Pe vremea lui Iisus Hristos, secta fariseilor rãspân­dea, printre ovrei, oarecare învãþãturi explica­tive asupra Bibliei. Pentru ca sã împiedice pierderea acestor doctrine, zise tradiþionale, un haham, numit Iuda Ha-Kadoº (sfântul) a scris, cãtre sfârºitul veacului al II-lea, o carte intitulatã Miºna. Mai târziu, Miºna s-a mãrit cu diverse comentarii, care au format Ghe­mara. Aceste comentarii, – împreunã cu Miºna care le serveºte de text, – con­stituie Talmudul. Sunt douã Talmuduri: unul, numit Talmudul din Ierusalim (Talmud Jeruºalmi), care a fost scris în Palestina, probabil în Tiberiada, pe la anul 380 dupã Hristos; ºi celãlalt, numit Talmudul din Babilon (Talmud Babli) care a fost redactat în Babilonia ºi isprãvit cãtre sfârºitul secolului VI. Dar, Talmudul din Babilon a fost, mai târziu, am­plificat prin comentarii, fãcute de hahamii din Evul Mediu. Aºa, Moise Maimonide, rabin din secolul al XII-lea, a scris un extract din Talmud ºi a numit lucrarea sa, Iad Hacazaca (mânã tare). Rachi, haham din Troyes ºi, în urma lui, mai mulþi rabini francezi, din veacurile al XII-lea ºi al XIII-lea, – au redactat niºte glose talmudice, numite Tosafot (adiþiuni), de unde se trage ºi numele de Tosafiºti, sub care sunt cunoscuþi. Iosef Karo, haham spaniol, din secolul al XVI-lea, care a locuit câtãva vreme la Nicopol ºi la Constantinopol, a publicat în 1567, ªulhan-Aruk (masã pusã), în care „toate legile religioase ºi civile ale iudeilor sunt clasate în or­dinea subiectelor”. Acest fel de Cod talmudic se adreseazã tuturor ovrei­lor. Josef Karo, dupã ce a analizat ºi rezumat opiniile emise de toþi predecesorii sãi, ne dãdu ªulhan-Aruk: care fu adoptat de totalitatea israeliþilor, drept cod de religie. Astãzi, acest cod formeazã ºi o carte didacticã pen­tru toate ºcolile ovreieºti din lumea întreagã. Bartolocci, unul din oamenii cei mai adânc cunos­cãtori ai afacerilor ebraice, fixeazã, – în Bibliotheca Rabbinica, – terminarea definitivã a Talmudului, la sfârºitul secolului al XVI-lea”. Pentru ca sã ºtim ce este Talmudul, ne-am procu­rat Talmudul din Jerusalim, care a fost tradus în franþuzeºte de Moise Schwab. L-am citit cu atenþie ºi n-am gãsit într-însul decât niºte interminabile dis­cuþii, de cele mai multe ori copilãreºti ºi ridicole, cu chiþibuºuri meschine, azvârlite, cum zice un autor ovrei, într-o „sãlbaticã neorânduialã”. Dar Talmudul de care se servesc jidovii, este Tal­mudul din Babilon. Într-adevãr. „Talmudul babilonic… fu primit de întregul Israel”. „Talmudul din Babilon,… a fost singurul adoptat de Sinagogã, pe când Talmu­dul din Ierusalim… a fost neglijat de doctorii ºi de copiºtii Evului Mediu”. Or, Talmudul din Babilon, în ediþiile vechi, – de exemplu, în cea din Ve­neþia, din 1520 ºi în cea din Amsterdam, din 1600, – conþine numeroase pasaje care se refera la patimile de proprietate ºi de domina­þie. În ediþiile mai recente, aceste pasaje, – care sunt pline de urã împotriva a tot ce nu e jidov, – au fost înlocuite prin cercuri sau prin linii în alb. Într-ade­vãr, un Sinod ovreiesc þinut în Polonia în 1631, a prescris ca în viitor, asemenea pasaje sã nu mai fie imprimate, ci sã fie spuse prin grai în ºcoli. Dar aceste pasaje au fost traduse, de mai multe ori, fie de hahamii con­vertiþi la creºtinism, fie de orientaliºti sau de profesori de limba ebraicã, ne-ovrei, – ca bunãoarã de Wagenseii, de Danz, de Eisenmenger ºi mai de curând de Dr. August Rohling, profesor la Universitatea din Praga. Vom împrumuta lucrãrii acestui din urmã savant pasajele talmudice care ne intereseazã, – pentru ca sã le supunem criticii biologice. Jidanii au cãutat, întotdeauna, sã ascundã secre­tele criminale ale legislaþiei lor. De câte ori a vrut cineva sã tragã vãlul care aco­perã mârºãvia Talmudului, a dez­lãnþuit imediat ura cea mai cumplitã a jidovilor, care au tãgãduit exacti­tatea tradu­cerii ºi au încercat, prin toate mijloacele posibile, sã se rãzbune împotriva traducã­torului. Astfel, când în 1700, orientalistul Eisenmenger, dupã un studiu de 20 de ani, publicã traducerea unei pãrþi din Talmud, în cartea sa Iudaismul descoperit, jidovimea scoase un rãget de turbare. Ovreii încercarã mai întâi sã confiºte aceastã carte. Dar, neputând, ei oferirã autorului 10.000 de taleri, pentru ca sã-ºi retragã scrierea. Frederic I, regele Prusiei, cãruia se adresarã în urmã hahamii, – calomniind pe Eisenmenger ºi acuzându-l cã este un falsificator, – însãrcinã Univer­sitãþile din Giessen, din Heidelberg ºi din Meinz, sã caute dacã, într-adevãr, erau pasaje rãu citate sau falsificate, în lucrarea acestui savant. Însã traducerea lui Eisenmenger ºi citatele lui au fost în unanimitate declarate autentice, ºi hahamii, – nemaiputând sã mintã în faþa a trei Universitãþi, – au fost siliþi sã le confirme în mod solemn. Dar asupra nici unuia dintre traducãtorii Talmu­dului, jidãnimea nu s-a îndârjit cu atâta furie ca asupra celebrului orientalist Rohling. Toatã haita presei ovreieºti s-a nãpustit asupra lui, numindu-l: bârfitorul nevinovaþilor, apostolul obscurantismului ºi ameninþându-l cu nimicirea moralã. Totuºi Rohling nu s-a lãsat intimidat ºi sfârºeºte astfel prefaþa ediþiei a 4-a a lu­crãrii sale: „Pentru ca sã ºtie Iuda cã nu tratãm cu uºurinþã cãrþile sale „sfinte”, ne obligãm bucuros sã-i plãtim suma de 1.000 de taleri, dacã Societatea orientalã ger­manã va judeca, citatele noastre ca invenþii sau ca falsitãþi”. O scenã identicã s-a petrecut când cu publicarea unei traduceri a ªulhan-Aruk-ului. În 1883, a apãrut o carte: Judenspiegel im Lichte der Wahrheit (Oglinda ovreiu­lui la lumina adevãru­lui), – al cãrei autor s-a ascuns sub pseudonimul Dr. Justus, – ºi care conþine o sutã de legi traduse din ªulhan-Aruk. Jidovii, înfuriaþi, acuzarã pe un redactor al „Mercu­rului Westfaliei”, care fu târât în faþa tribuna­lelor, ca plastograf. La proces, profesorul Dr. Ecker fu chemat ca ex­pert ºi fu silit sã examineze amãnunþit cele o sutã de legi din Judenspiegel. În concluzia sa, savantul orientalist numeºte aceste legi infame” ºi raportul sãu a avut, ca urmare, achitarea acuzatului. Înainte de a întreprinde studiul critic al prescripþi­ilor talmudice, sã ne întrebãm ce valoare are, pentru ovrei, Talmudul Babilonulul; Hahamii prezintã acest Talmud ca fiind o carte sfântã, emanatã din inspi­raþia divinã, ºi mai impor­tanta chiar decât Biblia. ªi, într-adevãr, citim în Talmud: „Biblia se aseamãnã cu apa; Miºna cu vinul; iar Ghemara cu vinul care are o aromã parfumatã”. „Cel ce citeºte Biblia, fãrã Miºna ºi Ghemara, este ca ºi cum n-ar avea Dumnezeu. „Pãcatele contra Talmudului sunt mai grave ca pã­catele contra Bibliei”. „Cel ce dispreþuieºte cuvintele hahamilor meritã moarte”. „Marele rabin Menachem zice cã însuºi Dumnezeu consultã pe hahamii de pe Pãmânt, dacã se întâmplã, în cer, vreo neînþelegere asupra legilor”. „Cuvintele hahamilor sunt cuvintele Dumnezeului viu”. Maimonide vorbeºte despre Talmud în chipul ur­mãtor: „Tot ce conþine Ghemara din Babilon este obliga­tor pentru orice ovrei,… cãci cuprinsul Ghemarei a fost, în întregime, aprobat de tot Israelul”. Acelaºi haham adaugã: „Cei ce calcã învãþãturile Scribilor, trebuie sã fie mai aspru pedepsiþi ca cei ce violeazã legea lui Moise. Cãlcãtorul legii lui Moise poate fi iertat, însã violato­rul preceptelor hahamilor, trebuie sã fie pedepsit cu moartea… Primul venit dintre credincioºi trebuie sã omoare pe ovreiul care tãgãduieºte tradiþia Rabinilor… Nici martori, nici dojeni prealabile, nici judecãtori nu sunt trebuincioºi. Cine îndeplineºte aceastã execuþie are meritul unei fapte bune”. Iatã, de altfel, ce zic despre Talmud ovreii de azi: „Cu cât Creºtinismul, întinzându-se, deschise lar­gul sãu sân, naþiilor pãgâne, – cu atât Judaismul trebui sã se închidã în el însuºi, sã se strângã cu o grijã geloasã ºi sã înmulþeascã practicele ºi observã­rile din fiecare zi, din fiecare ceas. Astfel se sapã mai adânc prãpastia care despãr­þea Judaismul de Creºtinism ºi de pãgâni… Atunci se vãzu acest fenomen straniu ºi unic în istorie, adicã un popor, ri­sipit în cele patru colþuri ale lumii, dar totuºi rãmânând unul, – o naþie fãrã patrie, dar fiind puru­rea vie. O carte sãvârºi aceasta minune, – Talmu­dul”. Judaismul îºi are expresia în Talmud de care nu este depãrtat ca inspiraþie sau împuþinat ca un ecou, – fiind exact locaºul unde s-a încarnat, unde a luat formã, pentru a intra, din abstracþie, în domeniul lucrurilor reale. Studiul Judaismului este acel al Talmudului, – pre­cum studiul Talmudului este acel al Judaismului. A vrea sã explici pe unul, fãrã sã explici pe cela­lalt, este o tentativã himericã. Sunt douã lucruri nedespãrþite, sau mai bine zis, un singur ºi acelaºi lucru”. „Talmudul fu primit, încã de la apariþia sa, ca ex­presia adevãratã ºi sincerã a legii tradiþionale. Numeroase ºcoli, în care Talmudul fu obiectul studiu­lui celui mai res­pectuos, se ivirã deodatã în Orient ºi în Occident. Opera, rãsãritã pe malul Eufra­tului, fu într-o clipã în mâinile ovreilor care locuiau pe malu­rile Rinului, ale Dunãrei ºi ale Vistulei”. „Studiul zilnic al Talmudului, la ovrei, începea de la zece ani, pentru a se sfârºi cu viaþa”. „Cei ce se mãgulesc, ca prin ajutorul Bibliei sã cu­noascã religia noastrã, sunt într-o desãvârºitã gre­ºealã… Cãrþile talmudice sunt acelea care reguleazã viaþa reli­gioasã a ovreiului, de la prima aspiraþie, pânã la ultimul suspin”. Iatã acum ce zice, despre Talmud, un alt jidov, – haham convertit la creº­tinism: „Talmudul este codul complet, civil ºi religios, al Sinagogei… El este codul care reguleazã, pânã în momentul de faþã, purtarea ovreilor… ºi pentru care ei profeseazã un respect religios, ce merge pânã la fanatism”. Prin urmare, Talmudul are o valoare enormã pen­tru ovrei. El este, – dupã propria lor mãrturisire, – creatorul Judaismului de astãzi, el este co­dul ce reguleazã, pânã în momentul de faþã, conduita poporului lui Israel. Se înþelege deci uºor, ce însemnãtate prezintã, din punctul nostru de ve­dere, aceasta a doua legislaþie, ovreiascã. Prin urmare, vom cãuta ce prescrie Talmudul în ceea ce priveºte pati­mile de proprietate ºi de domina­þie. I. – Patima de proprietate Talmudul hãrãzeºte numai jidovilor întreg pã­mântul, cu toate bunurile din lume. „Dumnezeu a mãsurat pãmântul ºi a dat ovreilor pe goimi (adicã pe cei ce nu sunt ovrei) cu toate avuturile lor”. „Dumnezeu a dat iudeilor putere asupra averii ºi a vieþii tuturor popoarelor. Jsrael este ca stãpâna casei, cãreia bãrbatul îi aduce bani. Într-adevãr, fãrã sã îndure greutatea muncii, el trebuie sã primeascã bani de la toate popoarele din lume”. „Când va veni Mesia, ovreii se vor îmbogãþi enorm, pentru cã toate tezaurele popoarelor vor trece în mâinile lor”. În consecinþã, Talmudul dã jidovilor dreptul de a fura pe goimi. „Este permis sã despoi pe un goi” Dupã Maimonide, preceptul biblic „sã nu furi” în­seamnã „sã nu furi pe nici un om, adicã pe nici un ovrei” – goimii nefiind oameni. De altfel, când un jidan furã pe un goi, el nu face decât sã-ºi reia avu­tul sãu. Dupã Talmud, „proprietatea unui ne-ovrei e ca un lucru pãrãsit, ca un deºert, ca nisipul mãrii: adevãratul proprietar legitim este ovreiul, care o ia cel dintâi”. Dupã rabinul Solomon Iarchi, sau Rachi, „averile goimilor sunt ca niºte lucruri fãrã stãpân, ºi aparþin primului jidan care le ocupã” De asemenea, Talmudul interzice ovreiului sã dea înapoi goiului un lu­cru, pe care acesta l-a pierdut. „Este oprit sã dai goiului un lucru pe care dânsul la pierdut. Cel ce dã unui goi obiectul pierdut, nu va gãsi iertare înaintea lui Dumnezeu”. „Tot ovreiul, care a gãsit vreun lucru, trebuie sã-l restituie stãpânului. Aceastã prescripþie se aplicã numai în cazul când e vorba de un iudeu care a pierdut ceva. Dacã lucrul este al unui Akum, ovreiul care l-a gãsit nu este obligat sã i-l mai dea; ba, ce e mai mult, este un pãcat mare sã restitui ceva unui Akum. Se face o excepþie când se restituie obiectul pier­dut, pentru ca neovreii sã zicã: Ovreii sunt oameni de treabã”. Dar, pentru cã e vorba sã îþi reiei avutul, toate mijloacele sunt bune; – astfel, Talmudul, în afarã de furt ºi de tãinuirea lucrurilor gãsite, mai recomandã jidanilor cãmãtãria, frauda ºi chiar jurãmântul fals. 1. – Cãmãtãria „Este oprit sã împrumuþi pe goimi, fãrã ca­mãtã”. „Dumnezeu a poruncit sã practici cãmãtãria faþã de un goi ºi sã nu-i împrumuþi bani, decât numai dacã consimte sã plãteascã dobândã; – astfel ca, în loc sã-l ajuþi, sãi faci pagubã, chiar când îþi este trebuin­cios…. însã, faþã de un Israelit, asemenea procedare nu este permisã”. „Este permis sã împrumuþi, cu camãtã, pe un Akum pentru cã este o faptã plãcutã lui Dumnezeu sã iei dobândã nedreaptã de la un Akum”. 2. – Frauda „Este permis sã înºelaþi pe un goi ºi sã luaþi ca­mãtã de la dânsul; dar dacã vindeþi ceva aproapelui vostru (jidovului) sau dacã cumpãraþi ceva de la ei (de la jidovi) vã este oprit sã-i înºelaþi”. Dupã Talmud, ovreiul poate sã înºele pe un goi, pentru cã, dacã este scris „sã nu faci pagubã aproape­lui tãu”, – nu este scris „sã nu faci pagubã unui goi”. „Este sever oprit iudeului sã înºele pe aproapele sãu (adicã pe un alt iudeu)… Cel ce a înºelat trebuie sã dea îndãrãt. Dar aceastã prescripþie nu priveºte decât afa­cerile dintre jidovi. Într-adevãr, este permis unui ovrei sã înºele pe un Akum ºi, în acest caz, îi este oprit sã-i restituie ce a furat pentru cã este spus în Sfânta Scripturã: Nu înºela pe fratele tãu, – iar ne-ovreii nu sunt fraþii noºtri, ci sunt mai rãu decât câinii”. „Când un evreu þine în gheare pe un Akum, alþi evrei pot ºi ei sã împrumute cu bani pe acest Akum ºi sã-l înºele, pânã ca ne-evreul sã-ºi piardã toatã ave­rea. Într-ade­vãr banii unui Akum sunt bani fãrã posesor ºi oricine se poate face stãpân pe ei. „Dacã un jidov are vreo afacere de bani cu un Akum ºi vine un alt jidov de înºalã ºi el pe acelaºi Akun fie prin mãsuri false, fie prin socoteli frauduroase, – atunci cei doi jidovi trebuie sã-ºi împartã profitul ce le-a dat Dumnezeu”. „Dacã vreun ovrei are, în þara sa, un proces cu un goi, veþi face astfel ca ovreiul sã câºtige, – ºi veþi zice ne-ovreiului: Aºa vrea legea noastrã. Dacã ovreiul se gãseºte într-o þarã strãinã ºi dacã legile îi vor fi favorabile, veþi judeca, bineînþeles, în folosul fratelui vostru ºi veþi zice goiului: Aºa vrea legea voastrã. Dar, dacã ovreii nu sunt stãpâni pe þarã ºi dacã legile sunt priincioase goiului, trebuie sã recurgi la intrigi (la coruperea judecãtorilor) pentru ca ovreiul sã poatã câºtiga procesul” 3. – Jurãmântul fals Talmudul sfãtuieºte pe jidani sã jure, când sunt forþaþi, – dar cu o restric­þie mintalã, care anuleazã acest jurãmânt. „Rabi Akiba a jurat, dar s-a gândit, în sufletul sãu, cã acest jurãmânt nu era va­labil” Dacã un rege cere unui ovrei sã mãrturiseascã, – cu jurãmânt, – cã un alt ovrei a dezonorat o goia, – crimã, ce meritã pedeapsa cu moartea, acest jurã­mânt, fiind silit, trebuie sã fie nimicit în gând”. Totuºi e indispensabil ca jurãmântul sã fie anulat fãrã ca goiul sã bage de seamã, – cãci altfel religia talmudicã ar fi desconsideratã. De altfel, jidovii, pot fi uºor dezlegaþi, chiar de ju­rãmintele cele mai sfinte. „De câte ori luaþi trei oameni ºi îi constituiþi în Tri­bunal asupra lui Israel, ei au aceeaºi autoritate ca tribunalul lui Moise”. Aºadar, – adaugã Drach, rabin convertit – „trei ovrei oarecare, – pe care un alt ovrei îi ridicã la rangul de judecãtori – au deplinã putere în ochii Sinagogei, ca sã-l dezlege de jurãminte ºi sã-i anuleze fãgãduielile ºi angajamentele, atât pentru tre­cut, cât ºi pentru viitor… Acest tribunal declarã, fãrã altã formã de proces, orice promisiune ºi orice jurãmânt, ca nule, de nul efect ºi neavenite”. Dar, ce e mai mult, la sãrbãtoarea Reconcilierii (Iom Kipur), jidanii de azi recitã, în mod solemn, la Sinagogã, rugãciunea Kol Nidre, al cãrei con­þinut, iatã-l: „Toate promisiunile… ºi toate jurãmintele ce le vom face, ºi le vom jura ºi ne vom lega ºi vom împo­vãra cu ele sufletul nostru, – din aceastã zi a împãcãrii ºi pânã la cea urmãtoare, care va veni spre binele nostru, – le regretãm pe toate, ele sã fie dezlegate, iertate, desfiinþate, anulate, nimicite, fãrã putere ºi fãrã valoare. Fãgãdu­inþele noastre sã nu fie fãgãdu­inþe ºi jurãmintele noastre sa nu fie jurãminte”. II – Patima de dominaþie a) – în familie, Talmudul dã ovreiului o putere absolutã asupra ovreicei. „Omul poate sã uzeze de femeia sa, aºa cum îi place, – ca de o bucatã de carne ce o cumpãrã de la mãcelar”. El poate… sã o trateze ca în Sodoma; ºi dacã ea se plânge, hahamii îi rãspund: „nu putem sã-þi venim în ajutor, cãci legea te-a dat pradã bãrbatului tãu”. Talmudul merge pânã la a tolera poligamia. „Regele nu se poate însura cu mai mult de optspre­zece femei. R. Iuda zice cã el poate lua mai multe, – numai sã nu ia femei capabile de a-l co­rupe”. Adulterul, cu o femeie ce nu e jidoafcã, nu este so­cotit ºi nu poate fi pe­depsit cãci, la goi, nu existã mãritiº. „Cãsãtoriile ne-ovreilor nu aduc dupã ele nici o obligaþie. Viaþa lor e legatã ca aceea a cailor. De asemenea, copiii n-au nici o legãturã de fami­lie cu pãrinþii lor, – ºi când pã­rinþii ºi copiii trec la judaism, fiul poate sã se însoare cu mama sa”. Dar, ce e mai mult, – dupã hahami „e permis jida­nului sã abuzeze ºi sã dezonoreze o femeie necredin­cioasã”. Pe lângã aceasta, contrar moralei creºtine, legisla­þia talmudicã recu­noaºte ºi sprijinã cu putere institu­þia robiei. „Talmudul, ca ºi dreptul roman, despoaie pe rob de orice personalitate ºi îl asi­mileazã cu o simplã proprietate… Constituþia mozaicã recunoaºte douã feluri de sclavi, care n-au nici aceleaºi drepturi, nici aceeaºi poziþie: robul iudeu ºi robul strãin. Aceastã deosebire, este formalã în Biblie; dar ea reiese, cu mai multã precizie, în Talmud” b) – în naþie, Talmudul dã ovreilor un drept de dominaþie absolutã asu­pra a tot ce nu este ovrei, – adicã asupra omenirii întregi. El proclamã cã singuri jidovii sunt oameni, pe când goimii nu sunt decât animale. „Urmaºi ai lui Abraham, Domnul v-a zis: … voi sunteþi oameni, – pe când cele­lalte popoare ale lumii, nu sunt formate de oameni,… ci de bestii. „Ovreii sunt oameni,… pe când goimii sunt porci”. „Ne-ovreii sunt câini ºi mãgari”. Goimii, fiind niºte bestii, – date de Dumnezeu în­suºi, jidanilor, – aceºtia au, asupra lor, dreptul de viaþã ºi de moarte pe care omul o are asupra ani­malelor ºi mai ales acela de a le exploata, ca pe niºte vite de muncã, cât poate ºi în singur profitul sãu. „Precum oamenii domnesc asupra animalelor, aºa ºi ovreii trebuie sã domneascã asupra celorlalte naþii ale pãmântului”. Dupã Talmud, „Mesia va da imperiul lumii ovrei­lor, cãrora vor servi ºi se vor supune toate popoa­rele”. Hahami celebri, ca Maimonide, Ararranel, etc., cred în viitoarea domi­naþie universalã a jidovilor”. „Peste tot pe unde se stabilesc ovreii, trebuie ca ei sã devinã stãpâni, – ºi pânã ce nu obþin dominaþia absolutã, trebuie sã se considere ca exilaþi ºi ca prizonieri. Chiar când ajung sã guverneze oraºele, – dacã nu le stãpânesc pe toate, – ei nu vor înceta sã strige: Jale! Grozãvie!”. Dar sã lãsãm sã vorbeascã ºi un ovrei contempo­ran: „Fãrã lege (talmudicã), fãrã Israel care sã o prac­tice, lumea nu ar mai exista. Dumnezeu ar face-o sã reintre în neant. ªi lumea nu va cunoaºte fericirea, decât atunci când se va fi supus imperiului universal al acestei legi, – adicã imperiului jidovilor. Prin urmare, poporul ovreiesc este poporul ales de Dumnezeu ca depozitarul voinþei ºi dorinþelor sale; el este singurul cu care Divinitatea a avut un legã­mânt; el este alesul lui Dumnezeu… Israel este aºezat chiar sub ochiul lui Iehova; el este fiul preferat al Celui etern, fiu care are, singur, drept la iubirea, la bunãvoinþa, la pro­iecta Sa specialã. Ceilalþi oameni sunt puºi dedesubtul ovreilor, ei n-au drept, decât prin milã, la dãrnicia divinã, – pentru cã numai sufletele jidovilor se trag din primul om… Bunurile care sunt încredinþate naþiilor, aparþin în realitate lui Israel. … Aceastã credinþã în predestinarea ºi în selecþia lor, a dezvoltat la ovrei o trufie imensã. Ei au ajuns sã priveascã pe ne-ovrei cu dispreþ ºi adesea cu urã”. Este tocmai ceea ce am spus mai sus. Dar, acest autor iudeu, vorbeºte ºi de urã. Sã vedem ce e cu ea, – punând Talmudul faþã de legea naturalã a iubiri. III – Legea iubirii Caritatea, – este iubirea de Dumnezeu revãrsatã asupra oameni­lor ºi care formeazã diadema sublimã a moralei creºtine, – aceasta este necunos­cutã de Talmud. Ovreii, ei înºiºi, o mãrturisesc. „Omul caritabil nu existã pentru cei din Iuda. Nu poate fi vorba de caritate în Israel” Într-adevãr, Talmudul, care exaltã sentimentele de simpatie naþionalã, cãtre jidovi, – predicã, din contra, o urã sãlbaticã împotriva celor ce nu sunt jidovi ºi mai ales în contra creºtinilor? Astfel, el interzice ovreilor sã aibã milã de un goi, sau sã-i scape viaþa. Este oprit sã ai milã de un idolatru. Când îl vezi pierind sau înecându-se într-un fluviu, sau când este aproape sã moarã, nu trebuie sã-l scapi”. Dacã cineva vede un goi, aproape sã moarã, sã-l ucidã… Dacã un goi se gãseºte lângã un puþ sã-l azvârle înãuntru; iar, dacã este o scarã în puþ, s-o tragã afarã… ºi sã astupe intrarea puþului, cu o piatrã, zicând: „fac aceasta pentru ca vitele mele sã nu cadã înãuntru”. „Dacã scoþi un goi din groapa în care a cãzut, mân­tuieºti un idolatru”. Ceva mai mult: Hahamii împing cruzimea fanaticã pânã acolo, cã poruncesc jidanilor sã omoare pe creºtini, – chiar pe cei mai buni. „Trebuie sã ucizi pe cei mai buni dintre goimi (Tobºebegoim harog)” „Trebuie sã smulgi inima goiului ºi sã omori pe cel mai bun dintre creºtini. ªi lucru de necrezut, – dacã numeroase mãrturii, demne de crezãmânt, n-ar veni sã-l ateste, – jidovii talmudiºti au mers, cu ura lor oarbã, pânã ce au depãºit orice limitã omeneºte posibilã, sãvârºind omoruri rituale, crime cu atât mai grozave, cu cât victimele sunt mai ales niºte bieþi copilaºi; îna­intea cãrora fiarele cele mãi sãlbatice s-ar da înapoi, înduio­ºate. Iatã, pânã la ce grad, pot ajunge patimile ome­neºti, când o legislaþie smintitã le favorizeazã, în loc sã le reprime! „Într-adevãr, hahamii zic ovreilor: „Cel ce varsã sângele unui goi, duce o jertfã lui Dumnezeu” Trebuie sã adãugãm cã ovreii din þãrile din occi­dentul Europei, – civi­lizaþi printr-un contact secular cu creºtinismul, – resping, cu indignare, acu­zaþia de omoruri rituale; – ba chiar… au îndrãznealã sã ia ca martori pe ne­jidanii, … care au fost ºi sunt victi­mele acestor crime religioase. În tot cazul, aceastã atitudine e lãudabilã ºi, – pen­tru cinstea neamului omenesc, – trebuie sã o credem sincerã… Omorurile rituale Pentru a arata cã omorurile rituale se comit în rea­litate ºi nu sunt numai efectele imaginaþiei nebune a creºtinilor, – dupã cum susþin jidanii – vom raporta mai multe cazuri, atât de demonstrative, încât con­ving chiar ºi spi­ritul cel mai necredincios. De altfel, jidovii procedeazã în aceastã privinþã ca unii criminali care tã­gãduiesc evidenþa, chiar când sunt prinºi asupra faptului. De la 1071, pânã la 1670, istoria înregistreazã vreo cincizeci de cazuri de omoruri rituale, atestate de istorici demni de toatã încrederea. De altfel, pen­tru aceste crime, ovreii au fost de multe ori maltrataþi ºi chiar masacraþi. Un mare numãr dintre aceste cazuri se gãsesc po­vestite în cartea lui Ruppekt, din care extragem exemplul urmãtor: Spovedirea unui ovrei, numit Emanuel fiul unui medic din Genova, convertit la creºtinism, în 1456. „Acest Emanuel îmi istorisi un fapt de o cruzime oribilã, care s-a petrecut la Savona,- fapt pe care la vãzut cu ochii ºi pe care îl atestã, de mai multe ori, înainte ºi dupã convertire, – adãugând chiar cã bãuse din sângele copilului ucis. Îmi spuse cã, într-o zi, tatãl sãu îl conduse în casa unui ovrei din Savona, ºi cã acolo se gãseau adunaþi alþi ºapte indivizi din naþia lor, care s-au angajat reciproc, cu jurãminte, sã nu descopere niciodatã ceea ce aveau sã facã ºi sã pãzeascã secretul pânã la moarte. Apoi aduserã în mijlocul lor, un copilaº creºtin care n-avea mai mult de doi ani. Îl puserã, gol, deasu­pra unui vas în care, de obicei, se primeºte sângele la tãierea îm­prejur a copiilor de ovrei. Patru din ei luarã parte la grozava execuþie. Unul þinea întins braþul drept al ne­vinovatei creaturi; un altul, braþul stâng; un al treilea îi þinea capul ridicat, în aºa fel, încât sã formeze crucea, al patrulea, în sfârºit, bãga ghemuri de hârtie în gura nenorocitului copil, pentru a-i înãbuºi þipetele. Pe urmã, luând niºte instrumente de fier, foarte ascuþite ºi lungi îndeajuns, îl strãpunserã din toate pãrþile, mai ales în regiunea inimii, – astfel încât sângele îi curgea din toate rãnile ºi cãdea în vas. Pentru mine, aceastã torturã fu un spectacol insu­portabil ºi mã depãrtai cât pu­tui de locul crimei. Dar, tatãl meu veni repede la mine ºi mã puse sã jur cã n-am sã vorbesc nimã­nui de ceea ce vãzusem în ziua aceea. Pe urmã, mã apropiai de ceilalþi ºi nu mai vãzui decât cadavrul copilului, – care peste puþin, fu aruncat în fundul unei pivniþe a casei. Dupã aceasta, ovreii tãiarã în bucãþi mici diverse fructe: pere, nuci, migdale, etc, pe care le azvârlirã în vasul în care era adunat sângele. Toþi gustarã din aceastã oribilã mâncare. Gustai ºi eu însumi, ceea ce îmi produse greaþã ºi un dezgust atât de penibil, încât în ziua aceea ºi a doua zi nu mai putui sã iau nici un fel de hranã. Iatã dupã Amelot de la Houssaye, istoric foarte conºtiincios, povestirea unui alt fapt, care a fost judecat la Metz, în anul 1670. În ziua de 23 septembrie 1669, femeia Mangeotte Wfllemin, din satul Glatigni, se duse la o fântânã, la o depãrtare de douã sute de paºi de sat, pentru a spãla câteva rufe. Ea era urmatã de fiul ei, în vârstã de 3 ani. La douã sute de paºi de fântânã, copilul se împie­dicã ºi cãzu; mama sa se întoarse ca sã-l ridice, dar copilul spunând cã se va ridica singur, ea îºi continuã drumul ºi merse sã-ºi spele rufele, încredinþatã cã el o va urma. Dupã câteva minute, aceastã mamã, vãzând cã nu-i mai vine copilul, alergã la locul unde îl lãsase ºi, negãsindu-l, se întoarse îndatã acasã, ca sã întrebe de el pe bãrbatu-sãu ºi pe persoanele ce se gãseau acolo. Toþi rãspunzându-i cã nu l-au vãzut, se puse sã-l caute mai întâi prin sat, pe urmã la fântânã ºi prin tufiºurile dimprejur, fãrã însã sã-l gãseascã. Tatãl, ducându-se pe drumul cel mare ce merge la Metz, la vreo douã sute de paºi de la fântânã, întâl­neºte mai multe persoane (între altele pe Daniel Payer ºi pe Thibault Regnault), care îi spuserã cã au vãzut pe acest drum, un ovrei cãlare pe un cal alb ºi care ducea dinaintea lui un copil de vreo trei sau patru ani. Un locuitor din satul Hez, zãrind de asemenea pe acel Jidov, ce avea înaintea sa un lucru pe care îl acoperea cu mantaua, recunoscu cã era Raphael Levy, din oraºul Boulay. Trei zile dupã aceasta, se gãsi, într-o pãdure, cada­vrul nenorocitului copil… În timpul procesului, s-a interceptat o scrisoare în care acuzatul scria ºefilor Sinagogei din Metz: „Am intrat în aceastã mizerie, pentru comunitate”. El fu condamnat sã fie ars de viu, ºi sentinþa fu executatã în ziua de 17 ianuarie 1670”. Iatã acum un al treilea fapt, cu totul recent: asasi­natul sãvârºit, de cãtre jidovii din Damasc, asupra unui cãlugãr (capucin), care era numit, de con­cetãþe­nii sãi, sfântul misionar ºi a cãrui caritate nealtera­bilã era cunoscutã de toþi. Acest fapt a fost povestit în marele uvragiu, Histoire de l’Eglise, de Rohrbacher, de unde G. des Mousseaux a extras pasajele urmãtoare: În ziua de 5 februarie 1840, Pãrintele Thomas este chemat într-o casã ovre­iascã, sã altoiascã un copil;… dar copilul este bolnav ºi Pãrintele Thomas voieºte sã se retragã. El cedeazã totuºi invitaþiei presante sã intre în casa vecinã, aceea a lui D. (David Harari), cel mai pios dintre ovreii din Damasc (!), un ovrei pe care creºtinii, ei înºiºi, îl priveau ca pe un om cinstit ºi pe care Pãrintele Thomas îl numãra prin­tre priete­nii sãi. Îl primirã cu dragoste ºi, peste puþin, venirã cei doi fraþi ai lui D…, pe urmã unul din unchii lor ºi alþi doi ovrei, dintre cei mai însemnaþi din Damasc. Deodatã, Pãrintele Thomas fu apucat pe neaºtep­tate de aceºti oameni, care-i vârârã un cãluº în gurã, îl legarã cot la cot, pe urmã îl ridicarã pe sus ºi îl duserã într-o odaie departe de stradã. Veni noaptea ºi o datã cu ea, sosi un haham înso­þit de bãrbierul ce ia sânge S… (Solomon) pe care sacrificatorii au contat pentru împlinirea planului lor. – „Haide, S…, taie gâtul acestui om; pentru asta te aºteptãm.” Însã bãrbierul devine palid; curajul îi lipseºte ºi se declarã incapabil. Sacrificatorii, atunci, se pun sã întindã la pãmânt pe Pãrintele Thomas ºi D… se resemneazã sã-i cres­teze el însuºi gâtul, cu un cuþit. Dar, mâna îi tremurã ºi, peste puþin, trebuie sa-l înlocuiascã fratele sãu A.. (Aron), pe când bãrbierul se mulþumeºte sã þinã barba Pãrintelui…. Sângele este adunat într-un vas, pentru a fi trimis, mai târziu, marelui haham… Pe urmã, a trebuit sã facã sã disparã urmele aces­tui omor. Jidovii încep, deci, sã ardã hainele victimei ale cãrei cãrnuri sunt tocate în bucãþele mici, iar oasele sunt zdrobite cu un mai; pe urmã, aceastã pastã omeneascã este azvârlitã într-o groapã ce serveºte pentru lãturi.” Justiþia sirio-egipteanã obþine „pe rãmãºiþele aproape fumegânde ale victimelor mãrturisirea completã a vinovaþilor”. Iatã un extras din interogatoriul bãrbierului, – dupã actele procesului, publicate de A. Laurent, – citat de G. des Mousseaux: D… mã chemã la el acasã. Gãsii acolo pe haha­mul… ºi pe Pãrintele Thomas, care era legat. D… ºi fratele sãu A… îmi ziserã; ucide pe acest preot. Rãspunsei cã nu pot. Ei aduseserã atunci un cuþit. Trântii pe cãlugãr la pãmânt ºi, þinându-l cu unul din asistenþi, îi pusei gâtul deasupra unui lighean mare. D… apucã cuþitul ºi începu sã-l taie, iar A.. îi de-te ultima loviturã. Sângele fu adunat într-un lighean, fãrã sã se pi­ardã o picãturã. Pe urmã, cadavrul fu târât într-o odaie unde se þi­neau lemnele. Acolo îl dezbrãcarãm de haine, care furã arse. Apoi, – cu servitorul M… care sosise atunci… îl spintecarãm, punând rãmãºiþele într-un sac ºi, treptat-treptat le duserãm sã le aruncãm în conducte… – Ce a-þi fãcut cu oasele? – Le-am spart pe piatrã, cu un pisãlog… – ªi cu capul? – L-am sfãrâmat la fel, cu acelaºi instrument. – ªi cum era sacul în care aþi pus rãmãºiþele? – Ca toþi sacii de cafea, de pânzã de împachetat ºi de culoare cenuºie. – Sacul acesta nu lãsa sã picure materiile conþi­nute în intestine? – Un sac de cafea, când este udat nu lasã sã pice ceea ce se gãseºte, în el…” Justiþia voi sã verifice locul unde ovreii arunca­serã rãmãºiþele. Se descoperi canalul ºi se gãsirã, la intrare, urme de sânge ºi filamente de tendoane… Lucrãtorii descinserã în conductã, scoaserã mai multe bucãþi de carne, o rotulã, un fragment din inimã, niºte sfãrâmãturi de craniu ºi de alte oase, precum ºi pãrþi din calota preotului…” Dupã asasinarea Pãrintelui Thomas, ovreii, hotã­rârã sã se scape ºi de servitorul sãu creºtin, Ibrahim Amoran, ale cãrui cercetãri puteau deveni compromi­þãtoare; ºi… acest servitor dispãru. Ne vom mãrgini sã relatãm câteva pãrþi din intero­gatoriile care privesc al doilea act al acestei drame. Servitorul M… a fost trimis la F… de stãpânul sãu, care i-a zis: „du-te de vezi dacã au prins pe Ibrahim ºi ce au fãcut cu el. Mã dusei la F… ºi gãsii uºa închisã cu zãvorul. Bã­tui. F… veni ºi-mi deschise. – Îl þinem, îmi spuse el; – vrei sã intri, sau sã pleci? – Voi intra ca sã vãd, îi rãspunsei eu. Intrai într-un mic divan, care dã într-o curte exte­rioarã, în care se gãsesc latri­nele; – în aceste latrine, îi aruncarã carnea ºi oasele. Uºa fusese baricadatã cu o grindã. Gãsii acolo pe I. P… ºi pe A. S… ocupaþi sã lege mâinile pacientului la spate, cu basmaua sa, dupã cei astupaserã gura cu o pânzã albã. Pe urmã fu trântit la pã­mânt, de F… ºi de M.F.- fiii lui R… Aduserã un lighean de aramã spoitã, puserã capul prinsului deasupra acestui lighean, ºi F… îi tãie gâtul cu propriile sale mâini. Y…, M…, F… ºi eu, îi þineam capul. A.., fiul lui R… ºi I. P… îi þineau picioarele ºi se aºezaserã peste ele. A. S… ºi ceilalþi (erau opt cu toþii), þineau bine trupul, pentru ca sã-l împiedice sã se miºte, pânã ce sângele va fi încetat sã curgã. – Ce s-a fãcut cu sângele ºi cine la luat? – Adevãrul este cã Y…, luã ligheanul ºi vãrsã sân­gele într-o sticlã, – pe care o þinea în mânã A. S…, – printr-o pâlnie nouã de tinichea, ca acelea pe care le întrebu­inþeazã negustorii de ulei. Dupã ce fu um­plutã, A. S. o dãdu lui Y… – De ce mijloc s-au servit ca sã-l facã pe servitor sã intre acolo? – Am mai spus… cã erau adunaþi cinci inºi în stradã, lângã poartã, – cã servito­rul veni sã întrebe de stãpânul sãu, – ºi cã Y… îi rãspunse: „Stãpânul tãu a întârziat la noi; vaccineazã un copil; dacã vrei sã-l aºtepþi, intrã ºi du-te de-l gãseºte”. El intrã, ºi se întâmplã ceea ce am declarat” „Ar fi greu, zice G. des Mousseaux sã-þi închi­pui o bogãþie ºi o precizie de amãnunte mai remarca­bile, ca acelea care ies din gura celor ce depun”. Sã mai ascultãm ºi câteva din depoziþiile autorilor acestei crime înspãimântã­toare, în ceea ce priveºte întrebuinþarea sângelui de creºtin. „- Cu ce scop aþi omorât pe Pãrintele Thomas? – Ca sã-i luam sângele, – rãspunde jidovul D… L-am strâns într-o sticlã albã, sau khalabiehs, pe care am trimiso la hahamul A., – sângele fiind necesar la împlinirea datoriilor noastre religioase. – La ce serveºte sângele în religia voastrã? – Se întrebuinþeazã la azime… – Pentru ce n-aþi pãstrat sângele la voi? – Obiceiul vrea ca sângele sã stea la haham.” „Întrebare hahamului A.: – Cine þi-a remis sângele? – Hahamul Y… se înþelesese cu A., ºi cu alþii ca sã aibã o sticlã de sânge omenesc ºi acest haham mã înºtiinþã ºi pe mine. Fraþii A.. îi fãgãduirã cã, chiar dacã ar trebui sã-i coste o sutã de pungi de bani, tot i-o vor obþine. Fuse-i, în urmã, informat de dânºii cã aduseserã o persoanã, pentru ca sã o omoare ºi sã-i ia sângele, ºi îmi ziserã; du-te la hahamul Y… – Ai întrebat pe hahamul Y…, dacã trimite din sân­gele acesta în alte locuri? – Hahamul Y… mi-a spus cã trebuie sa trimitã din el la Bagdad. – Au venit din Bagdad scrisori care sã-l cearã? – Hahamul Y… mi-a spus-o… – ªi la ce este trebuincios sângele? Îl pun oare în pâinea azimã ºi toatã lumea mãnâncã din ea? – De obicei, sângele, pus în azimã, nu este pentru popor, ci pentru persoanele zeloase. Hahamul Y…, rãmâne la cuptor în ajunul sãrbãtorii azimelor. Acolo, oamenii zeloºi îi trimit fãina, din care el face pâinea. El însuºi frãmântã pasta, fãrã ca nimeni sã ºtie cã pune în ea sânge, ºi trimite pâinea acelora cãrora le aparþine fãina”. Rezultatul procesului a fost cã, – din ºaisprezece ovrei, implicaþi în asasinatul Pãrintelui Thomas ºi al servitorului sãu, – doi au murit în timpul procedurii, patru au obþinut iertare pentru cã au fãcut destãinuiri ºi zece au fost condamnaþi la moarte” Jidanii din Europa, la aceastã noutate care îi tul­bura groaznic, începurã sã þipe – nu împotriva vinova­þilor, – ci împotriva justiþiei”. Dupã ce au oferit consulului Franþei, milioane, care au fost refuzate, – ei au inundat cu aur autoritã­þile sirio-egiptene ºi, delegaþii lor, Montefiore ºi Ckemieux, (pe care îi vom întâlni din nou mai de­parte), ducându-se în Egipt, obþinurã de la Kediv amnistia sau mai bine zis iertarea acuzaþilor, – cãci ea le-a fost acordatã fãrã reînoire de anchetã ºi fãrã reluarea procesului, faptele fiind probate ºi nediscutabile” Iatã termenii firmanului, cu care ovreii furã obli­gaþi sã se mulþumeascã: „Prin expunerea ºi dupã cererea d-lor Moses Montefiore ºi Cremieux, – care au venit la noi ca delegaþii tuturor europenilor care profeseazã religia lui Moise, – am recunoscut, ei doresc punerea în libertate ºi siguranþa pentru acei dintre ovrei care sunt deþinuþi ºi pentru cei ce au fugit, din pricina instruirii afacerii Pãrintelui Tho­mas, cãlugãr din Damasc, el ºi servitorul sãu Ibrahim. ªi cum, din cauza unei populaþii atât de numeroase, nu ar fi convenabil sã refuzãm rugãmintea lor, ordonãm ca prizonierii ovrei sã fie puºi în libertate ºi sã se dea, celor fugiþi, siguranþa pentru întoarcerea lor…”. Astfel de crime, în faþa cãrora te apucã groaza, con­tinuã sã se comitã chiar ºi azi. Fãrã sã mai vorbim de omorul din Tisza-Elzlar, cunoscut de toþi, vom povesti douã cazuri petrecute acum câþiva ani. Monitorul Romei, din 15 iunie 1883, citã un omor ritual care avusese loc la o datã cu totul recentã. Un copilaº, – aparþinând uneia dintre familiile gre­ceºti cele mai însemnate din Smirna – fu rãpit în apropierea paºtelui ovreiesc. Patru zile dupã aceea, i se gãsi, pe malul mãrii, cadavrul, strãpuns de mii de lovituri de pumnal. Mama sa, nebunã de durere, acuzã sus ºi tare pe ovrei de acest omor. Populaþia creºtinã se ridicã în masã ºi alergã în cartierul ovreiesc, unde avu loc un masacru îngrozitor, în care pieirã peste 600 de jidani. În 1881, la Lutcza, – un mic sat din Galiþia austri­acã, – a fost comisã o crimã ritualã asupra unei tinere fete, numitã Francisca Mnich. Trei acuzaþi (Moise Ritter, nevasta sa ºi un alt jidan complice), furã condamnaþi la moarte, în ziua de 21 decembrie 1882, de juraþii din Rzeszov. Curtea superioarã de justiþie casã judecata, pentru cã procedura nu fusese în­deplinitã ºi trimise pe ovrei înaintea tribunalului din Cracovia, care, la 10 octom­brie 1883, reînnoi tripla condamnare la moarte. În momentul de faþã se judecã la Kiev procesul unui omor ritual, sãvârºit de un jidan Beilis, împre­unã cu mai mulþi complici, asupra unui biet bãieþel de 6 ani, Iuscinski. Opt zile dupã omor fu gãsit, într-un ºanþ, cadavrul nenorocitei victime, strã­puns de 47 lovituri de pumnal. Dar, ceea ce aruncã o vie luminã asupra intelectu­lui jidovimei întregi, e faptul cã, înainte de a se da verdictul toatã presa ovreiascã din Europa ºi de la noi, s-a nãpustit, cu o furie nebunã, ca ºi în timpul procesului din Damasc, – nu asupra omorâtorilor, – ci asupra Þarului, asupra rãposatului Stolipin, asupra oligarhiei din Rusia,… pânã ºi asupra juraþilor – din Kiev, pe care îi numeºte þãrãnoi inculþi. La noi, în România, asemenea crime trebuie sã fie foarte uºor de realizat. Acum 4 sau 5 ani, se gãsi în Bucureºti, pe un maidan, un bãiat mort de o moarte violentã. Pentru a stabili identitatea cadavrului, poliþia publicã o în­ºtiinþare, adresatã pãrinþilor care pierduserã de curând un fiu, pentru a veni sã-i recu­noascã corpul. Atunci, spre stupefacþia generalã, se vãzurã vreo douãzeci de mame, ve­nind dezolate la morgã, ca sã reclame fiecare trupul copilului ei, care dis­pãruse fãrã sã i se mai dea de urmã. De asemenea, G. des Mousseaux vorbeºte de „nu­mãrul, cu mult mai mare de cât ºi-l închipuie cineva, de oameni, de femei ºi mai ales de copii, care în anumite oraºe ale Europei, dispar pentru totdeauna, fãrã sã lase cea mai micã urmã, spre ma­rea înmãrmu­rire a rudelor lor”. Dar, sã vedem, pentru ce motiv iudeii sãvârºesc omoruri rituale asupra creºtinilor? Ne vom adresa pentru aceasta, la scrierea unui fost haham, trecut la creºtinism ºi botezat sub nu­mele de Neofit. Examenul cãrþii Înfruntarea jidovilor asupra legii ºi a obiceiurilor lor”, de Neofit. „A ucide pe creºtini ºi a le lua sângele…”, – zice Neofit, – este o tainã a ovrei­lor, sau mai bine zis o rãtãcire, care astãzi este cunoscutã, cãci „o au scris mulþi”. Dar, adaugã el, nu mi s-a întâmplat sã vãd nicã­ieri: 1° – pentru ce ucid jidovii pe creºtini? 2° – ce fac ei cu sângele creºtinilor? Neofit vrea sã lãmureascã aceste douã secrete, pe care le cunoaºte bine, cãci, zice el, „fiind rabin ºi învãþãtorul ovreilor, au fost descoperite mie ºi le-am pãzit pânã ce am primit Sfântul Botez”. „Mai întâi, sã se ºtie cã aceastã tainã nu este cu­noscutã de toþi jidovii, ci numai de rabini sau de hahamii lor, de cãrturarii ºi de fariseii lor, ce se numesc de dânºii hasindem. ªi aceastã tainã o pãzesc ei cu mare scumpãtate”. În plus, – acest ultragiu faþã de omenire „nu este scris nicãieri. Rabinii îl lasã fiilor lor cu blesteme îngrozitoare, ca aceºtia sã nu-l descopere, nici proºti­lor din­tre ovrei, nici creºtinilor, – chiar dacã li s-ar întâmpla sã sufere tot felul de munci. Astfel, de pildã, mãrturisesc în frica lui Dumnezeu, cã atunci când am ajuns la vâr­sta de 13 ani ºi când tatãl meu mi-a pus pe cap cornul acela, – ce se numeºte tãfilis, – mi-a desco­perit taina privitoare la sângele de creºtin ºi m-a afurisit, pe toate stihiile cerului ºi ale pãmântului, ca sã nu descopãr secretul acesta, nici chiar fra­þilor mei. ªi când mã voi cãsãtori ºi voi avea pânã la 10 feci­ori, sã nu îl fac cunoscut, decât numai unuia singur, adicã aceluia care va fi mai deºtept, mai învãþat ºi, în acelaºi timp, capabil de a-l înþelege; – iar la partea muiereascã nu trebuie nicidecum sã-l des­copãr. ªi îmi mai spuse: Fiule, sã nu te primeascã pãmân­tul, de vei dezvãlui taina aceas­ta, – mãcar de þi se va întâmpla sã te faci ºi creºtin. Astfel îmi grãi tatãl meu”. Principalul motiv al crimelor rituale este, marea urã ce au ovreii asupra creº­tinilor, pãrându-li-se cã, fãcând aceastã ucidere, aduc jertfã lui Dumnezeu… Într-ade­vãr, rabbi Solomon (Talmud) zice: celui mai blând dintre ºerpi, scoate-i creierii, – iar pe cel mai bun dintre creºtini, ucide-l – adicã, dator este orice jidan sã omoare un creºtin, fiind convins cã cu aceasta se va mântui”. Aceastã urã este întipãritã în sufletele ovreilor încã din copilãrie. Înainte chiar de a începe sã arate copiilor A, B, C, dascãlul trebuie sã-i înveþe sã-i huleascã pe creº­tini, pentru ca sã ºtie, când vor trece pe lângã o bisericã creºtineascã, sã zicã: ºacãþ te ºaþine vãsaef tãsavinichi hãirimi – cuvinte care înseamnã: spurcata spurcaþilor, necurata necuraþi­lor, sã fii afurisitã”. „Aºijderea, când vãd ducând vreun creºtin mort la groapã, dator este tot jido­vul sã zicã: saium had, lamuhar trii, – adicã: azi am vãzut un pãgân mort, mâine sã vãd doi. Hulele acestea, chiar ºi un copil mic trebuie sã le ºtie. Mai pe scurt, dacã jidovii au atâta urã ºi vrãjmãºie împotriva creºtinilor, este pentru cã scrie la Talmud: „nu se cuvine a numi pe altcineva cu numele de om, – decât numai pe ovrei”. Neofit indicã apoi ce fac jidanii cu sângele cel strâng în timpul crimelor rituale ºi spusele lui se aseamãnã cu mãrturisirile acuzaþilor din Damasc. 1° – Jidanii întrebuinþeazã sânge de creºtin pentru ca sã prepare leacuri împo­triva unor boli, de care suferã, – ºi pentru ca sã facã farmece. Astfel, de patru ori pe an, la începutul anotimpuri­lor, – „pentru ca sã evite cãde­rea akifei, adicã a unui sânge ce picã din vãzduh pe mâncãrurile lor ºi omoarã îndatã pe cel ce gustã din ele, – jidovii întrebuinþeazã un piron de fier, ce a fost bãgat în sânge de creºtin muncit ºi pun peste bucate. De altfel, la calendarul lor scrie ºi mi­nutul în care cade sângele acela, – ºi merge hahamul cu un ceas sau douã mai îna­inte, din casã în casã ºi dã de ºtire”. 2° – Aºijderea, la nuntã, tinerii soþi postesc o zi în­treagã, nemâncând ºi nebând nimic. ªi spre searã, vine rabinul, care le dã la amândoi sã mãnânce un ou copt, pre­sãrat cu cenuºã în loc de sare. Aceastã cenuºã o fac, arzând în foc o pânzã înmuiatã în sânge de creºtin chinuit. În acelaºi timp, hahamul zice încet niºte descân­tece, ca noii soþi „sã poatã înºela pe creºtini ºi sã poatã mânca ºi sudoarea creºtinului, ca ºi cum ar mânca sângele sãu. 3° – Rabinii mai întrebuinþeazã sânge de creºtin muncit, la tãierea împrejur, amestecând, în vin, o picãturã din sângele acesta ºi o picãturã din sângele ce curge din rana fãcutã pruncului ºi punând, cu degetul cel mic, de douã ori, câte puþin din acest amestec, în gura copilului. Aceastã datinã este necesitatã de îndoiala în care se gãsesc hahamii, care nu ºtiu dacã Iisus, fiul Mariei, a fost sau nu adevãratul Mesia. „ªi cum Hristos a scos din iad, prin sângele sãu, sufletele oamenilor care n-au fost botezaþi cu apã, aºa ºi pruncul acesta, nebotezat cu apã, sã se mântuiascã prin sângele unui creºtin botezat cu apã, – sânge vãrsat prin munci ca ºi al lui Hristos”. 4° – Când moare un ovrei, hahamul ia un albuº de ou ºi o picãturã de sânge de creºtin muncit, le ames­tecã ºi stropeºte cu ele mortul, – zicând, în acelaºi timp, stihul din proorocirea lui Iezechiel: „ªi voi stropi peste voi cu apã curatã ºi vã veþi curaþi de toate spurcãciunile voastre. 5° – Aºijderea la 9 iulie, jidovii fac plângerea Ierusalimului; atunci rabinii ºed jos pe pãmânt, îºi pun pe frunte cenuºã, ce conþine sânge de creºtin chinuit ºi mã­nâncã un ou copt, presãrat cu aceeaºi cenuºã; iar mâncarea aceasta se cheamã de dânºii Sãida amafsãncâs. 6° – La Paºte, hahamii fac separat o azimã, numitã eficoimon, conþinând puþinã cenuºã din sânge de creºtin, care trebuie sã fie chinuit, precum ºi Iisus Hristos a fost chinuit. Pentru aceasta, ei furã copii mici, ca sã poatã mai uºor sã îi chinuiascã ºi pentru cã Hristos a pãzit fecioria. Orice ovrei, pânã la cel mai mic, trebuie sã mã­nânce, din azima aceasta, o bu­catã de mãrimea unei mãsline. 7° – La sãrbãtoarea numitã Purim, jidovii omoarã pe un creºtin care înfãþiºeazã pe Aman, persecutorul lor. Hahamii îi iau sângele ºi fac cu el mici turte dulci triun­ghiulare, pe care le trimit la toþi ovreii. Aceastã trimitere se numeºte Maschloiamunas. În seara de Purim, jidanii cautã sã fure copii de creºtin ºi îi ascund pânã la paºte, care este aproape, – pentru ca sã le ia sângele ºi pe urmã sã-i omoare. * * * În rezumat, în loc de a combate patimile de propri­etate ºi de dominaþie, Talmudul le favori­zeazã ºi le împinge pânã la un paroxism nemaipome­nit. El face pe jidani sã creadã cã au misia (misiunea) sã acapareze întreg pãmântul, prin mijloace mâr­ºave, ca: furtul, ascunderea lucrurilor gãsite, cãmãtã­ria, frauda ºi jurãmântul fals. El le mai spune cã aparþin unui neam ales ºi cã sunt chemaþi sã supunã pe toate celelalte po­poare, – compuse numai din robi nemernici, sau mai bine zis, din vite de muncã, – ºi care nu sunt vrednice decât sã lucreze ca sã îmbogãþeascã ºi sã glorifice pe Israel. Caritãþii creºtine, Talmudul îi opune o urã crudã ºi oarbã împotriva între­gului neam omenesc, – urã care merge pânã la a comite, între alte crime, ºi omoruri rituale. Când citeºti prescripþiile legale ale Talmudului, – în realitatea cãrora un suflet creºtinesc aproape nu poate sã creadã, – îþi închipui cã eºti într-un vis urât ºi te întrebi, dacã Talmudul nu este codul unei bande de hoþi ºi de asasini laºi. http://district-45.blogspot.com