Între 1939 și 1940, în timpul campaniei de invadare a Finlandei, când temperatura aerului nu se ridica de -40°C, lunetistul finlandez, fãrã ajutorul nimãnui, a omorât în jur de 700 de soldați ruși în mai puțin de 100 de zile. Primii 500 i-a doborât din arma sa simplã, care nu avea nici-o lunetã. Acest brav soldat finlandez și-a dobândit cinstit printre soldații sovietici, porecla ”Moartea Albã”.

Simo Häyhä s-a nãscut într-o mic sat finlandez, chiar lângã hotarele actuale dintre Finlanda și Rusia. Era un simplu fermier și un vânãtor iscusit care zile întregi cutreiera pãdurile din preajmã în cãutarea prãzii. Însã viața sa pașnicã s-a întrerupt brusc odatã cu invadarea Finladei de cãtre ruși, la 3 luni de la începerea celui de-al doilea Rãzboi Mondial. Simo n-a zãbovit mult, având un singur gând – sã ia arma în mânã și sã plece sã lupte împotriva sovieticilor.

Cuvântul mic îl caracteriza pe Simo din toate punctele de vedere: avea o staturã de 1,60m, care și-a spus cuvântul și în alegerea armei M/28 sau M28/30, care corespundea perfect complexiunii sale. Din start Simo a refuzat orice tip de lunetã din urmãtoarele motive: luneta îl putea da de gol în fața inamicului dacã Simo ar fi amplasat în fața soarelui, la fel, luneta, ar fi putut fi precipitatã sau stricatã în condițiile dure în care acționa dânsul. Cu alte cuvinte, Simo Häyhä era un profesionist.

Desigur, fãrã lunetã, lui Simo îi era destul de greu sã ia la ochi ținta, dar 505 de sovietici uciși, confirmați, nu mai lasã loc de comentarii despre calitãțile sale de lunetist. Pe alții 200 i-a ”luat” utilizând o mitralierã finlandezã. Tactica sa obișnuitã era urmãtoarea: alegându-și o poziție potrivitã, Simo practic se îngropa, în totalitate, în zãpadã, fapt ce-l ascundea extrem de bine de ochii vrãjmașilor; apoi tapota ușor zãpada din fața sa, pentru ca împușcãtura sã nu arunce în sus zãpada și sã-i dea de gol poziția; în caz cã trebuia sã stea ascuns în zãpadã mai mult timp Simo ruguma permanent zãpadã pentru ca suflarea caldã la fel sã nu-i dea de gol poziția.

Reputația lunetistului finlandez a ajuns și la urechile oficialilor sovietici, care nu au stat mult pe gânduri și au aruncat câteva detașamente de lunetiști în zonã, iar pãdurile și câmpiile unde se știa cã se ascunde Simo, erau zilnic bombardate de artileria rusã. În pofida acestor mãsuri, pãdurile și câmpiile finlandeze înzãpezite l-au ascuns bine pe Simo Häyhä.

Dupã cum se știe, mai devreme sau mai târziu, norocul îi pãrãsește și oameni ca Simo. Pe 6 martie 1940, un soldat rus l-a rãnit pe Simo. Glonțul exploziv l-a nimerit în mandibulã pe Simo, afectându-i toatã partea stângã a feței.  Pe 13 martie, dupã o sãptãmânã aflat în comã, Simo își revine, chiar în ziua semnãrii tratatului de pace de la Moscova dintre URSS și Finlanda.

Rezistența eroicã a lui Simo Häyhä și a camarazilor sãi, împotriva armatei sovietice de ocupație, în ziua de azi este consideratã în Finlanda ”The Miracle of Kollaa”. În timpul rãzboiului Simo era un simplu caporal, iar dupã încheierea acestuia a fost de denumit locotenent. Simo a trãit o viațã fericitã, decedând la vârsta de 96 de ani. Atunci când era întrebat care era cheia ”succesului în vânãtoarea de sovietici”, el rãspundea: ”Practica… și vremea bunã de afarã”.

Tradus: Dragoș Galbur

Selectat din materialul de pe republic.com.ua

via: basarabia91.net