Articolul acesta se doreºte mai degrabã a fi concretizarea unor observaþii personale ºi concluziile la care ele duc – decât prezentarea ºtiinþificã a unor dovezi indubitabile, fãcutã de un profesionist IT.

Deci, sper sã nu mã judecaþi prea aspru dacã sar calul cu teoriile mele consiraþioniste care mi-au atras de multe ori eticheta de paranoic, cãci are ºi paranoia avantajele ei, doar ºtiþi vorba aia, cu paranoia nu eºti niciodatã singur.

Deci azi dezbatem despre telefoanele mobile. N-u intru pe zona de argumentaþie despre cât de invazive sunt la adresa intimitãþii. Cei care ºtiþi ce capabilitãþi au incluse, înþelegeþi faptul cã guvernele noastre nu mai au nevoie sã ne punã cipuri în mânã sau pe frunte pentru a ne spiona sau controla, atâta vreme cât ne cumpãrãm singuri, de bunã voie, tehnologia respectivã înglobatã în smartpone-uri.

Azi vreau sã ridic problema escrocheriei tehnologice a marilor producãtori de smart-phone-uri, cu nimic mai prejos de cea a producãtorilor de autoturisme, care fac maºinile cu piese tot mai proaste, pentru a stimula consumul de piese, ce constituie un segment important al pieþii.

Prin Directiva nr. 1999/44/EC a Consiliului ºi Parlamentului European, vânzãtorii bunurilor de consum din Uniunea Europeanã au obligaþia de a garanta conformitatea produselor vândute pe o perioadã de 2 ani de la vânzarea acestora. În funcþie de standardele de conformitate corespunzãtoare fiecãrui tip de produs, consumatorul poate cere ca bunul sã fie reparat, înlocuit, sau paote obþinere reducerea preþului de achiziþie.

Ei bine, mai nou, producãtorii sunt obligaþi, potrivit unor directive europene, la reducerea drasticã a preþurilor de reparare sau înlocuire a unor componente defecte, dupã perioada de garanþie, prin raportare la valoarea de achiziþie sau producþie a pieselor respective, astfel încât aceasta sã nu depãºeascã semnificativ marja de profit a producãtorului pentru componenta incorporatã în produsul finit.

Concret, foarte mulþi cumpãrãtori de telefoane LG G4 au experimentat spre exemplu, o defecþiune numitã bootloop, adicã restart continuu al telefonului. În România, dar ºi în restul þãrilor europene, repararea acestei defecþiuni de cãtre producãtor se realizeazã prin înlocuirea întregii plãci de bazã, reparaþie care costã la Service-ul LG în jur de 900 lei, din care 800 lei preþul plãcii de bazã iar 100 lei manopera.

Problema este cã un LG G4 nou costã cam 1200 lei, iar componentele unui telefon nou, luate separat, valoreazã mult mai puþin decât valoarea perceputã de service, la înlocuire, aproape dublu, uneori chiar triplu.

Mai nou, s-a descoperit cã bootloop-ul la LG G4 se poate repara prin resoftarea componentelor plãcii, care cicã nu mai comunicã între ele corect ºi de aici necesitatea înlocuirii întregii plãci.

Aceastã strategie a scumpirii artificiale a pieselor pentru reparaþii a fost apreciatã de legislativul european ca fiind o practica abuzivã ce are ca scop sã determine utilizatorul sã renunþe la vechiul telefon stricat ºi sã investeascã în cumpãrarea unui nou telefon, datoritã faptului cã diferenþa de preþ între produsul nou ºi cel reparat este nesemnificativã.

În plus, netul abundã de forumuri cu relatãri ºi plângeri despre probleme de tip freeze/lag, adicã blocarea sau încetinirea funcþiilor telefonului. Se pare cã cele mai multe astfel de probleme apar dupã update-urile de soft proprietar, ceea ce ne face sã ne întrebãm pe bunã dreptate dacã nu cumva producãtorii provoacã în mod deliberat aceste probleme, pentru a determina utilizatorii sã renunþe la vechile telefoane “cu probleme” pentru a cumpãra unele noi, mai rapide ºi mai performante.

Stimularea consumului prin metode neortodoxe nu este un lucru neobiºnuit la marii producãtori. Interesant este cã micii producãtori, interesaþi sã îºi câºtige un bun renume în piaþã, nu apeleazã la astfel de stratageme incorecte.

Spre exemplu, am un amic care ºi-a cumpãrat un smarthpone Vega Iron. Aºa cum îi spune ºi numele, e un telefon solid, poate un pic burtucãnos, cu care poþi bate ºi cuie fãrã sã îl strici.

Ce e interesant la el este cã producãtorul nu i-a fãcut nici un update la softul iniþial (ºi e lansat de câþiva ani buni !), iar telefonul merge brici, la concurenþã ca vitezã cu unul de ultimã generaþie. Chiar dacã e rãmas în urmã la capitolul camerã ºi rezoluþie ecran, e un telefon rapid, chiar dacã are instalete multe programe pe el.

Comparativ cu Vega Iron, un LG G3 spre exemplu începe cu lag-uri cam dupã un an, iar dupã un an jumãtate începe sã “îngheþe” când þi-e lumea mai dragã.

E drept cã ai posibilitatea resoftãrii sau resetãrii softului la versiunea iniþialã, dar oare câþi utilizatori se pricep sã facã aºa ceva ?

Tocmai de aceea, am decis sã renunþ la a mai cumpãra telefoane de la brandurile de renume (cu excepþia Apple, pe care oricum nu îl cumpãr pentru cã are o strategie diferitã de marketing: nu îþi bagã lag, dar trebuie sã cumperi cam programele care pe android le gãseºti moka). Aºa cã am decis sã cumpãr de la producãtori nou apãruþi, a cãror strategie este sã vinã cu telefoane competitive, stabile, care sã concureze pe termen lung brandurile deja consacrate.

]]>