Astãzi este (poate) ultima zi în care Ilici este aniversat de haita de pesedisti. Se pune foarte seriosproblema utilizãrii sale pe post de mumie împãiatã, pentru a se obtine si la urmãtoarele alegeri voturi de la decerebratii fesenisti.

Totul a plecat de la o afirmatie a lui Sorin Oprescu medicul personal al lui Iliescu si viitorul candidat la presedintie, tot via Ilici – care a sustinut cândva cã „Tataia poate conduce PSD-ul ºi de-ar ajunge schelet pus în closet“.  Astfel s-a nãscut bãnuiala cã pesediºtii l-ar putea împãia pe Ion Iliescu pentru a se folosi pe mai departe de „brandul“ patibularului (dex: vrednic de spânzurat) criminal cu mâinile roºii de sânge pânã la coate. S-au avansat chiar si teorii de revitalizare criogenicã a lui Ilici dupã asezarea sa în vitrinã la Muzeul Antipa, ca sã aducã si niste bani pentru partid. Desigur nu este încã transatã legitimitatea utilizãrii momâiei lui Ilici de cãtre noua generatie de socialisti, de teapa Ponta – Sova. Pânã una alta în pofida zvonurilor, Ion Iliescu se tine încã foarte bine, nu bea nu fumeazã, nuface sex. Tatãl kominternist al lui Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, a crãpat la o manifestare de 1 Mai în tribunã, beat, cu sticlã de þuicã în mânã. Ion Iliescu, precaut, nu bea tuicã, preferã vampiric sã sugã sângele românilor. Asa cã sanse de a-l vedea prea curând în copârseu nu prea sunt. Din fericire pentru noi toti Iliescu mai trãieste încã si sper, eu cel putin, sã o mai ducã niste ani ca sã avem timp sã-l vedem inculpat la tribunalul penal international, pentru crime imprescriptibile, actiune ce i se pregãteste în curând. De multi, multi ani milioane de români asteaptã o veste de genul urmãtor: „Criminalul Ion Iliescu este judecat pentru trãdare de þarã, genocid asupra poporului român ºi pentru sabotarea ºi distrugerea economicã a României!” Dacã nu a murit, nici nu e condamnat la închisoare, nici mãcar torturat în vreo grotã de un grup de binefãcãtori ai românilor, ce rost ar mai avea (încã) un articol despre Ion Iliescu? – s-ar putea întreba multi dintre aceia ce nici mãcar nu stiu cã adevãratul Capo al PSD este tot Ion Iliescu, aspect dovedit recent de asezarea în capul listei pentru europarlamentare a Corinei Cretu, „buleandra” lui Ilici – cum am numit-o chiar eu cu altã ocazie. Deoarece Iliescu este însã încã printre noi, luând decizii, intervenind în viaþa politicã, scriind pe blog, cuvântând la Congrese, scriind, Memorii ba chiar dându-si în judecatã fostii tovarãsi, ceea ce îl defineste drept cel mai activ factor din PSD. Personal, în toamna anului trecut, Ion Iliescu s-a dus la Tribunal pentru a-l pedepsi pe Octav Cozmâncã, pe vremuri unul dintre cei mai apropiati servi al lui Iliescu si a-l împiedica sã-si facã un partid fãrã sã-i dea el voie. Existã personaje rarisime în PSD, cum ar fi Vasile Dâncu, ardelean, care a avut curajul sã-l facã pe Ion Iliescu „relicvã bolºevicã“ care „se învârtoºeazã sã þinã partidul la nivelul ideologic ºi de limbaj, la nivelul programului FSN“, ba chiar doct, profesoral, l-a definit pe Tataie drept „un obiect arheologic din istoria României“ – obiect foarte aproape de conceptul de „cârpã bolºevicã“ ca în definiþia celebrã a lui Vadim despre Iliescu. Dâncu este singular si de altfel de aici i s-a si tras marginalizarea – abia abia ar avea sansa – se zvoneste, de a fi numit pe postul de consultant de imagine pentru orgnizarea campionatului european de fotbal din 2020. 2020!!!…Nu este o glumã. Cine se ia de Ilici o încaseazã. Iar dacã 2020 este speranta de viatã a lui Iliescu, e clar cã si pe mai departe PSD-ul va beneficia de acelasi mascul alfa în fruntea sa. Dâncu a confirmat, si s-a convins pe piele sa, cã adevãratul stãpân în PSD este Ion Iliescu, aºa cum foarte bine a intuit Traian Bãsescu, cel care îl numea pe Ilici edecarul ce târãºte maºinãria pesedistã de partid în mlaºtina urii ºi dezastrului. Confesiunea lui Dâncu, înainte de a fi mãtrãsit, suna astfel: „Ion Iliescu nu a fost preºedinte de onoare, ci un fel de preºedinte executiv care a împins pe decizii, dar care nu ºi-a asumat niciodatã deciziile…de la hotãrârea de suspendare a lui Traian Basescu ºi pânã la majoritatea deciziilor care s-au luat de cãtre partid – Ion Iliescu a fost inspiratorul ºi cel care a împins înainte toatã strategia. Ion Iliescu a fost ca un fel de bolovan care se aflã în curtea partidului“, iar fãtãlãii gen Geoanã, Bombonel, micul Titulescu, ºi mai micul Corlãþeanu, ºi toþi ceilalþi ºi mai ºi mai mici bãrbaþi de seamã din fruntea PSD „mereu s-au împiedicat de el“. Am scris si eu pe aceastã temã deseori, comparându-l pe Ilici cu acei masculi dominanti – alfa – din haitele de sacali, care fac sex cu toate femelele din grup, în timp ce ceilalti masculi nu se aleg cu nimic, asteptând ca acesta sã moarã. Ilici nu moare, e vesnic si conduce de fapt autoritar Partidul. Etologia este stiinta ce ne poate ajuta sã întelegem de ce PSD este o haitã, nu un partid.  Faptul ca zoologia de haitã defineste PSD-ul s-a probat cu claritate recent, cu ocazia alcãtuirii listei de cadidati ai partidului la europarlamentare si plasarea în fruntea listei a Corinei Cretu dupã tot penibilul scandal legat de numele demoazelei lui Ilici, devenitã datoritã hackerului Guccifer o vedetã mondialã, o lume întreagã având ocazia sã citeascã jalnicele misive de amor turbat scrise de pupila lui Ilici, mai tinerelului Colin Powell, generalul american compromis public pe aceastã cale. Se confirmã ceea ce a relatat Vanghelie în stilul sãu inconfundabil si lapidar, care ºi-a caracterizat colegii pesediºti drept „lepre care îºi dã nevestele“ la monta masculului alfa din PSD (Ion Iliescu, evident) pentru a obþine posturi. Ion Iliescu, obsedat de Mineriada din iunie ’90 si de tema „legionarilor” Iliescu, pe scurt, este nambãr one al politicii românesti, totul se învârte (încã) în jurul sãu. O singurã chestie însã se vede cã-l roade tare. Iunie ’90. Blogul sãu personal a rãmas încremenit la tema Mineriadei. Ultima postare a lui Ion Iliescu pe blogul sãu dateazã din iunie 2013 si contine un comunicat cu spume la adresa celor care-l deranjeazã pe tema represiunii sãlbatice din acel iunie blestemat, când mii de bucuresteni, studenti si opozanti ai regimului FSN-KGB, care protestau de peste 50 de zile împotriva regimului Ion Iliescu, au fost mãcelãriti de bandele feseniste de giboni din subterane, forta paramilitarã antrenatã pentru rãzboi civil de cãtre gasca Ilici. Ilici scrie: “Declaraþiile privind evenimentele din 13-15 iunie 1990 – sunt declaraþiile unor oameni  frustraþi – care au trãit o amarã decepþie în urma alegerilor din 20 mai 1990, când electoratul s-a pronunþat, printr-o majoritate zdrobitoare, în favoarea reprezentanþilor Frontului Salvãrii Naþionale. Spre deosebire de oamenii politici responsabili, inclusiv din conducerile PNÞ-CD  ºi PNL – care ºi-au retras, atunci, reprezentanþii – un grup de oameni iresponsabili au continuat sã ocupe Piaþa Universitãþii, menþinând în mod artificial un punct de tensiune in centrul Capitalei. La încercarea de eliberare a pieþei, din 13 iunie 1990, pentru a o reda circulaþiei normale, demonstranþii au rãspuns prin acte de vandalism, atacând clãdiri publice – ale Poliþiei Capitalei, Ministerului de Interne ºi Televiziunii Naþionale, folosindu-se ºi de slãbiciunile forþelor de ordine  de atunci. Pe acest fundal, a avut loc în ziua de 14 iunie, venirea minerilor din Valea Jiului, care mai fuseserã în Capitalã, în februarie, când aceleaºi elemente anarhice, vandalizaserã clãdirea Guvernului României. Fãrã actele de vandalism din ziua ºi seara de 13 iunie – nu ar fi avut loc venirea minerilor ºi violenþele din 14-15 iunie. A pune acele evenimente, însã, pe seama conducerii politice a þãrii de atunci – este o speculaþie politicã rudimentarã, care  deformeazã realitatea ºi o acþiune propagandisticã inutilã. Întrebarea fireascã : cui folosesc asemenea procedee ºi de ce sunt ele vehiculate astãzi ?” Iliescu are dreptate sã fie nervos pe tema asta. În anii ’90, peste 9 milioane de romani l-au crezut pe Ion Iliescu, ºi l-au susþinut frenetic de teama “legionarilor”. Acum raporturile s-au inversat. Cu vreo doi ani în urmã, un sondaj de opinie arãta cã peste jumãtate din populaþia României a asumat ºi înþeles cã noi, “iresponsabilii” din Piaþa Universitãþii, aveam dreptate în privinþa lui Iliescu ºi a FSN-ului sãu. Peste 55 la sutã dintre români sunt acum de pãrere cã Iliescu este exact ce spuneam noi în ’90 – o otreapã jegoasã. Asta înseamnã cã numãrul “legionarilor”, cum le spunea Ilici celor care sunt contra lui, a crescut la vreo 10 milioane. Niºte golani cu toþii…Chiar dacã la Putere sunt tot puii lui Ilici, o bunã parte dintre români au înþeles cã rãdãcinã Raului, sãditã de Moscova, a fost ºi este Ion Iliescu. Nãpârca criminalã de Ion Iliescu, cârpa kaghebista care ne-a otrãvit întreaga viaþã, nouã, tuturor, mai bine de douã decenii, este acum un boºorog bãºinos, o ºandrama jegoasã, o mumie, însã puii sãi s-au rãspândit peste tot ºi continua “opera” sa, de nimicire a României. Iliescu încearcã sã-si apere puii de nãpârcã, sã-i plaseze cât mai bine, însã o nouã generatie a aflat ce era de aflat. Din acest motiv are o asemenea fixatie Ilici pe tema Represiunii din 90. În iunie ’90, gaºca lui Ilici a încercat sã punã capac total oricãrei ºanse de revoltã, prin instituirea teroarei absolute, invocându-se “primejdia legionarã”. Acum, s-ar putea sã aparã nu legionari, cã legionarii au pierit de mult, ci un alt soi de “iresponsabili”, mult mai decisi sã scape de puii de nãpârcã decât eram noi, vechii golani ai Pietei Universitãtii, cândva. sursa: roncea.net