, cred cã este momentul de a fi analizatã cu foarte mare atenþie.

Mã tem cã aceastã dorinþã a mea este utopicã, în condiþiile în care, în SUA, într-un studiu al Societãþii Americane a Cancerului, intitulat sugestiv “Impactul economic al cancerului – 2009”, totul este contabilizat mercantil, fiind urmãriþi ºi cuantificaþi parametri de genul “Costuri indirecte ale morbiditãþii – datorate reducerii productivitãþii muncii, prin boalã” sau “Costuri indirecte ale mortalitãþii – datorate pierderii productivitãþii muncii, prin deces prematur”, la un ritm apreciat la 1.500 de decese zilnice, în acel an.

Incitat fiind de motive personale, am cãutat eu însumi pe net, cândva, referinþe legate de un tratament nemedicamentos dar eficace, al cancerului ºi, cam toate cercetãrile mele de atunci, m-au condus inevitabil cãtre cãrþile terapiei Gerson, foarte populare, dacã þin cont de viteza foarte mare cu care s-au descãrcat din torente.

De aceea nu mã mirã deloc faptul cã, o þarã ca Japonia, a ajuns sã fie atât de implicatã în aceastã direcþie ºi, tocmai la Fukushima, se afla clinica japonezã ce era pe cale de a dovedi, comunitãþii medicale internaþionale, cã terapia Gerson este viabilã, acum mai mult ca oricând ºi, fiindcã nu cred în coincidenþe, mã întreb, hazardat poate, dacã dezastrul de la Fukushima nu-ºi are pe undeva sorgintea ºi în aceastã onestitate medicalã, la nivel de naþiune, care ne-ar fi ajutat sã scãpãm mai repede de tirania Big Pharma, fiindcã oamenii de afaceri japonezi investesc în clinici Gerson, unde vând sãnãtate ºi nu hamburgeri McDonalds.

“Audierile Pepper-Neely, 1-3 iulie, 1946, Congresul SUA, au fost atât de cenzurate, încât au dispãrut complet din înregistrãri. Mi-a luat ceva vreme sã descopãr un microfilm la o bibliotecã satelit. Trebuie sã fi avut o susþinere politicã masivã, pentru a ºterge lucruri din arhiva Congresului, plus toate copiile din bibliotecile depozitare din þarã. Abia dupã aceea, am descoperit în arhiva noastrã o înregistrare fãcutã prin grija Fundaþiei Gerson, mult mai nouã însã.”