În primul rând, haideți sã folosim cu toții adevãratul nume oficial actual al lui Gregorian Bivolaru, acela de Magnus Aurollson. De ce ? Pentru cã google indexeazã, iar cine cautã din strãinãtate dupã numele lui Bivolaru – Magnus, nu va gãsi decât articolele în englezã, scrise pro-Magnus, pe siturile satelit ale sectei.
Manevra e una abilã, cãci în România toatã lumea vorbește de Bivolaru, pe când în restul Europei se vorbește despre Magnus Aurollson, o cu totul altã persoanã, fãrã nici o legãturã cu traficul de persoane, pornografie și raport sexual cu minore.
Manevra e una de tip magico-imagologic, cunoscutã din cele mai vechi timpuri la români. În vechime, dacã un copil era bolnav grav, el era “vândut” pe fereastra casei unei personae, care îi schimba numele, cu credința cã astfel, era scãpat de pãcatele pãrintești din familia copilului, dar și de Diavolul (care aștepta la ușã), și cã aceștia îi vor pierde urma, iar el va putea sã înceapã o viațã nouã, pãcãlind destinul.
La fel au procedat și țiganii, a cãror etnie are un prost renume în toatã lumea, datoritã infracționalitãții crescute a membrilor acestei etnii. S-au transformat în rromi, tocmai pentru a scãpa de încãrcãtura/conotația/bagajul țigãnesc, acumulat de secole în subconștientul colectiv.
La fel procedau și etnicii evrei comuniști, care obișnuiau sã își schimbe numele pentru a-și face pierdutã descendența evreiascã, care i-ar fi putut acuza în masã pentru toate nelegiuirile comise de evrei de-a lungul istoriei Umanitãții (și sunt destule !).
Spun asta, pentru cã schimbarea de identitate a mentorului MISA, chiar de mai multe ori (sã nu uitãm cã a fost prins cu un pașaport fals, bulgãresc !) a avut drept unic scop inducerea în eroare și semãnarea confuziei în rândurile autoritãților, a judecãtorilor, manipularea informației fiind principala armã în apãrarea Aurrollsonului din Tãrtãșești.
De aceea, în țigãnirea cu media din România dar și în relația cu cursanții, conducerea MISA – recte yogaesoteric folosește numele “de scenã” Gregorian Bivolaru, despre care pot spune orice, mai puțin adevãrul – și culmea, fãrã sã mintã ! Cãci ei vorbesc despre un personaj fictiv, Gregorian Bivolaru, care a încetat sã mai existe în 2006. Așadar, Gregorian Bivolaru nu cere ajutor, nu vrea brãțarã electronicã, probabil cã nici nu mãnâncã și nici nu doarme. El, Gregorian Bivolaru este ne-atins, ne-pãtat de vicisitutinile lumii pãmântene. Legenda l-a zeificat, el a devenit doar un concept, o idee, un principiu, depãșind condiția umanã. De aceea, MISA.TV, yogaesoteric și restul publicațiilor MISA de limbã românã vorbesc despre “cazul Gregorian Bivolaru” iar nu despre Magnus Aurollson. Gregorian Bivolaru nu a fost prins, nu se aflã în pușcãrie. El plutește printre galaxii, alãturi de marii iluminați ai lumii, liber de orice condiționãri, ca un maestru eliberat ce se aflã. Proiecția lui pãmâneanã în schimb, ce poartã numele de Magnus Aurollson, nu este decât un bãtrân libidinos, decrepit și bolnav, prins cu pașaport bulgãresc, încercând sã facã pe bulgarul la fel de penibil ca și în momentul prinderii cu peruca la vama Nãdlac, bãtrân care face pușcãrie prin Franța pentru fapte pe care nu el le-a comis, ci Bivolaru, un guru din România cu care el nu are nici o legãturã !
De altfel, schimbarea numelui din Bivolaru în Magnus Aurollson nu este întâmplãtoare. Ca un tantric ce se crede, Bivolaru trãiește cu obsesia transmutãrii alchimice a manifestãrilor grosiere (toate cãcaturile penale pe care le-a fãcut în existența lui de guru Bivolar) în Marea Operã a Alchimiștilor – Magnus Opera. Însã ar fi fost penibil sã îl cheme Magnus Opera, deși ca nume de scenã i se potrivea mai bine, la cît de teatral este și cât de bine și-a jucat rolul de maestru, pãcãlind pe mai toatã lumea (inclusiv pe mine !). Așa cã a devenit Magnus Aurollson, adicã marele Auriu, aluzie la rezultatul Marii Opere Alchimice, obținerea Aurului Spiritual.
Se pare însã cã marea manevrã alchimicã de transformare a plumbului ghiulelei de pușcãriaș și fierului cãtușelor și gratiilor în Aurul libertãții pariziene, nu i-a reușit, sau – mã rog, nu pânã la final. Și iatã-l din nou în marele cãcat (materia primã a alchimistului) al Vieții, chinuindu-se cu ajutorul meditațiilor, sã se aclhimizeze din nou, prin sublimare în afara zidurilor pușcãriei, sã scape de consecințele propriilor acțiuni. Cazul Bivolaru-Aurollson este interesant din acest punct de vedere, cred cã se poate face și un film pe tema asta, mult mai tare decât cel cu Mikey Rourke din filmul Angel Heart.
Revenind la minciunile despre Gregorian Bivolaru, conducerea MISA folosește cu abilitate manipularea mediaticã și minciuna, pentru a pãstra neatinsã imaginea celestã a maestrului Bivolaru. Însã mecanismul mediatic misan nu este (încã) perfect, cãci dã dovadã de scãpãri jenante.
Spre exemplu, în comunicatul de presã intitulat “Comunicat de presã. Circul judiciar și mediatic încearcã sã acopere abuzul noii arestãri a lui Gregorian Bivolaru” din data de 27 februarie 2016 publicat pe yogaestoeric, se afirmã în mod corect cã “…deținând un pașaport perfect valabil, precum și în baza Convenției de la Geneva, domnul Bivolaru are un drept de liberã circulație în oricare dintre statele membre ale Uniunii Europene, exceptând România.” Fraza respectivã induce însã ideea cã dl. Bivolaru-Aurollson a și folosit acest pașaport la momentul prinderii lui, pentru a se legitima, lucru complet fals.
Pasul urmãtor a fost sã îi facã o vizitã ziaristului Ion Cristoiu, intrat de multã vreme într-un con de umbrã al publicisticii, care a simțit nevoia sã iasã la rampã cu articolul intitulat “Cazul Gregorian Bivolaru poate fi punctul de plecare al unui Scandal la nivelul Uniunii Europene”. Manipulat de cei de la MISA, Ion Cristoiu eșueazã ca ziarist în poziția de papagal manipulat, afirmând nici mai mult nici mai puțin cã Bivolaru-Aurollson nu a folosit nici un pașaport fals: “Paºaportul lui Gregorian Bivolaru, prezentat în exclusivitate (nici vorbã de fabulaþia cu paºaport bulgãresc)…”.
Cu alte cuvinte, pentru Ion Cristoiu a fost suficient de flatant faptul cã reprezentanții MISA i-au “servit” “în exclusivitate” copia pașaportului suedez al Aurollsonului, pentru a-l face sã “muște” minciuna cu “fabulația pașaportului bulgãresc”.
Cã nu este o fabulație faptul cã Bivolaru și-a asumat o altã identitate în fața autoritãților franceze – cu prilejul prinderii lui, se poate vedea clar din interviurile date de avocații acestuia, filmate la data de 23.03.2016 și postate pe MISA.TV, intitulate “ Reacþii ale avocaþilor lui Gregorian Bivolaru dupã ºedinþa de judecatã din 23.03.2016”, unde avocata Elodia spune cu gurița ei aia frumoasã, cã “de fapt, Procurorul General și Președintele Curții își puneau anumite întrebãri de ce se aflã în Franța, de ce s-a prezentat cu acte false și am putut lãmuri aceste numeroase aspecte și a fost foarte bine”.
Pãi, dacã le-au lãmurit cu explicațiile servite presei și cursanților din România de conducerea MISA, Bivolaru va sta la pușcãrie încã multã vreme, pentru cã în Franța nu prea poți minții judecãtorii, cãci totul se verificã. Probabil cã au spus cã Bivolaru se afla în vizitã, doar pentru salonul de carte unde a fost prins. Dacã îi verificã însã intrãrile la Moulin Rouge și Crazy Horse, o sã vadã cã Aurollsonul a fost nelipsit la toatã viața de noapte a Parisului, cum la fel de binecunoscut le era și vânzãtorilor din sex-shopurile din Place Pigalle.
Ar fi interesant ca MISA.TV și yogaesoteric sã ne lãmureascã ce explicații au dat judecãtorului de instrucție avocații lui Magnus Aurollson cu privire la folosirea pașaportului bulgãresc fals. Dar ca sã ne informeze în acest sens, ar trebui sã se recunoascã mai întâi faptul cã Gregorian Bivolaru s-a dat mai întâi drept bulgar – lucru negat cu vehemențã în prezent de conducerea MISA din România.
O altã minciunã servitã prin intermediul lui Ion Cristoiu a fost aceea cã cererea de extrãdare formulatã de autoritãțile române pentru Gregorian Bivolaru este formulatã datoritã emiterii “pe numele sãu, pe 21 iunie 2004, prin Europol, un mandat de urmãrire europeanã.”
Și o ține langa cu mandatul de arestare europeanã domnul Cristoiu, papagalul misanilor, batând câmpii cu Viviane Reding și “puterea Deciziei Cadru nr. 2002/584 a JAI din 13 iunie 2002”, complet inaplicabile în cazul de fațã în care, ÎN REALITATE, avem de-a face cu un mandat de executare a unei pedepse cu închisoarea, iar nu cu un mandat european de arestare preventivã.
Pentru cei care nu cunosc, toate țãrile europene sunt semnatare ale unui acord de cooperare penalã în materia executãrii pedepselor, care spune cã atunci când un infractor este prins oriunde pe teritoriul Uniunii Europene, mandatul de executare a pedepsei se pune în aplicare OBLIGATORIU și FÃRÃ EXCEPȚII.
De aceea, din recapitularea cronologicã servitã lui Cristoiu de misani, lipsește un aspect important, crucial chiar pentru soarta gurului.
Mandatul european de arestare a fost emis ÎNAINTE de obținerea azilului politic din Suedia (2 ianuarie 2006). Deci acest mandat de arestare preventivã a fost avut în vedere de autoritãțile suedeze la acordarea azilului politic.
Problema este însã cã Gregorian Bivolaru/Magnus Aurollson a fost condamnat definitiv și irevocabil la DUPÃ primirea azilului politic, de Înalta Curte de Casație și Justiție, la data de 14 iunie 2013, iar mandatul european de executare a pedepsei cu închisoarea a fost emis tot în 2013. Acel mandat de executare a pedepsei din 2013, iar nu mandatul de arestare preventivã din 2004 este documentul în baza cãruia Statul Român cere extrãdarea lui Aurollson, lucru pe care MISA se cãznește cu disperare sã îl ascundã de ochii opiniei publice dar și al judecãtorilor francezi.
