M-am referit pînã acum la efectul legii 217/2015 asupra încercãrilor de condamnare a autorilor genocidului comunist ºi a celor care au împiedicat pedepsirea vinovaþilor dupã 1989- protejînd moºtenitorii criminalilor care s-au îmbogãþit din pradã.

Conex, am vorbit de efectul asupra încercãrilor de recunoaºtere ºi reparare (mãcar moralã) a daunelor cauzate victimelor (sau eroilor înfruntãrii ocupantului sovietic). De faptul cã pedepsirea “antisemiþilor”, “naziºtilor”,”fasciºtilor”, “legionarilor” s-a fãcut deja, prin genocid juridic, ºi deci, ni se impune azi sã criminalizãm pe cei care îºi declarã simpatia pentru niºte români vinovaþi (în majoritate zdrobitoare…) doar de patriotism activ/jertfelnic. Am semnalat cã legea încalcã flagrant Constituþia, nu numai la nivelul  individual al libertãþii de opinie, exprimare ºi asociere, dar ºi la acela colectiv al independenþei României democratice- condiþie incompatibilã cu dictarea legilor dinafara cetãþii.

Pentru a nu periclita numitorul comun al revoltei faþã de încãlcarea drepturilor cetãþeneºti ºi interesului naþional, am lãsat deoparte pînã acum latura politicã a problemei, potenþial generatoare de polemici. Dar ca sã nu creadã adepþii prezentului fãrã adîncime cã aceastã dezbatere nu-i priveºte,  trebuie abordatã ºi aceastã laturã, fãrã timiditãþi impuse de corectitudinea politicã pe cale de a depãºi în eficienþã terorea practicatã de regimul comunist. Este important sã cercetãm care idei, atitudini ºi fapte ar putea fi reprimate în numele acestei legi, prin etichetarea lor ca “fasciste” sau “legionare”- ca sã intuim un foarte posibil scop secund al legii, pe lîngã acela de a impune agenda condamnãrii holocaustului în dauna aceleia a pedepsirii genocidului comunist.

Aparenþa obsesiilor faþã de trecut camufleazã agenda care ne vizeazã frontal prezentul ºi viitorul. Pericolul real pentru alianþa rãpitorilor þãrii noastre este sã adoptãm atitudini neconvenabile faþã de cotropitorii externi, combinaþi cu uzurpatorii interni ai statului român.   Sesizînd riscul ca naþionalismul sã determine rezistenþã faþã de procesul colonizãrii devastatoare a României, inginerii coºtiinþelor masei încearcã sã ne intimideze, delegitimînd/paralizînd etosul naþional, instinctul comunitar, reflexul anticorpic. Umbra legionarilor e doar o þintã aparentã- adevãratul scop este combaterea acelor idei care ar putea deranja ocupaþia actualã a României, în numele faptului cã sînt similare cu concepþii care au dus la tragedii- în interbelic.

Ca sã revelãm aceastã manevrã a legiuitorilor, sã pornim de la extrase din textul legii:

 “[]Art.2. []prezenta ordonanþã de urgenþã reglementeazã interzicerea organizaþiilor, simbolurilor ºi faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob [] Art.3 a) prin organizaþie cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob se înþelege orice grup format din trei sau mai multe persoane, care îºi desfãºoarã activitatea temporar sau permanent, în scopul promovãrii ideilor, concepþiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, precum ura ºi violenþa pe motive etnice, rasiale sau religioase, superioritatea unor rase ºi inferioritatea altora, antisemitismul, incitarea la xenofobie, recurgerea la violenþã pentru schimbarea ordinii constituþionale sau a instituþiilor democratice, naþionalismul extremist.[] Art.5 [] ºi fapta de a promova, în public, idei, concepþii sau doctrine fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, în sensul art. 2 lit. a), se pedepseºte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani ºi interzicerea unor drepturi.[]Art.6 [] (3) Sãvârºirea faptelor prevãzute la alin. (1) ºi (2) prin intermediul unui sistem informatic constituie infracþiune ºi se pedepseºte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

Atenþie maximã la fragmentul: “schimbarea ordinii constituþionale sau a instituþiilor democratice, naþionalismul extremist”. E un fel de lapsus, care trãdeazã plenar intenþiile liberticide. Nu e vorba deci numai de combaterea xenofobiei ºi urii etnice- obiectiv umanitar care ar fi de înþeles (deºi nu cu forcepsul trebuie apãrat). Ci de cuminþirea plebei din colonie, ca ºi cum lanþurile normelor existente nu ajungeau.  Dacã ne vom opune mafioþilor sau ocupanþilor care ne subjugã, satelizeazã, distrug sau umilesc, vom dovedi eventual naþionalism extrem, prin trimitere la atitudinile similare ale legionarilor (manifestate într-un context istoric puþin înþeles de cei ce nu l-au studiat). Analogia cu prezentul putînd fi consideratã cum vrea de cãtre fiecare, inclusiv de judecãtorii care vor decide cine trebuie închis pentru un anume tip de fapte ºi idei.

Sã ne amintim deci cîteva dintre ideile celor care sînt astãzi declaraþi în bloc criminali, împreunã cu toate ideile lor, pentru cã e foarte posibil ca de-abia unele dintre aceste idei sã fie þinta vie a promotorilor din umbrã a legii:

1. Ideea ca resursele þãrii (pãmîntul în primul rînd) nu trebuie sã cadã în mîna strãinilor ºi cã naþionalitãþile conlocuitoare (îndeosebi cele venite de curînd ºi neasimilate) nu trebuie sã domine viaþa socialã, economicã, culturalã, politicã. Aceasta fiind motivaþia principalã a antisemitismului din epocã, legionarii declanºînd un fel de rãzboi civil pentru aceastã cauzã. ªi l-au pierdut, cu mari pierderi pentru toate pãrþile beligerante. Nu ºtiu cît mai conteazã dacã le dãm sau nu (în vreo mãsurã) dreptate- pentru ce au gîndit sau fãcut atunci.  Întrebarea actualizantã este: cui foloseºte azi ca ideologia  naþionalistã sã fie pusã azi la sîlpul infamiei (orice putînd susþine cã a devenit “extremistã”), ca “antisemitismul” sã fie condamnat la Bucureºti în timp ce  “antiromânismul” nu este (ºi nici pomenealã ca sã fie incriminat la Tel Aviv) ?

2. Ideea cã pãtura politicã a timpului era fatal coruptã, cã lucra pentru interese proprii sau strãine ºi nu pentru cei pe care pretindea cã îi reprezintã, deci cã democraþia era o farsã. Sã presupunem cã legionarii s-ar fi înºelat în evaluarea situaþiei din interbelic, cã politicienii români cu care s-au rãzboit atunci au fost niºte patrioþi, pe care legionarii nu i-au înþeles,  încît le-au deranjat funest ctitorirea României Mari. Înseamnã asta cã, pentru cã a fost legionarã, e veºnic greºitã (azi, de exemplu?) ideea cã democraþia/reprezentarea devine uºor farsã, cã trebuie incriminatã teza cã politicienii captureazã/uzurpã statul pentru a controla eficace populaþia prinsã în capcanã- în interesul pãturii exploatatoare/profitoare?

3. Ideea cã românii trebuie sã fie sudaþi într-un stat organic, sã defineascã un corp naþional coerent, sub polarizarea unui interes comun dominant, pentru a putea rezista disoluþiei ºi cotropirii. Putem respinge aceastã viziune ca gregarã sau totalitarã- mai ales dacã sîntem adepþii libertãþii, alteritãþii, nonconformismului (cum sînt eu, de exemplu). Dar interzicerea unei astfel de viziuni “integriste” nu poate decît conveni celor care ar dori dispariþia organismului românesc în magma “europeanã” sau mondialã. Culmea fiind cã denunþãm “fascismul” într-o epoca în care dominaþia absolutã a statelor asupra populaþiilor victimã a devenit normã de civilizaþie.

4. Ideea cã românul adevãrat este obligatoriu creºtin ºi statul trebuie sã susþinã activ o credinþã de referinþã poate deranja pe aceia care vor sã fie trataþi camaradereºte de concetãþeni, indiferent de orientarea lor religioasã. Dar cine poate judeca – în contextul unei epoci rãmase în urmã- aspiraþia la omogenitate metafizicã a unui neam supus atîtor vicisitudini morale ºi unei presiuni “progresiste” distrugãtoare de identitate? Denunþarea “fundamentalismului creºtin” de cãtre cei care susþin “excepþionalismul evreiesc” fiind incongruentã ºi dubioasã.  Cine are interesul sã stîrneascã antisemitism cenzurînd cultul martirilor în bisericile în care românii îºi cautã azi sensul/refugiul?

5. Ideea cã marile cauze trebuie plãtite cu sacrificii, cã puterea trebuie înfruntatã bãrbãteºte, cã eliberarea cere luptã, atunci cînd acþiunea antisistem se loveºte de aparatul juridico-represiv. Oricine poate deplînge/condamna ca inoportunã/nocivã ridicarea legionarilor împotriva puternicilor vremii lor. Dar dacã însãºi ideea de rãzboi contra uzurpatorilor statului, de miºcare de eliberare, este pusã la stîlpul infamiei- atunci aºa zisul reglaj al conturilor cu istoria are alt scop: criminalizarea revoltei faþã de mafiile care acapareazã statul. Acesta este evident rostul pentru care în aceastã lege este penalizatã “recurgerea la violenþã pentru schimbarea ordinii constituþionale sau a instituþiilor democratice”- o atitudine pe care legionarii ar fi compromis-o în veci.

6. Ideea cã România trebuie sã se alãture imperiilor în ascensiune, aparent cîºtigãtoare, aparent purtãtoare a unor valori similare celor considerate benefice pentru noi. S-a dovedit deja cît a fost ea de perdantã- faþã de Germania lui Hitler sau URSS-ul lui Stalin. A incrimina azi acest tip de poziþie vasalã ar însemna sã nu ne mai gudurãm josnic pe lîngã imperiul american – noul nostru stãpîn vremelnic. Cine vrea sã prelungim capitularea din 1944, asumînd în continuare fãrã crîcnire propaganda învingãtorilor noºtri (pînã la pragul de a nu-i deranja, reproºîndu-le genocidul comunist) ºi agenda lor imperialistã, trebuie sã o lase mai moale cu aplecarea nazistã sau fascistã a legionarilor, zdrobiþi de un Antonescu-aliat cu Hitler ºi apoi de un PMR/PCR- aliat cu Stalin.

7. Ideea muncii voluntare/patriotice, deºi grav compromisã de regimul comunist, nu poate nici ea fi incriminatã- ca principial nocivã. Poate cã e mai demn sã munceºti un timp gratis decît sã fii taxat sau inflat continuu. Pledoaria pentru disciplina excesivã ne poate irita, dar  nu putem nega eficacitatea ei în gestiunea unor proiecte. Ca sã nu mai vorbim de ideea cultivãrii muncii ºi cinstei- drept criterii de promovare în societate, pe care aº vrea sã vãd cine o va declara vinovatã. ªi mai sînt multe “idei legionare”, cum ar fi denunþarea individualismului, mercantilismului, speculei- care sînt manifest adecvate actualitãþii- deci ar fi greu de justificat onorabil interzicerea lor.

8. În fine, “deasupra deasuprelor”, sã incriminãm poziþia consecventã a legionarilor faþã de comunism, plãtitã atît de scump? Nici pe acest subiect nu putem spune cã au avut dreptate ? Sã dãm satisfacþie urmaºilor celor care i-au mãcelãrit pe legionari, pentru cã au opus rezistenþã instalãrii comunismului? Pentru ce, pentru cine? Interesele pe care le putem presupune în spatele unei astfel de rãsturnãri a adevãrului- ne dau fiori.